Vettingul justiției la patru ani: resetarea a început, urmează consolidarea

Patru ani de evaluare externă au resetat vârful sistemului. Următoarea miză nu mai ține de filtru, ci de oamenii care vin după el, de la facultățile de drept și INJ până la capacitarea organelor de autoadministrare pentru preluarea bunelor practici de asigurare a integrității, competenței și eficienței în sistemul justiției din Republica Moldova.

La 28 aprilie 2026, IPRE a organizat un dialog de politici dedicat celor patru ani de la lansarea evaluării externe a integrității judecătorilor și procurorilor. La dezbatere au participat parlamentari, reprezentanți ai Ministerului Justiției și ai Consiliului Superior al Procurorilor, un membru al Comisiei de evaluare a procurorilor și experți juridici. Discuția a fost utilă tocmai pentru că nu a mers pe logica „totul merge bine” sau „totul a eșuat”. S-a vorbit deopotrivă despre rezultate și despre problemele care rămân.

Iar bilanțul, dacă e onest, se reduce la o singură idee: vetting-ul justiției din Republica Moldova, posibil că nu este cel mai perfect instrument, durează mai mult decât era de așteptat, dar abandonarea lui acum ar fi mai riscantă decât ducerea lui la până la capăt. Mai ales atunci când, după patru ani, o reformă de justiție tranzitorie aflată în miezul efortului de reformare începe să arate primele rezultate.

Vetting-ul nu a apărut din senin. A avut o motivație clară și anume de a reseta un sistem care nu putea să se auto-reformeze. După un deceniu în care reformele venite dinăuntrul sistemului fie au eșuat, fie au fost subminate, evaluarea externă a devenit singurul instrument suficient de puternic pentru a rupe inerția. Nu este o reformă ușoară, este o măsură complexă de justiție tranzitorie, gândită pentru a asigura că în toate pozițiile-cheie din sectorul justiției sunt judecători și procurori onești, curajoși și liberi de presiuni din afară. Procesul a fost etapizat: pre-vetting-ul candidaților la funcțiile din cadrul organelor de autoadministrare prin Legea nr. 26/2022, apoi vetting ul judecătorilor Curții Supreme de Justiție prin Legea nr. 65/2023 și vetting- ul judecătorilor curților de apel, președinților de instanțe și judecătorilor din completul specializat pentru cauze de corupție și cele conexe corupției și procurorilor din procuraturile specializate, Procuraturii Generale și procurorii din funcțiile cheie din procuraturile teritoriale prin Legea nr. 252/2023.

Pe această abordare s-a construit o arhitectură de garanții care a ținut mecanismul în limite previzibile: consultarea Comisiei de la Veneția, care a nuanțat unele dintre soluțiile inițiale ale autorităților; prezența experților internaționali în comisii; păstrarea deciziei finale la organele de autoadministrare a magistraturii și procuraturii în etapa de vetting; controlul judecătoresc asigurat asupra rapoartelor comisiei de pre-vetting si asupra deciziilor organelor de administrare pe marginea procedurilor de vetting. Au fost întârzieri, contestări, rezistență din interior, modificări legislative pe parcurs și momente în care procesul părea că se împotmolește. Mecanismul, însă, a rezistat și a continuat să funcționeze.

Un bilanț la patru ani

Cifrele oficiale, detaliate în statisticile Comisiilor de evaluare, permit o privire bazată pe date. La pre-vetting, din 138 de candidați evaluați pentru CSM, CSP și colegiile lor de specialitate, doar 59 au promovat, mai puțin de jumătate. 72 nu au promovat, 6 s-au retras din concurs, unul este încă în evaluare. Organele care urmau să conducă reforma au fost ele însele filtrate sever, înainte ca reforma să producă alte efecte.

La vetting, din 166 de subiecți aflați în domeniul de aplicare (118 judecători, restul procurori și candidați la CSJ din profesii juridice), 51 au fost confirmați, 29 nu au promovat, iar 65, aproape patru din zece, au demisionat sau s-au retras. La procurori, din 130 vizați, 21 sunt confirmați, 7 nu au promovat și 102 sunt încă în curs, dintre care toți cei 63 de la PCCOCS. Cifrele indică astfel că vettingul nu este o procedură formală, ci un filtru cu efecte reale. Cel puțin în privința celor care au preferat să-și depună demisia decât să-și supună integritatea unei verificări atente, mecanismul a produs un efect pe care reformele interne nu îl produseseră timp de un deceniu.

