Vocea Basarabiei: Doamnelor și domnilor, bine v-am regăsit la Vocea Basarabiei, vocea care ne unește! Astăzi vom vorbi despre ce se întâmplă în educație. A început un nou an de studii, unele dintre probleme rămân a fi vechi și despre situația din acest domeniu discutăm astăzi cu domnul Ghenadie Donos, președinte Federației Sindicale a Educației și Științei. Dumnealui a fost Șef de Direcție Raională a Învățământului la Soroca, cunoaște foarte bine această meserie și sunteți și profesor?
Ghenadie Donos: Da, sunt profesor de istorie.
Vocea Basarabiei: Mulțumim mult că ați dat curs invitației noastre de a veni la Vocea Basarabiei, bine ați ajuns aici.
Ghenadie Donos: Cu drag și mulțumesc pentru invitație.
Vocea Basarabiei: Cum a început acest nou an de studii, domnule Donos?
Ghenadie Donos: Colegii mei încearcă să manifeste optimism în ceea ce fac, eu sper că am început cu dreptul, dar problemele se acumulează de ani de zile, iar amprenta trecutului, a problemelor acumulate și nesoluționate arată un anumit vector de schimbare. Noi, ca sindicat împreună cu colegii din instituție, încercăm să contribuim la acest proces de schimbare, inclusiv și în educație, doar că fără susținerea societății și a guvernării nu suntem în stare să facem totul.
Vocea Basarabiei: Dar cel mai mare sprijin, unde ar trebui acordat?
Ghenadie Donos: Acum avem un nou ministru cu intenții bune…
Vocea Basarabiei: …Domnul Dan Perciun, fost deputat.
Ghenadie Donos: Am numărat ce realizări avem și am înțeles că la acest capitol stăm cam prost, în schimb, stăm mai bine la capitolul intenții. Ne-am dori ca aceste intenții și aceste doleanțe, planuri, scopuri să fie realizate. Prin urmare, dacă nu vom avea un efort comun din partea tuturor actorilor de care depinde educația, rezultatele vor rămâne a fi așteptate.
Avem câteva probleme principale: lipsa cadrelor didactice, tendința de creștere a numărului de pensionari, care sunt rugați să continue activitatea și micșorea dramatică a numărul de tineri care vin în sistem.
Vocea Basarabiei: De unde trebuie început, de la lipsa cadrelor didactice, de la numărul mari de școli și puțini copii care frecventează?
Ghenadie Donos: Avem câteva probleme principale: lipsa cadrelor didactice, tendința de creștere a numărului de pensionari, care sunt rugați să continue activitatea și micșorea dramatică a numărul de tineri care vin în sistem. Să vă dau o cifră, doar la Ungheni, 107 de cadre lipsă și anul acesta au venit doar 5 specialiști. Toți cei 107 au fost solicitați, au fost repartizați vreo 12 și au ajuns 5. Deci, 107 și 5, cifrele vorbesc despre multe.
Vocea Basarabiei: Per total, astăzi, câte cadre didactice lipsesc?
Ghenadie Donos: Nu vreau să dau cifra de 2000 care se vehiculează, pentru că în realitate e mult mai mare. Domnul Ministru s-a referit la faptul că cifra e de patru-cinci ori mai mare, pentru că, dacă ne uităm la acele unități de personal… Știți că un pedagog are o normă standard de 18 ore, dar în realitate, poate să aibă și 3 ore și 5 ore și 27, respectiv, dacă am face o medie, ar fi vreo 8000 de unități școlare care trebuie suplinite și le suplinesc, de regulă pensionarii. Ar fi normal ca în sistem să vină regulat și sistematic tineri specialiști.
Vocea Basarabiei: Ce se zice, că nu vin pentru că profesia astăzi nu mai este una de prestigiu? Și ce ar însemna să nu fie de prestigiu asemenea profesie? În primul rând, pe cei tineri, când îi întrebi, spun: „Eu cu un salariu de 5000-7000 de lei nu merg, măcar să fie drumul de aur până acolo.”
