Natalia Morari declară că resursele energetice sunt printre cele mai scumpe din regiune. Piața de desfacere este ridicol de mică. Nu avem materii prime proprii. Totul este importat. Agricultura necesită constant subvenții – ba grindină, ba secetă, ba vânt uscat, ba vreo insectă dăunătoare.
Sistemul de pensii necesită tot mai multe resurse, iar contribuțiile angajatorilor nu cresc în mod corespunzător. Nu există deloc momente pozitive de care să ne putem agăța, susține Natalia Morari, candida pentru funcția de președinte al Republicii Moldova.
Azi voi vorbi despre cel mai important lucru pe care mă voi concentra în mandatul meu de președinte – economie. În situația actuală în care economia noastră este practic în comă, activitatea instituțiilor statului trebuie să fie pentru și despre economie. De ce? Pentru că doar într-o economie dezvoltată noi vom avea pensii ca în Luxemburg, salarii ca în Elveția, drumuri ca în Austria, medicină ca în Germania, agricultură ca în Olanda. Din credite sau granturi nu obții pensii, salarii, drumuri, medicină, poți doar să te menții în comă.
Dar înainte înainte de a trece la economie, vreau să vă povestesc un banc.
Au fost odată șoareci. Toată lumea îi jignea. Într-o zi, șoarecii au venit la bufniță:
- Bufnița înțeleaptă, ajută-ne! Toată lumea ne mănâncă. În curând nu va mai rămâne niciun șoarece. Ce să facem?
- Bufnița s-a gândit și a spus:
- Șoareci, deveniți arici! Veți deveni ghimposi și astfel inaccesibili pentru vânători. Șoarecii au alergat fericiți: Să devenim arici! Să devenim arici!
Îndată unul s-a oprit:
- Știe cineva să devină arici? Nimeni. Au fugit înapoi la bufniță.
- Bufniţă! Dar cum noi putem deveni arici?
- Șoareci, duceți-vă… Nu sunt tactician, sunt strateg!
Prieteni, cam așa e la noi cu majoritatea candidaților la orice tip de alegeri: strategic ne promit salarii, pensii, drumuri, viață bună, revenirea diasporei acasă, marea cu sarea, dar cu tactica (adică cum concret vor face toate acestea) – ca în banc, stau cam prost.
Oricât de mult mi-ar plăcea strategia, voi începe azi să vă povestesc despre tactica acțiunilor mele și ale echipei în ceea ce privește economie. Să numim asta primii pași urgenți, care trebuie întreprinși în domeniul economiei.
Însă înainte de a da orice tratament, trebuie de pus diagnoză corectă. Cum v-am mai spus la început, economia Republicii Moldova este în comă. Avem toate condițiile pentru moartea sa clinică. Nu avem forță de muncă ieftină, avem de fapt un deficit de forță de muncă, în special cea calificată. Avem capitaluri ieftine și pe termen lung, dar acestea sunt ascunse cu grijă de economia noastră în conturile Băncii Naționale în străinătate. Băncile sunt pline de bani, dar aceștia nu ajung în economie. Avem taxe mici, dar acest lucru a încetat să mai fie un criteriu motivant pentru dezvoltarea antreprenoriatului. Resursele energetice sunt printre cele mai scumpe din regiune. Piața de desfacere este ridicol de mică. Nu avem materii prime proprii. Totul este importat. Agricultura necesită constant subvenții – ba grindină, ba secetă, ba vânt uscat, ba vreo insectă dăunătoare. Sistemul de pensii necesită tot mai multe resurse, iar contribuțiile angajatorilor nu cresc în mod corespunzător. Nu există deloc momente pozitive de care să ne putem agăța.
Vă aduc un exemplu care descrie tot. Unul dintre marii investitori în Moldova, compania Draxlmaier în 2010 aduceau muncitori dintr-un perimetru de 30 km, iar acum îi aduc dintr-un perimetru de 90 km, iar salariul mediu în Moldova a ajuns deja la 700 de euro – gata, afacerea își pierde sensul. Și cu asta s-au terminat investitorii, înțelegeți? Acum ar trebui să ne aflăm în faza de economie în curs de dezvoltare – toate țările asiatice s-au dezvoltat doar datorită forței de muncă ieftine care a atras investitori. Dar noi astăzi nu avem muncitori ieftini – în această situație putem uita de modelul clasic de atragere a investitorilor. Și nu ar trebui să ne mire că mulți dintre ei deja analizează opțiunea de a-și muta afacerea în Maroc sau Tunisia.
Acestea sunt pozițiile noastre de start. Tristă diagnoză, așa e?
