Strâmtoarea Taiwan – „Lebăda neagră” energetică ce ar putea îngenunchea economia mondială. O ordine mondială emergentă bate la ușă

Blocajul Strâmtorii Ormuzului ar putea fi însoțit în paralel sau chiar înlocuit de o „lebădă neagră”, Strâmtoarea Taiwan. Subiectul a fost pus pe tapet odată cu vizita lui Vladimir Putin în China, care survine imediat după cea a lui Donald Trump, repunând pe tapet polul BRICS pe harta geopolitică mondială. Ne putem aștepta la mari surprize ca efect al acestor reconfigurări de putere, iar noua blocadă energetică poate lua forme neașteptate, a explicat expertul în energie Cosmin Păcuraru pentru Gândul.

China își testează abilitatea de a echilibra relațiile cu Washingtonul și Moscova. Însă, realitatea este una de evidentă inegalitate.

China câștigă teren pe măsură ce influența Rusiei intră la apă

China a devenit partenerul dominant în polul BRICS, Rusia venind dintr-o poziție de vulnerabilitate mai mare decât la ultima întâlnire din septembrie 2025.

În mod vizibil, influența Rusiei pe scena globală s-a redus semnificativ în ultimele luni. Putin pare mai fragil din cauza prelungirii războiului din Ucraina și a costurilor militare enorme, a sancțiunilor occidentale care au izolat economic Moscova și a dependenței crescânde de China pentru exporturi energetice, tehnologie și sprijin diplomatic.

Pe de altă parte, China și-a consolidat poziția de superputere economică și diplomatică. A reușit să mențină relații pragmatice atât cu Rusia, cât și cu SUA, după cum s-a văzut recent la întâlnirea cu Donald Trump.

Federația Rusă are mai multă nevoie de China decât invers

Retorica oficială este una entuziastă, ambele părți vor celebra parteneriatul strategic, cooperarea economică și rolul cheie al celor două țări în lume. În 2o26, se sărbătoresc aniversări importante: 25 de ani de la Tratatul de Bună Vecinătate și Prietenie din 2001 și 30 de ani de parteneriat strategic.

În realitate însă, este o relație asimetrică, atrage atenția Cosmin Păcuraru, specialist în securitate energetică și geopolitică energetică. Federația Rusă are nevoie mai mult de China pentru a vinde petrol și gaz la preț redus, ocolind sancțiunile. Beijingul câștigă din această dependență fără a se lega excesiv. Așadar, Xi Jinping evită implicarea directă militară, dar beneficiază de un partener anti-occidental util și de încredere.

Ce este acordul strategic Power of Siberia 2

Comerțul bilateral a explodat după 2022, odată cu începerea războiului din Ucraina. Astfel, în 2024 acesta era de aproape 245 de miliarde de dolari. Moscova își dorește să crească, dar chinezii sunt prudenți, spune expertul. Astfel, Putin va plusa pentru proiecte energetice majore, inclusiv posibile avansuri la Power of Siberia 2. Beijingul ar putea să facă un pas semnificativ, deoarece strangularea fluxului de produse energetice din Strâmtoarea Ormuz a generat o cerere mare de energie în China.

• Așadar, se preconizează semnarea a peste 40 de documente, pe energie, comerț, educație și o viză fără pașaport extinsă, Kremlinul având „așteptări serioase” de a obține rezultate concrete, completează Cosmin Păcuraru.
• Se vor amorsa discuții despre BRICS și despre integrarea economică euro-asiatică a celor două țări, iar pe agendă vor figura și problemele de securitate regională și internațională, inclusiv Ucraina și conflictul din Orientul Mijlociu.

„Concluzia ar putea fi că Beijingul își consolidează imaginea de actor global pivotal, în timp ce Rusia încearcă să arate că nu este izolată”. 

Subtilul joc geopolitic al energiei

Așadar, relația energetică dintre China și Rusia este una puternic asimetrică. Rusia a devenit extrem de dependentă de piața chineză după pierderea accesului la Europa. China câștigă din discounturi mari, diversificare sigură și poziție de negociere dominantă.

• China este de departe cel mai mare cumpărător de petrol al Rusiei, aproximativ 48–51 % din exporturile rusești de țiței. În unele luni din 2026, importurile chineze au depășit 2 milioane de barili pe zi, ceea ce reprezintă un record.
• Rusia a livrat volume mari cu discounturi semnificative față de benchmark‑urile internaționale, dar China dispune și de alți furnizori importanți de petrol din Golf.

Singura conductă de gaze, Power of Siberia 1, a livrat gaz la capacitatea maximă, de 39 miliarde de metri cubi în 2025. În cazul gazelor, Rusia este cel mai mare furnizor de gaz al Chinei, prin conducte și prin tancuri de LNG, reprezentând aproximativ 30 % din importurile chineze de gaz. Deși Republica Populară Chineză importă, prin conducte, gaz din Turkmenistan, Rusia va forța începerea lucrărilor la conducta Power of Siberia 2 (50 + 12 miliarde de metri cubi).