Ghenadie Donos: Avem mai multe abordări: una e că se măsoară în bani și alta se măsoară în prestigiu și în harul de pedagog. Avem, Slavă Domnului, copii care înțeleg acest lucru, dar sunt foarte puțini. Domnul Ministru a spus că ar dori ca anul viitor să dublăm numărul lor, să ajungem la 500. În acest an avem 200-300 de tineri absolvenți ai facultăților, care teoretic ar trebuie să vină în sistem, dar lipsa de 8000 sau 6000 sau 5200 de cadre, nici pe departe nu acoperă acest gol. Astăzi mai aveam încă pensionari care doresc să lucreze, dar ce facem cu vârsta aceasta de 40-50-60 de ani, care constituie 40% și care sunt pre-pensionari și 30% care sunt de vârstă pensionară? Adică, nu avem o mișcare naturală a corpului didactic și o înnoire naturală prin sosirea la facultățile pedagogice a unor tineri buni, a unor absolvenți buni, nu cu nota 5,5 cum e acum. Apropo, acesta este un lucru bun, pe care îl salutăm – a pune un plafon pentru admiterea la facultățile pedagogice, doar că având acest plafon, colegii de la facultăți spun că s-ar putea să rămână fără studenți, că nu o să vină nimeni, s-ar putea să fie așa. De aceea și mai stringent apare problema de a motiva. Partea a doua este motivarea și salarizarea, adică, salariile ne-motivante. Astăzi avem 8 700 de lei salariul mediu pe educație, conform datelor BNS, iar salariul mediu pe economie este 11 700, unde e echitatea? Spunem că vrem școală bună, vrem calitate, vrem profesori, dar, elementar, salariul din educație nu ajunge la salariul mediu pe economie. Noi am încetat să cerem procente de majorări, spuneam 50-20-30… Acum cifra de 20 nu se ajunge pentru salariul mediu, dar am început anul ăsta o campanie, inclusiv la nivel de Confederație, apropo, este structura care ne-a susținut prin a declara educația prioritate la nivelul CNSM. Anul acesta încercăm să promovăm ideea că nu poate fi un pedagog performant și să presteze servicii de calitate, fără a avea un salariu motivant, este firesc. Același tânăr, dacă are o perspectivă, calculează ce poate face cu salariul, dacă poate să-și cumpere o casă sau să-și facă o gospodărie, sau să-și întemeieze o familie. Vedem astăzi că nu poate face toate astea cu acest salariu și normal că nu se duc la aceste facultăți.
Vocea Basarabiei: Sunt și profesori care spun că nici Dumneavoastră nu sunteți suficient de insistenți ca să convingeți Guvernul că trebuie să accepte aceste majorări de salarii, pentru că, dacă ne referim la alte specialități, alte domenii, acolo totuși au reușit să fie convingători cei care gestionează treburile în acele domenii ca să obțină de la Guvern majorare de salarii.
Ghenadie Donos: Cred că este și aici o doză de adevăr. Noi suntem adepții negocierilor, dialogului social, avem în sindicat diferite categorii de membri de sindicat: unii consideră că e suficient să dialogăm și să căutăm soluții la masa de tratative, alții spun altceva. Dau exemplu simplu: greva din România din mai, declarăm frumos solidaritatea cu colegii din România, apropo avem relații foarte bune și învățăm de la ei, și apar comentarii sau replici cum că: „La noi e mai bine. Voi de ce vă solidarizați, dar nu inițiați proteste?” Nu este vorba că noi nu inițiem, dar având procedura de negociere și având posibilitatea de a găsi soluții la masa de negocieri, ceea ce facem în prezent, nu avem dreptul moral să mergem pe linia de confruntare. Orice protest, orice acțiune de stradă este o Cutie a Pandorei, pentru că îndată se scindează în 2 tabere: cei care susțin și promovează și cei care consideră că „nu” și atunci apare riscul, și este, de scindare, de dezbinare, pe când principiul principal sindical este solidaritatea. Prin urmare, nu spunem că nu acceptăm asemenea acțiuni, dar nu decide nici Președintele Federației, nici Biroul Executiv al Federației, ci decide fiecare organizație. Colegii din România au făcut un sondaj care a arătat inițial 80% „pentru”, până la urmă au rămas 56% „pentru” și s-a spart greva, să spunem așa.
Suntem federația cu cel mai mare număr de membri, 105.000 de membri în total, dintre care majoritatea sunt pedagogi, dar avem lucrători auxiliari și 27.000 de studenți.
Vocea Basarabiei: Sindicatul din Educație și Știință e destul de numeros?