Acum, sarcinile noastre sunt:
1. Să oprim fluxul de migrație.
2. Să repornim economia, ceea ce se împarte în două etape:
- a) eliminarea barierelor și a modelelor înrădăcinate care împiedică dezvoltarea modelului economic actual. Să-i permitem să-și utilizeze la maximum potențialul pe platforma existentă;
- b) crearea unei noi economii, și anume, economia tehnologiilor, economia serviciilor, economia financiară, economia educațional inovativă.
Cum voi face asta?
Va trebui să facem simultan sute de acțiuni interconectate în toate domeniile economiei. Astăzi toți vorbesc despre dereglementare, este un trend la modă. În același timp, nimeni nu privește în esența problemei. La noi nu acoperișul curge, ci clădirea în sine este defectă. Dereglementarea simplă fără revizuirea funcționalității instituțiilor de stat este o activitate inutilă, deoarece aparatul birocratic își va recupera oricum toate aceste funcții într-o anumită măsură, mai devreme sau mai târziu. Este același lucru dacă ai trata un bolnav de cancer cu analgezice. El nu va mai simți durerea, dar procesele distructive din organism vor continua să se desfășoare. Vom revizui funcționalitatea tuturor structurilor de stat, iar fiecare minister și agenție va trebui să demonstreze dreptul la existența sa ca atare. După ce instituțiile statului își vor demonstra dreptul la existență, vor fi luate următoarele măsuri:
1. Anularea a mii de acte de reglementare și regulamente.
Activitatea noastră economică este supraîncărcată cu restricții nejustificate. De exemplu: la noi se licentiază importul și exportul de benzină, motorină, gaz, țigări și multe altele. De ce? Vrem prețuri mai mici? Atunci avem nevoie de mai multă concurență. Pentru asta, oricine ar trebui să poată importa combustibil și gaz. Licențele sunt necesare doar funcționarilor, pentru ca, după modelul RotalinGaz, să deconecteze o companie incomodă pentru Spînu de la furnizarea de gaze. Nu doar că voi lua funcțiile de reglementare inutile de la agenții, ci voi desființa întregi agenții. S-au înmulțit prea multe. De ce avem nevoie de Inspecția Muncii? Această funcție ar trebui să fie îndeplinită de sindicate și poliție. Sau de exemplu, Comisia pentru Piața Financiară și Valori Mobiliare a rămas doar cu organizațiile de microfinanțare, după ce companiile de asigurări au fost transferate sub Banca Națională. De ce mai este necesară această comisie? O grămadă de inspecții inutile? Și sunt multe alte întrebări în fiecare sector. Miliarde se duc pe întreținerea unei armate de funcționari inutili, care sug sângele subiecților economici.
Să vă mai aduc un exemplu – în Georgia au desființat inspecția de pompieri. Și ce s-a întâmplat? Au fost mai multe incendii? Deloc. Conform statisticilor, numărul acestora chiar a scăzut puțin. În schimb, au dispărut șantajul și mită. Și cheltuielile bugetare. Trebuie să desființăm controlul vamal al mărfurilor la export. Să lăsăm doar la dorința exportatorului, în scopul rambursării TVA. Când văd cum vameșii răstoarnă marfa pasagerilor sau microbuzelor, mă întreb: care este politica economică a statului în ceea ce privește exportul de mărfuri? La import este clar. Dar la export? Protejăm piețele altor țări de mărfurile și de cetățenii noștri? Se vor elibera o grămadă de vameși, va fi mai ușor pentru oameni să exporte mărfuri, mai puțină corupție la vamă, iar diaspora va primi mai ușor colete din Moldova.
Nu vă puteți imagina ce pagubă aduc economiei toate aceste interdicții și restricții. Voi da un exemplu: când încă trăia primul rector și fondator al ULIM, Andrei Galben, am avut o discuție interesantă cu el. ULIM avea 12 filiale în străinătate și el a cerut să se aducă în atenția presei problema monopolului Universității de Medicină de Stat asupra pregătirii studenților la medicină și în special la stomatologie. El garanta că, dacă i se va permite să înființeze o facultate de medicină, fără a recruta studenți moldoveni, va aduce în doi ani cel puțin 10.000 de studenți străini. Fiecare student străin va cheltui minim 1.000€ pe lună doar pe cazare. Fără costul studiilor. Asta înseamnă o creștere a PIB-ului cu 120.000.000€ pe an. Este 0,7% din PIB doar dintr-o licență pentru o universitate. Dacă luăm în considerare ocuparea aviației (studenții străini trebuie să ajungă în Moldova) și costul studiilor, aceasta mai adaugă 12.000€ pe persoană și încă 120.000.000€ pe an. Ceea ce ar însemna o creștere a PIB-ului de 1,5% doar din cauza unei licențe pentru o universitate. Trebuie să facem ordine în această situație în primele 2-3 luni. Sunt o mulțime de oportunități pe care noi înșine le distrugem. Cine își amintește acum de mica fabrică clandestină care asambla elicoptere în 2020? Au deschis un dosar pentru activitate ilegală și nu mai există nici fabrică, nici elicoptere. Aceste lucruri trebuie făcute imediat. Întârzierea este similară cu moartea. La noi există astfel de absurdități la fiecare colț. În urma dereglementării ample vom reprofila mii de oameni din bugetari în antreprenori sau specialiști înalt calificați.
