De casa în care s-a născut și a copilărit Pantelimon Halippa ne amintește doar locul, o fântână părăsită și ce-a mai rămas din râul Cubolta, martor al unei istorii uitate cu premeditare. În memoria acestui „apostol al Unirii” a fost înălțat un bust în centrul satului Cubolta din raionul Sîngerei, iar gimnaziul din localitate îi poartă numele – prea puțin, însă, pentru o asemenea personalitate, transmite nordnews.md.
Notă din memoriile lui Pan Halippa:
„M-am născut în 1883, la 1 august, deci, peste 3 luni împlinesc 90 de ani și-mi pare bine că mai sunt chemat să particip la viața obștească a țării. M-am născut în satul Cubolta, din județul Sorocii. Satul este așezat pe ambele maluri ale râușorului Cubolta, un afluent al Răutului, care se varsă în Nistru. Satul este pomenit cu seliștea lui de prin secolul XVII, așezat lângă podul Dobrii, pe drumul mare dintre Soroca și Iași, și oamenii sufereau mult din cauza cazacilor care băteau acest drum.”„Prin anii ’90 a făcut o vizită fiul lui Pantelimon Halippa, Nicolae-Radu Halippa. Din spusele colegilor, am înțeles că, cu regret, a fost primit cu răceală. Nu i-au adresat nici întrebări. Dumnealui a vorbit ceva despre Pantelimon Halippa, după care, văzând această atitudine, a plecat cu un amar în suflet”, a povestit Ana Podlisnic, directoarea Gimnaziului „Pan Halippa” din satul Cubolta, raionul Sîngerei.
După ce a urmat școala primară din Cubolta și cea spirituală de la Edineț, tânărul Halippa s-a înscris, în 1904, la Seminarul Teologic din Chișinău. A participat la greva generală a studenților din Rusia Țaristă, organizată în spijinul primei revoluții Ruse, din 1905.
Un an mai târziu, în 1906, Pantelimon Halippa contribuie la apariția primului număr al ziarului „Basarabia”, care a fost cea dintâi publicație în limba română și cu grafie latină, tipărită la Chișinău.
În toamna anului 1908, fiind susținut de Constantin Stere, urmează cursurile Facultății de Litere a Universității din Iași. În acea perioadă a colaborat la „Viața Românească”, iar în 1913 a revenit la Chișinău. Aici a condus revista „Cuvânt moldovenesc”, unde își publica poeziile.
„În cuibul copilăriei mele, Pan Halippa
Am revăzut, în astă vară,
Mănoasă vale a Cubolții,
Cu apa-i dulce din izvoară,
Si țăra ca negreața nopții.Poemul a fost scris în satul Cubolta, în august 1913. Iată v-am dat acest poem, acest fragment din poemul pe care îl publică Halippa în „Cuvânt moldovenesc” – revistă, nu ziar. Deci, a colaborat la presa din Basarabia de la începutul secolului al XIX-lea, încă atunci, când presa aceasta apărea în Imperiul Rus”, a relatat Maria Șleahtițchi, doctor habilitat în filologie, directoarea Muzeului Național al Literaturii Române din Chișinău.
În 1917, Pan Halippa devine vicepreședinte al Sfatului Țării. Pe 27 martie 1918 votează Unirea Basarabiei cu România, iar în noiembrie 1918 e ales președinte al Sfatului Țării. La 1 decembrie 19018, este prezent la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
„Pan Halippa este modelul de personalitate enciclopedică. Iată, în felul acesta s-a interesat și de muzică, și de arte. Publicistica a stăpânit-o, în desăvârșire poezia, dar cea mai frumoasă operă a sa este opera politică, operă politică care a însemnat constituirea Sfatului Țării în Basarabia”, a relatat Ion Negrei, istoric.
După Marea Unire, Pantelimon Halippa a fost deputat, apoi ministru în câteva guverne.
În perioada decembrie 1919–martie 1920 a fost numit ministru secretar de stat pentru Basarabia în guvernul Vaida-Voevod,
iar în iunie 1927 – ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Barbu A. Știrbey.
Între noiembrie 1928–iunie 1930 a fost ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor în guvernul Iuliu Maniu, iar în 1930, timp de cinci luni, a condus Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirii Sociale.
„Avea un proiect structurat de viață națională, culturală, politică. Era conștient de ceea ce fac alte popoare și voia ca și românii din Basarabia, și nu doar din Basarabia, a susținut și elementele alogene din Basarabia”, a povestit Ion Negrei, istoric.
După instaurarea regimului comunist în România, Pan Halippa a fost exclus din Academie.
În noaptea de 5 spre 6 mai 1950 este arestat. Urmează doi ani de detenție în închisoarea de la Sighet.
„Interesant și trist, și valabil: pentru majoritatea demnitarilor care au ajuns aici, inclusiv Pantelimon Halippa, este faptul că n-au avut parte de un proces sau de o condamnare, că ajung practic la închisoare în mai 1950 și abia în 1951 este Pantelimon Halippa internat administrativ pentru 24 de luni, deci abia peste un an primește un act oficial, în baza căruia este internat administrativ, a mărturisit Annamaria Bobrovszky, educatoare muzeală la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet.
În 1952, la cererea Moscovei, Pantelimon Halippa este predat autorităților sovietice. Pe 22 iunie 1952, Tribunalul Militar al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti l-a condamnat la 25 de ani de muncă forțată. Acesta își va petrece următorii ani într-un lagăr din Siberia, în condiții de detenție inumane.
În 1955, fostul președinte al Sfatului Țării este returnat României și închis din nou, la Aiud, până în 1957.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Articolul Pantelimon Halippa – Apostol al Unirii și Lecție de Demnitate pentru urmași apare prima dată în Realitatea.md.
MAI MULT REALITATEA