Dintre candidații la CSJ (judecători, procurori și profesioniști din drept), 21 au fost confirmați, iar 25 nu au promovat sau s-au retras. La aceștia se adaugă 25 de judecători din vechiul efectiv CSJ care au demisionat înainte de evaluare. Cifrele sugerează cât de adâncă era problema înainte de exercițiul extern. Mai important decât numărul persoanelor evaluate este însă faptul că efectele încep să se vadă în actul de justiție. La CSJ, după resetarea componenței, se estimează că în 2025 s-au examinat aproape de două ori mai multe cauze decât a primit instanța în același interval, lichidând restanțe acumulate de ani de zile. Completele specializate pe cauze de corupție de la Judecătoria Chișinău au crescut cu aproximativ 50% viteza de soluționare a dosarelor. Iar primele condamnări cu închisoare cu executare în dosare de corupție mare au încetat să mai fie excepția anilor anteriori. Riscul ca vetting-ul să paralizeze sistemul, după modelul albanez, nu s-a materializat. Măsurile provizorii, în special transferul temporar al judecătorilor între instanțe, au evitat un blocaj total, iar o bună parte din încetinirea din 2022-2024 este deja absorbită.

Tot din experiența albaneză vine însă și o lecție recentă, importantă pentru calitatea procesului din Republica Moldova: prin hotărârea Metalla c. Albaniei din 5 mai 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea articolului 8 din Convenție prin lipsa de proporționalitate între sancțiunea aplicată unui judecător și probele invocate. Legitimitatea vetting-ului ca atare nu a fost contestată, dar calitatea motivării rapoartelor și proporționalitatea sancțiunilor rămân condiții pe care comisiile noastre de evaluare trebuie să le țină prezente.

Dar ce nu funcționează încă?

A vorbi onest despre vetting înseamnă a nu evita dificultățile. Există un deficit serios de personal, mai ales în procuratură, unde multe funcții manageriale sunt încă ocupate cu titlu interimar, chiar dacă în 2026 putem spune că Procuratura Generală și cele specializate au conducători numiți care au trecut vetting-ul. Procedurile de evaluare sunt complexe, termenele se prelungesc dincolo de ce a fost prevăzut inițial, iar stabilitatea instituțională suferă din cauza posturilor vacante și a interimatelor prelungite. Percepțiile cetățenilor rămân divergente: cel mai recent sondaj de opinie realizat de IPRE indică o îmbunătățire vizibilă, aproximativ 49% dintre respondenți consideră că sectorul justiției s-a îmbunătățit în ultimii trei ani, față de 32% în 2023. Dar 49% nu este, deocamdată, o victorie. Niciuna dintre aceste provocări nu invalidează reforma.

Amendamentul din martie 2026

O evoluție recentă, discutată și ea la 28 aprilie, merită analizată cu atenție, dar și pusă în proporție. Prin Legea nr. 26/2026 s-a redus pragul de vot pentru numirea membrilor internaționali ai comisiilor de evaluare, în cazul în care prima propunere nu întrunește majoritatea de 3/5. Modificarea ridică probleme de două ordine, identificate inclusiv în opinia amicus curiae a IPRE adresată Curții Constituționale.
Procedural, amendamentul a fost introdus în lectura a doua, fără o legătură indispensabilă cu obiectul proiectului-gazdă, care viza fortificarea securității magistraților. Or, jurisprudența constantă a Curții stabilește că exigența celor două lecturi prevăzută de art. 74 alin. (1) din Constituție are nu doar o dimensiune procedurală, ci și una substanțială. Soluțiile legislative trebuie să fie supuse unei dezbateri parlamentare reale, nu strecurate într-un proiect cu alt obiect. Pe fond, trecerea de la majoritate calificată la majoritate simplă slăbește un element pe care Comisia de la Veneția l-a recomandat explicit: majoritatea calificată trebuie menținută în toate rundele de vot, iar deblocarea, dacă e necesară, ar trebui căutată prin mecanisme care implică opoziția sau alte instituții, nu prin reducerea pragului. Altfel, stimulentul pentru compromis dispare.

Argumentul invocat de majoritatea parlamentară a fost unul de pragmatism. Deblocarea procedurii într-un context în care consensul nu se poate obține de fiecare dată. Argumentul politic poate fi înțeles. Consensul politic larg, însă, nu este un detaliu tehnic. Este parte din pilonul de credibilitate al vetting-ului, iar slăbirea lui plătește, pe termen lung, mai mult decât rezolvă pe termen scurt.