2. A doua acțiune imediată este oprirea exodului investitorilor.
Primul lucru pe care îl voi face este să obțină demiterea întregii componențe a Consiliului Concurenței. Trebuie să transmitem un semnal investitorilor că noua putere va pedepsi aspru pe oricine îndrăznește să atingă investitorii, fie ei străini, fie locali. Pentru investitorii locali trebuie să existe o abordare specială și grijă deosebită. Dar voi vorbi despre asta în cadrul reformelor structurale pe care le voi prezenta mai târziu. Iar acum un pic de lirică. Din câte am aflat eu, unul dintre cei mai mari investitori străini în Moldova compania Sumitomo a fost inițial amenințată cu sancțiuni de 400 de milioane de lei (sub formă de ajutor ilegal din partea statului) și i s-a cerut un comision de 10% pentru a nu întocmi actul. Japonezii au refuzat și au primit o sancțiune de 270 de milioane de lei. Nu înțeleg deloc ce treabă are Consiliul Concurenței cu o întreprindere care își exportă toată producția până la ultimul bănuț? Este un caz revoltător! Pentru asta, trebuie să-i pedepsim exemplar. În primele zile, va trebui să mă întâlnesc cu cei mai mari investitori străini și locali, pentru a-i readuce pe cei care erau deja pregătiți să părăsească Moldova și pentru a le oferi condiții speciale, care nu există nicăieri în lume. Acest lucru va face parte dintr-un program numit „vânătoarea de investiții”. Credeți-mă, după propunerile mele, nu doar că nu vor pleca, ci își vor extinde activitatea în Moldova.
3. Ne-a mai rămas foarte puțin timp pentru a atrage în Moldova capitalul industrial ucrainean.
Vreau să transferăm în țara noastră întregi uzine și fabrici din Ucraina. Vreau să dublăm PIB-ul nostru industrial prin intermediul industriei ucrainene în doi ani. De ce ne-a rămas puțin timp? Dacă vor începe negocierile – și este foarte probabil că vor începe – stimulentele pentru industriașii ucraineni de a se reloca se vor diminua. Este o sarcină extrem de importantă să dublăm PIB-ul industrial în doi ani. Astăzi avem o situație unică pe care ar fi o crimă să nu o valorificăm.
4. Amnistia capitalului.
Este cea mai importantă sarcină pentru atragerea resurselor necesare pentru reforme structurale. Oamenii trebuie să primească o oportunitate unică de a-și legaliza capitalul. Acest lucru va fi valabil pentru toți cetățenii Moldovei, precum și pentru non-cetățenii care obțin reședința sau e-reședința la noi. Amnistia capitalului ar trebui să dureze cel puțin 4 ani. Activele declarate nu trebuie folosite ca dovezi în dosare penale și administrative, iar acest lucru va fi stipulat prin lege. Poate chiar va fi necesar să închidem aceste declarații față de organele de aplicare a legii, astfel încât oamenii să nu se teamă să își declare bunurile.
5. În paralel, înainte de înăsprirea sancțiunilor pentru infracțiunile fiscale, vom efectua o amnistie fiscală.
De ce este necesară? Vom crea un regim fiscal extrem de confortabil pentru afacerile noi sau în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, este foarte probabil ca de acesta să dorească să profite cei cărora nu le este destinat. De exemplu, prin utilizarea unei scheme de „divizare”. Aceasta este atunci când un om de afaceri, folosind facilități pentru întreprinderile mici și nou create, își divizează sau își distribuie afacerea în mai multe întreprinderi mici. Acest lucru trebuie stopat ferm. Să nu uităm că trebuie să creștem pensiile în primul rând. Și nu putem permite ca din cauza numeroaselor facilități, să scadă colectarea taxelor. Va trebui să menținem un echilibru constant între interese. Prin urmare, înainte de înăsprire, trebuie să oferim operatorilor economici posibilitatea de a-și închide vechile restanțe. De aceea este necesară și amnistia fiscală. Dar neapărat va trebuie să consultăm participanții la proces pentru a stabili condițiile.
6. Este deosebit de important să înțelegem că trebuie de abandonat retorica de mulți ani a preocupării pentru buget.
Pentru mine, prioritatea nu va fi completarea bugetului, ci creșterea economiei. Un buget mare este doar o consecință a unei economii sănătoase și în dezvoltare. Economia este mai presus de toate. Pentru că dacă este economie, sunt pensii, salarii, drumuri, medicină, educație, sport, cultură, știință – viață, mai pe scurt.