Alexandr Stoianoglo constată că Președinta Maia Sandu a grațiat un traficant de droguri, dar a refuzat inițial grațierea unei mame cu cinci copii. Această mamă a trebuit să treacă printr-un scandal public național pentru a obține aceeași clemență. Într-o justiție corectă, ar fi trebuit să fie invers. Dar nu este.
Când președintele decide să elibereze un dealer de droguri și să ignore o mamă care și-a cerut dreptul la grațiere, vorbim despre un sistem care nu mai are nicio legătură cu echitatea. În timp ce persoane condamnate pentru fapte minore își ispășesc integral pedepsele, un individ condamnat pentru trafic de droguri primește o clemență fără nicio explicație publică, susține Alexandr Stoianoglo.
Cum justifică puterea această selecție? A existat o evaluare reală a riscurilor? Ce mesaj transmite această decizie? Că traficanții de droguri au mai multe șanse la umanitate decât părinții care își cresc copiii în lipsuri?
Traficul de droguri este o infracțiune de pericol sporit, sancționată sever tocmai pentru că distruge generații și fragilizează societatea. Aceasta nu mai este doar o problemă de moralitate, ci o amenințare directă la siguranța publică. Statul nu doar că tolerează criminalitatea, dar o și răsplătește. Demisia celor responsabili și o anchetă penală asupra acestui act de grațiere nu sunt doar necesare – sunt imperative, mai declară Alexandr Stoianoglo.