Ion Ceban, primarul general al municipiului Chișinău și președintele Partidului Mișcarea Alternativa Națională declară că Republica Moldova primește „cartonașul roșu” la capitolul drepturi fundamentale, iar realitatea socială din Republica Moldova este redată clar în Raportul Comitetului European pentru Drepturile Sociale, publicat acum două zile.
Întrebarea firească este: de ce guvernarea PAS tace, iar o parte a instituțiilor media evită să reflecte aceste date?
Documentul nu este un simplu set de indicatori tehnici, ci un diagnostic al eșecului administrativ.
Raportul Comitetului European pentru Drepturile Sociale spulberă retorica triumfalistă a guvernării și expune o realitate crudă: statul eșuează sistemic în a-și proteja cetățenii.
În timp ce autoritățile vorbesc despre „valori europene”, raportul arată că sărăcia în rândul copiilor a atins nivelul alarmant de 28,4% în 2022, iar transferurile sociale sunt atât de ineficiente, încât influențează nesemnificativ acest indicator. Mai mult, prestațiile sociale sunt menținute sub pragul de subzistență, la mai puțin de 60% din venitul mediu, condamnând beneficiarii la un trai nedemn.
Atenție la dinamica sărăciei în ultimii ani, conform datelor Biroului Național de Statistică:
- Sărăcia copiilor: 30,2% în anul 2024, peste nivelul de referință din raport;
- Sărăcia absolută a populației: creștere de la 31,1% (2022) la 33,6% (2024).
Această creștere de 2,5 puncte procentuale indică faptul că politicile sociale aplicate după 2022 nu au reușit să stabilizeze nivelul de trai.
2. Discrepanța salarială față de standardele europene
Conform Comitetului European pentru Drepturile Sociale, pentru a asigura un trai decent, salariul minim și prestațiile sociale trebuie să atingă cel puțin 60% din salariul mediu net.
Datele actuale arată un deficit structural major:
- Salariul minim pe economie (2025): 5.500 MDL;
- Câștigul salarial mediu brut: 15.470,6 MDL (BNS).
Raport real: aproximativ 35,5%.
Republica Moldova înregistrează astfel un decalaj de conformitate de 24,5% față de pragul stabilit de Carta Socială Europeană. Această diferență explică vulnerabilitatea economică persistentă a unor categorii profesionale esențiali, asistenți sociali, cadre didactice și personal medical auxiliar, în pofida muncii cu normă întreagă.
Totodată, raportul menționează că reforma „RESTART” a generat un sistem de inechitate, prin excluderea municipiului Chișinău și a UTA Găgăuzia de la finanțarea centralizată, lăsând cetățenii din aceste regiuni fără acoperire financiară adecvată din bugetul de stat.
3. Drepturile lucrătorilor – un capitol ignorat
Raportul relevă o situație gravă și pe piața muncii. Lucrătorii sunt privați de dreptul real la odihnă, iar perioadele de gardă, în care nu se desfășoară activitate efectivă, sunt considerate abuziv „odihnă”, deși angajatul rămâne la dispoziția angajatorului.
Mai grav, categorii întregi de lucrători, personalul casnic, lucrătorii din economia digitală și liber-profesioniștii, sunt practic invizibili pentru stat, nefiind acoperiți de reglementări privind sănătatea și securitatea în muncă.
În același timp, dreptul la grevă este interzis total pentru angajații din energie, apă, telecomunicații, controlul traficului aerian, poliție și pentru personalul medical de gardă.
În concluzie:
La 65 de ani de la instituirea standardelor sociale europene, Republica Moldova rămâne o țară a decalajelor sociale profunde, în care:
- dreptul la grevă este restrâns abuziv pentru sectoare întregi;
- sărăcia continuă să se adâncească;
- diferențele salariale dintre femei și bărbați rămân nerezolvate.
Comitetul notează preocupările privind „asigurarea finanțării adecvate și uniforme a serviciilor sociale pe întreg teritoriul statului, indiferent de capacitatea administrativă a unităților teritoriale”.
Sursă oficială – Raportul ECSR 2025: https://rm.coe.int/conclusions-2025-moldova-en/48802a3b7c