Ghenadie Donos: Suntem federația cu cel mai mare număr de membri, 105.000 de membri în total, dintre care majoritatea sunt pedagogi, dar avem lucrători auxiliari și 27.000 de studenți, sunt categoria pe care încercăm să o școlarizăm și să o sindicalizăm de pe băncile facultății că să-și cunoască drepturile și să-i putem pe urmă coopta în sindicat. În jur de 90% din cadrele din educație sunt membri ai sindicatelor, doar că trebuie să ne gândim și la calitatea membrilor. Paradoxal, noi luptăm pentru majorarea de salarii, însă unii colegi văd că după ce s-au majorat salariile cu 10%, trebuie să achite cotizația un pic mai mult și zic: „decât să achit cotizația, mai bine ies din sindicat, că nu-mi trebuie”. Asemenea exemple sunt, din păcate, și n-aș spune că numărul această mare de membri arată calitatea, conștiința membrilor, apartenența la o forță solidară, care trebuie să aibă rezultate. Admitem criticile, doar că încercăm diferite metode de convingere a partenerilor, inclusiv constrângerea, presiunea pozitivă și constructivă pe decidenți.
Vocea Basarabiei: Bănuiesc că cei care reprezintă astăzi acest domeniu, așteaptă un răspuns clar de la domnul Ghenadie Donos la întrebarea „când vor fi majorări de salarii?”
Ghenadie Donos: Din păcate, nu Ghenadie Donos trebuie să răspundă la întrebarea aceasta, ci Guvernul…
Vocea Basarabiei: Ați spus că aveți dialog constructiv cu cei care reprezintă puterea.
Ghenadie Donos:…nici măcar Ministrul, dar chiar Prim-ministrul, pentru că avem Ministerul Finanțelor…
Vocea Basarabiei: …dar și Parlamentul să accepte buget mai mare…
Ghenadie Donos:… au fost perioade când Ministerul Educației era mai vocal decât sindicatele în apărarea drepturilor domeniului ramurii, au fost așa perioade. Sunt miniștri care, au un mesaj, care se gândesc la oameni în primul rând, bănuiesc că și domnul Perciun este din categoria aceasta, dar nu decide o persoană. Negocierile acestea trebuie să fie trecute prin toată procedura de negociere: avem comisii de dialog social, avem comisia tripartită Guvern-Patronate-Sindicate, avem ședințele de Guvern. Domnul Perciun spune că de la 1 ianuarie se așteaptă majorări, e intenție, sunt cuvinte. Nu avem claritate astăzi. De aceea, și eu ca responsabil de a aduce mesajul la cei care decid, zic că noi avem această întâlnire mare cu activul sindical și tare sper că mâine anumite puncte de reper vor fi stabilite. Numaidecât vom organiza o conferință de presă în care vom anunța consensul găsit.
Avem șase revindecări, dacă ne uităm la cifre, ar trebui să fie cel puțin 20%, pentru că salariul mediu pe educație pe piață este cu 20% mai jos decât cel mediu pe economie.
Vocea Basarabiei: Cerințele sindicatelor e ca să fie majorate cu cât la sută?
Ghenadie Donos: Avem șase revindecări, dacă ne uităm la cifre, ar trebui să fie cel puțin 20%, pentru că salariul mediu pe educație pe piață este cu 20% mai jos decât cel mediu pe economie. Dar trebuie să ne gândim dacă 20% e suficient, pentru că sunt diferite opinii. Colegii din Kazahstan au 120% în educație, comparativ cu salariul mediu pe economie. Mai este o cifră foarte importantă – Produsul Intern Brut. Dacă pe vremuri 7% erau alocate pentru educație, acum avem 5,6-5,8% din PIB, colegii de la guvernare spun că e suficient și e foarte bine pentru că în România e mai puțin de 4%, dar nu comparăm PIB-ul din România cu cel din Republica Moldova.
Vocea Basarabiei: Aici pot să vă contrazic un pic. Înainte era mai mare alocația din buget către educație, acum e mai mică de ce, pentru că a scăzut din numărul copiilor?
Ghenadie Donos: Unul dintre motive, cred că, ar fi rețeaua școlară neeficientă și super-dimensionată, în sens că avem multe școli mici și o școală cu 20 de copii costă la fel cât o școală cu 2 000 de copii, pentru că trebuie să plătești pe timp de iarnă și căldura, și întreținerea. Această rețea școlară pe care acum domnul Perciun intenționează să o revizuiască, să o ajusteze, este cauza la toate aceste decalaje și cheltuieli supra- dimensionate.
Vocea Basarabiei: Revenim și la numărul școlilor. Ați spus 20 % ar fi revendicarea?
Ghenadie Donos: La un moment considerăm că primul pas ar fi aducerea salariului mediu din educație la cel mediu pe economie, ceea ce constituie 20% din valoarea salariului mediu pe economie, dar și cifra de 7% din PIB ar fi necesară ca acest lucru să fie realizat.
