O cercetare arheologică fără precedent, care s-a întins pe 15 ani, a avut rezultate absolut remarcabile: există un loc pe Terra unde morții nu putrezesc niciodată, ba chiar își păstrează expresiile faciale. Au fost descoperiți microbi vechi de secole.
Revista „Nature” publică rezultatele unei investigații arheologice ce a durat 15 ani, iar rezultatele sale sunt spectaculoase.
Investigația arheologică a avut loc în nord-estul extrem al Siberiei, acolo unde temperaturile sunt constant de -60 de grade Celsius. Timp de 15 ani, o echipă de cercetători francezi a săpat în permafrostul din Yakutia și a descoperit o arhivă biologică și culturală unică: corpuri perfect conservate, haine intacte, microbi vechi de secole și o lecție surprinzătoare despre colonizare, rezistență și memorie.
Rezultatele cercetării spun o poveste diferită de cea pe care o știm din manuale.
Un congelator natural, vechi de 10.000 de ani
Yakutia este una dintre cele mai dure regiuni locuite de pe Pământ: ierni cu -60 de grade, pământ înghețat de la ultima eră glaciară și o vară care durează doar câteva săptămâni.
„Oamenii vorbesc despre condiții extreme. Iakuții, la rândul lor, spun că trăiesc în condiții normale. Noi, europenii, suntem cei nepotriviți”, spune arheologul francez Éric Crubézy, a cărui echipă avea de explorat un teritoriu imens, de trei milioane de kmp, locuit de abia un milion de locuitori de trăiesc într-un congelator natural a cărui temperatură ajunge și la -70 de grade Celsius.
Dar tocmai acest congelator natural vechi de 10.000 de ani a făcut posibilă cercetarea – corpurile au fost conservate perfect sute și mii de ani.
Arheologul francez Éric Crubézy a înțeles repede potențialul locului: în regiunile calde, ADN-ul se degradează rapid, dar în permafrost moleculele rămân intacte timp de secole. „Nu scoatem schelete, scoatem oameni”, spune el, „Cu piele, păr, haine și, uneori, expresii faciale încă vizibile”.
Moartea – „Marea călătorie”
În fiecare vară, timp de 15 ani, echipa a căutat morminte de-a lungul râurilor și prin taigaua presărată cu lacuri rotunde.
Unele sunt încă vizibile – mari structuri din lemn din secolul al XVII-lea. Altele, însă, sunt mici movile – ele au fost distruse în perioada sovietică.
În interiorul mormintelor, iakuții au tot ce le trebuie pentru „marea călătorie”, căci, pentru ei, asta era moartea – începutul unei călătorii unice și enorme: arcuri, săgeți, bijuterii, unelte de cusut, mai multe straturi de haine și mai multe perechi de încălțări.
Femeile erau îngropate cu bijuteriile, colierele, brățările și uneltele lor de cusut.
Toți purtau cele mai frumoase haine ale lor.
Pentru iakuți, drumul lung la care pornește defunctul nu trebuie tulburat – a-i lua obiectele ar fi echivalent cu a tulbura ordinea lumii. De aceea, niciun mormânt nu a fost jefuit.
Nu s-a încercat înlocuirea populației
La Toulouse, geneticienii au analizat ADN-ul a 122 de indivizi înmormântați între secolele al XIV-lea și al XIX-lea, așteptându-se să descopere colonizare rusă, colaps demografic, amestec forțat, după modelul Americilor, însă rezultatul a fost cu totul altul.
Moștenirea genetică a iakuților a rămas remarcabil de stabilă timp de patru secole.
Nu a existat o înlocuire masivă a populației. Colonizarea a fost politică și economică — nu biologică.
Motivul este simplu: Yakutia este prea extremă pentru agricultură și colonizare de masă. Imperiul rus a fost obligat să colaboreze cu populația locală pentru comerțul cu blănuri și să integreze elitele iakute, nu să le elimine.
Un șaman care a sfidat creștinarea
Trupurile sunt atât de bine conservate, încât, în unele morminte s-au mai păstrat și culorile hainelor, iar medicii legiști au putut efectua necropsii complete, ca în cazul morților decedați recent.
Un singur mormânt iese din tipar. O femeie-șaman, înmormântată la sfârșitul secolului al XVIII-lea — într-o epocă deja creștinată — cu simboluri șamanice, nu cu cruce ortodoxă. ADN-ul ei arată un nivel excepțional de consangvinitate.
Pentru cercetători, este un gest simbolic puternic: un clan care a vrut să „înghețe” în timp o identitate spirituală amenințată.
„O luptă culturală întruchipată într-un corp”, o numesc ei.
Arhiva care se topește
Astăzi, această arhivă înghețată este în pericol. Permafrostul se topește din cauza schimbărilor climatice. Săpăturile sunt suspendate din cauza tensiunilor geopolitice. Iar cercetătorii nu au mai putut reveni să le explice comunităților locale ce au descoperit.
„Din momentul în care îndepărtezi un os, ai o responsabilitate morală”, spune Andaine Seguin-Orlando. „Să înțelegi ce spune — și să spui mai departe.”
O istorie care nu mai poate fi refăcută
Permafrostul din Yakutia nu păstrează doar trecutul. Îl ține în viață. Dar această viață este fragilă.
Iar pe măsură ce gheața se retrage, dispare nu doar un peisaj — ci și una dintre cele mai extraordinare arhive ale umanității.
Astăzi, permafrostul se topește din cauza schimbărilor climatice. Tensiunile geopolitice i-au împiedicat pe cercetători să revină în zonă. Ei nici măcar nu au avut ocazia să le prezinte localnicilor rezultatele cercetărilor lor.
„Din momentul în care îndepărtezi un os, ai o responsabilitate morală”, spune Andaine Seguin-Orlando, antropolog. „Responsabilitatea de a extrage cât mai multe informații posibil din el, dar și de a împărtăși acele informații”.