Capacitatea – elementul care decide ce urmează după filtrul vettingului

Vetting-ul a început să dea semne de resetare a sistemului. Dar resetarea este un punct de start, nu un punct final. Cele 65 de demisii și retrageri din rândul judecătorilor, plus retragerile din rândul procurorilor, lasă posturi vacante care trebuie umplute cu profesioniști onești, bine pregătiți și capabili să ducă mai departe schimbarea. Aici se joacă, în următorii ani, durabilitatea efectelor obținute prin filtru.

Primul vector ține de organele de autoadministrare. CSM și CSP au ieșit din pre-vetting cu o legitimitate calitativ diferită de cea a predecesoarelor lor. Acum trebuie să devină instituții care încorporează, ca rutină, instrumentele de verificare a integrității folosite în vetting: declarații de avere și interese verificabile, controale ale relațiilor cu persoane expuse politic, evaluări periodice ale stilului de viață față de venituri, screening al posibilelor vulnerabilități la influențe necuvenite. Bunele practici dezvoltate de comisiile de evaluare trebuie internalizate de colegiile de selecție, evaluare și disciplinare ale CSM și CSP, astfel încât evaluarea integrității să nu mai fie un episod extraordinar, ci o componentă permanentă a carierei judecătorilor și procurorilor.

Al doilea vector ține de Institutul Național al Justiției. Reforma INJ este una dintre verigile critice ale acestei perioade. Misiunea INJ este de a atrage mai mulți candidați buni și de a le oferi o formare aliniată practicii europene. Verificarea integrității ar trebui să devină o cerință practică la două etape: la admiterea în INJ și la absolvire, înainte de propunerea pentru numirea în funcție. Nu este vorba despre un mini-vetting pentru începători, ci despre standarde minime, proporționale, de verificare a integrității și a eticii profesionale, care să asigure că filtrul aplicat astăzi la vârful sistemului nu va fi dezactivat de jos în sus, pe măsură ce intră în profesie generația următoare. Tot la INJ trebuie consolidate programele de formare continuă pe etică judiciară, integritate, drept european și acquis-ul UE, lucru pe care îl vedem deja pus în aplicare.

Al treilea vector ține de facultățile de drept din universitățile naționale. Aici se formează, pe termen lung, oamenii care vor intra în profesia juridică. Curricula juridică actuală rămâne, în multe universități, în urma realității în care va lucra absolventul: dreptul european trebuie promovat nu doar ca obiect obligatoriu, ci și transversal în curriculă; jurisprudența CJUE și a CtEDO trebuie integrată mai consistent în programele de studii; dreptul concurenței și acquis-ul sectorial în domeniile negociate sunt aproape absente; abilitățile practice precum analiza dosarului, redactarea juridică, etica profesională în situații concrete necesită o atenție sporită. O actualizare a curriculei, aliniată la standardele și acquis-ul UE, nu mai este o opțiune, ci o precondiție pentru ca Moldova să poată funcționa profesional în interiorul Uniunii Europene. Standardele de integritate și de etică academică, inclusiv frauda academică, plagiatul și conflictele de interes, trebuie tratate ca un capitol distinct, nu ca o problemă disciplinară minoră. Magistratul integru începe ca student integru.

În loc de concluzie

Bilanțul celor patru ani arată o reformă incompletă, dar una care a început să producă efecte și care nu poate fi abandonată fără a pierde o mare parte din investiția instituțională deja făcută. Oprirea ei la jumătatea drumului ar însemna pierderea investiției de patru ani și readucerea sistemului în zona din care s-a încercat să fie scos. Aceasta este, dintre toate opțiunile aflate astăzi pe masă, cea mai costisitoare. Vettingul nu este un instrument perfect, dimpotrivă este lent și probabil solicitant pentru sistem. Dar niciunul dintre aceste defecte nu este, în sine, un argument pentru a-l opri. Nicio reformă a justiției nu funcționează doar din legi și proceduri. Are nevoie de oameni, cei care au trecut prin filtru și cei care vin după ei și de instituții care să-i susțină: un CSM și un CSP care învață să verifice integritatea ca rutină, un INJ care formează magistrați la standardele UE, facultăți de drept care cultivă un climat și o cultură a integrității profesionale.

Petru Istrati este membru al Grupului de Experți în domeniul Justiției din cadrul Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE).

Articolul Vettingul justiției la patru ani: resetarea a început, urmează consolidarea apare prima dată în Realitatea.md.