Vocea Basarabiei: Și alte revendicări pe care le aveți?
Ghenadie Donos: Avem o serie de revendicări legate de categoriile de salarizare, Legea nr. 270, sunt categorii defavorizate, sunt discriminări, nu vreau să le enumăr, le putem pune undeva să le vadă toată lumea, dar avem și o categorie de pedagogi-savanți care sunt discriminați, avem categorie pentru profesori universitari și anume o revendicare, în acest sens, care ține de remunerarea muncii, avem legate și de bibliotecarii școlari și de psihologii școlari, e un pachet mare, care ține mai mult de legea nr. 270 și așteaptă rândul. Am spus că, în primul rând, trebuie să mergem să cerem mărirea salariilor substanțială, ca să avem motiv de a spune că salariul pedagogului este atractiv și profesia de pedagog este prestigioasă, ne întoarcem la noțiunea de prestigios, am spus că tânărul nu vine, pentru că nu vede în asta o perspectivă, un prestigiu, ci vede în pedagog o persoană care trebuie să îndeplinească comandă de stat, trebuie să îndeplinească toate cerințele și să completeze o sumedenie de hârtii.
Vocea Basarabiei: Totuși, de ce s-a compromis această imagine a profesorului?
Ghenadie Donos: Din păcate lucrul ăsta vine cu anii, s-a acumulat, cum am spus, e vorba și de atitudine. Acum vorbim și despre necesitatea protejării pedagogilor față de niște ieșiri violente ale părinților vis-a-vis de pedagogi. Au fost mai multe cazuri cu agresiunea verbală, cu amenințări, cu filmări ascunse, înțeleg că și pedagogii au fost arătați în ipostaze mai puțin plăcute, dar este oare corect deontologic să faci filmări ascunse?
Vocea Basarabiei: Și aceste cazuri influențează percepția în societate despre imaginea școlii și a pedagogului.
Din păcate avem și pedagogi, colegi care comit anumite greșeli, nu toți sunt adepții calității, ei spun: „cum ne plătiți, așa lucrăm” și nu este o abordare corectă.
Vocea Basarabiei: Tocmai voiam să vă întreb, dacă obțineți majorări de salarii, nu credeți că o să fie mai mari cerințele societății de a oferi și calitate în educație?
Ghenadie Donos: Desigur, nu ne deranjează acest lucru, optăm și noi pentru calitate în educație, pentru ca discipolii să aibă condiții bune în școli, ca să fie condiții egale de studii pentru copiii de la țară și de la oraș, asta e principalul scop al tuturor în sistemului educațional. Avem o serie de probleme, dar problema de bază este legată de remunerare și de motivarea materială a pedagogilor, dacă ar fi rezolvată cât mai urgent posibil, ar fi un prim pas spre a redresa situația.
Vocea Basarabiei: Soluțiile trebuie să țină de realitățile din Republica Moldova. Câte școli sunt astăzi în Republica Moldova?
Ghenadie Donos: După datele statistice, 1700 și avem o situație când s-a redus foarte mult, cu vreo 30 -40% numărul școlilor de stat, s-a redus numărul de cadre, la moment circa 30 000 de pedagogi, pe când pe vremuri erau 50 000 și ceva.
Vocea Basarabiei: Câți copii sunt?
Ghenadie Donos: Nu pot să spun exact, poate 500 000, 600 000, mai puțini din cauza exodului natural al populației.
Vocea Basarabiei: Această depopulare va avea consecințe mari pe viitor și trebuie să existe o claritate ce soartă au aceste instituții unde sunt câte 10 copii în clasă, sau unde nici 100 de copii nu învață.
Ghenadie Donos: 100 e bine,dar avem situații când avem în unele raioane câte 5-6-7-10 școli cu 10- 20 copii.
Vocea Basarabiei: Se perpetuează această situație sau ceva trebuie întreprins? Dacă discuți cu părinții, îi superi și le spui că în sat nu poate exista școală, că sunt doar câteva zeci de copii sau e un număr insuficient și nici carte de calitate nu se face, dar se cheltuie bani, se irosesc.
Ghenadie Donos: Părinții au interesul de a avea copilul în familie, lângă casă și e normal, noi înțelegem foarte bine, dar mai ales e vorba de factorul politic, politică de opoziție consideră că închiderea oricărei școli sau reorganizarea sau optimizarea mai că nu este o crimă.
Articolul Ghenadie Donos: Salariul pedagogilor ar trebui majorat cu cel puțin 20% apare prima dată în Vocea Basarabiei.