Olesea Stamate declară că Moldova are nevoie de o politică morală, de lideri care nu mint și nu se ascund. Are nevoie de unificare, nu de polarizare. Are nevoie de credință, nu de propagandă.
Astăzi a fost probabil ultima ședință din această legislatură. Deși sesiunea parlamentară va continua până la 31 iulie și apoi se poate deschide în septembrie, practic activitatea legislativă a luat sfârșit.
A fost una plină de promisiuni, de așteptări, de speranțe. Am pornit cu dorința sinceră de a construi un stat de drept, o justiție dreaptă și o administrație publică în slujba cetățeanului.
Dar, din păcate, undeva pe mijloc de cale, direcția corectă s-a pierdut.
În loc de reforme în justiție — spectacole televizate, în care forma a înlocuit fondul. Adaptări de legislatie cu scopul de a subordona si controla justitia.
În loc de meritocrație și transparență — obediență și servilism, chiar acolo unde promiteam profesionalism. Unele dintre numirile din ultimele saptamani si astazi sunt doar cateva exemple.
În loc de echilibru și reflecție — decizii pripite, adesea inspirate de interese de moment, nu de binele comun.
Am promis una. Am ajuns în altă parte.
Și chiar dacă unii dintre noi au tras semnale de alarmă, au propus corecturi, au insistat pe integritate — mecanismul politic s-a închis tot mai mult în jurul propriei imagini, al propriului confort.
Totuși, trebuie spus și adevărul complet:
Au fost și legi bune. Au fost inițiative corecte, elaborate cu profesionalism și votate cu responsabilitate. Am reușit, în unele domenii, să aducem modernizare, să eliminăm rămășițe ale unui sistem depășit, să creăm bazele pentru o societate mai dreaptă.
Dar, din păcate, acestea au fost umbrite de alte initiative care au avut un singur scop – consolidarea puterii in mainile partidului de guvernare – scop care este departe de valorile democratice pentru care am luptat. Și oamenii simt asta. Simt că li s-a cerut încredere, iar în schimb au primit frustrare.
Această legislatură a ratat șansa de a fi una istorică.
A avut legitimitatea populară, a avut susținerea externă, a avut resursele.
Dar a pierdut reperele morale în drumul ei.
Eu îmi asum tot ce am făcut, cu bune și cu greșeli. Dar n-am mințit. N-am tăcut. N-am trădat.
Și voi continua să lupt pentru o Moldovă care nu se teme de adevăr, care nu confundă loialitatea cu slugărnicia.
Pentru mine, politica nu este despre funcții, ci despre responsabilitate.
Iar această responsabilitate merge dincolo de un mandat.
Voi rămâne alături de cetățeni.
Cred că Moldova are nevoie de lideri care spun adevărul, chiar și atunci când doare.
Pentru că adevărul și dreptatea nu pot fi învinse pentru totdeauna. Țara are nevoie de lideri cu coloană vertebrală, nu de figuranți obedienți. De oameni care își asumă nu doar reușitele, dar și eșecurile.
Cred că, în ciuda dezamăgirilor, nu e prea târziu să reconstruim încrederea.
Moldova are nevoie de o politică morală, de lideri care nu mint și nu se ascund. Are nevoie de unificare, nu de polarizare. Are nevoie de credință, nu de propagandă.
Vă mulțumesc tuturor celor care ați rămas onești. Care nu v-ați tranzacționat tăcerea.
Domnul să apere si sa binecuvânteze Moldova și pe oamenii săi!