Vânzarea pământului străinilor este una din condițiile aderării la Uniunea Europeană, care urmează a fi negociată cu Moldova, recunoaște Ambasadorul UE la Chișinău, Janis Mazeiks. El spune că Moldova ar putea cere ca excepție amânarea acestei obligații, însă el “nu recomandă” acest lucru.
Vânzarea terenurilor către străini a devenit este un subiect central în negocierile pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Conform legislației europene, libera circulație a capitalului permite cetățenilor din statele membre UE să achiziționeze terenuri în orice alt stat membru. În cadrul unei emisiuni difuzate de RliveTV, ambasadorul UE la Chișinău, Jānis Mažeiks, a subliniat importanța acestui aspect, explicând că deși Republica Moldova poate solicita o perioadă de tranziție, aceasta ar trebui tratată cu precauție, fiind o măsură de excepție care ar putea crea incertitudini juridice.
„Vânzarea terenurilor către străini ar putea revitaliza zonele abandonate și stimula activitatea economică,” a declarat ambasadorul Mažeiks. El a punctat faptul că există loc pentru discuții în acest sens, în contextul unor sate depopulate și terenuri neexploatate, care ar putea fi redate circuitului economic prin investiții străine.
Datele oferite de Agenția Relații Funciare și Cadastru arată că suprafața totală a Republicii Moldova este de 3,3 milioane de hectare, dintre care 73,9% reprezintă terenuri agricole. Cu toate acestea, majoritatea terenurilor sunt fragmentate, fiind administrate în principal de mici ferme și SRL-uri, în timp ce statul și autoritățile locale rămân cel mai mare proprietar de terenuri, cu 23,1% din totalul suprafeței.
În ciuda fragmentării, nu există date statistice clare privind structura proprietății terenurilor agricole deținute direct sau indirect de către companii și persoane fizice străine, ceea ce creează o incertitudine în cadrul dezbaterilor actuale privind deschiderea pieței funciare către investitorii străini.
Discuțiile rămân deschise, iar autoritățile din Republica Moldova vor trebui să găsească un echilibru între protejarea intereselor naționale și îndeplinirea cerințelor impuse de procesul de aderare la UE.