Power of Siberia 2 este încă în așteptare. În septembrie 2025 s‑a semnat un memorandum pentru un gazoduct de peste 50 de miliarde de metri cubi pe an, ce va traversa Mongolia. Construcția ar putea începe în 2026, cu primele livrări spre 2030–2031. Proiectul ar dubla capacitatea totală spre China (peste 100 de miliarde de metri cubi pe an), dar detaliile de preț și calendar rămân netransparente. China nu se grăbește și folosește acest contract ca mijloc de presiune.

Xi va negocia nemilos, Rusia are asul Ormuz în mână

De asemenea, China cumpără o pondere importantă din exporturile rusești de cărbune, care ajung la aproximativ 40 %. Energia reprezintă mare parte din exporturile rusești pe care Rusia le poate face către China. așadar Xi va negocia nemilos prețurile. Mai știe că veniturile Rusiei din energia care vine din China susțin bugetul de război, dependența Rusiei crescând dramatic; astăzi, China își permite să dicteze prețurile și termenii contractelor, adică contracte scurte, flexibile și cu discounturi majore.

Beijingul știe că Rusia oferă un traseu terestru de import de produse energetice care este mai sigur decât rutele maritime prin Strâmtoarea Hormuz, vulnerabilă la tensiunile Iran–SUA–Israel. Totuși, Beijingul menține diversificarea și nu vrea dependență excesivă de un singur furnizor – adică Rusia – și avansează cu pași mari către propria tranziție verde, care va înlocui, pe cât se poate, combustibilii fosili.

Un BRICS reînviat pentru relațiile energetice ale țărilor membre

BRICS – Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, la care s‑au adăugat Egiptul, Etiopia, Iranul, Indonezia și Emiratele Arabe Unite – nu este un cartel energetic precum OPEC+, dar joacă un rol tot mai important de platformă de cooperare, reziliență și contrabalansare a ordinii occidentale.

BRICS tratează securitatea energetică a statelor membre și a lanțurilor de aprovizionare, promovând cooperarea pentru a reduce vulnerabilitățile, mai precis sancțiunile și blocajele maritime. Astfel, Rusia furnizează energie ieftină Chinei și Indiei, iar Iranul și Emiratele contribuie cu producție petrolieră suplimentară pentru mari consumatori. Brazilia și Indonezia adaugă bio‑produse energetice și minerale critice la mix.

Problema vestului este că BRICS controlează o pondere uriașă din rezervele și producția globală de litiu, cobalt, nichel și pământuri rare, esențiale pentru industria electro‑energetică, în special pentru acumulatori de stocare și capacitățile de generare eoliană și solară. Există inițiative comune pentru lanțuri de aprovizionare interne (similar cu Minerals Security Partnership) și pentru o anti‑hegemonie occidentală, explică expertul în geopolitică energetică.

Statele Unite, subminate de de-dolarizare

Intră în scenă, inevitabil, Donald Trump. Statele Unite sunt deranjate mai ales de de‑dolarizare și de plățile în monede alternative. Astfel, multe tranzacții energetice intra‑BRICS se fac în monede naționale (yuani, rupii sau ruble), reducând dependența de dolar și de sistemul SWIFT. S‑a ajuns la crearea unei bănci – New Development Bank (NDB) – care finanțează proiecte energetice (hidro, solare, nucleare sau gazoducte).

Inevitabil, BRICS critică sancțiunile occidentale pe energie și promovează o „tranziție echitabilă” (și nu impusă). Sub președinția Indiei din 2026, se pune accent pe reziliență, inovație, sustenabilitate și acces la energie pentru statele din Sudul Global, existând deja întâlniri ministeriale dedicate energiei. Totuși, BRICS nu are politici energetice comune obligatorii; interesele sunt divergente, China și India fiind mari importatori, iar Rusia, Iranul și Emiratele fiind mari exportatori. Ceea ce arată că BRICS nu este un bloc monolitic.

Se proiectează o nouă criză energetică mondială?

Tot mapamondul a văzut ce înseamnă blocarea Strâmtorii Hormuz. O blocare a Strâmtorii Taiwan (sau un conflict major în zonă) ar genera o criză energetică severă, cu efecte globale, dar mai ales devastatoare pentru Asia de Est, mai observă Păcuraru.

• Taiwanul este extrem de dependent de importuri maritime de energie (peste 95-97% din necesarul total), iar Strâmtoarea Taiwan este o rută critică pentru transportul naval. Nu știm ce a negociat Trump cu Xi în privința Taiwanului! Nu știm care este subiectul real al întâlnirii de la Beijing Putin – Xi!

• Taiwanul își generează 42% din producția de electricitate din LNG importat. Așadar, unul dintre cei mai mari consumatori în procente din lume. Rezervele actuale sunt limitate la aproximativ 14 zile la consum normal. O blocadă chineză ar întrerupe rapid livrările, forțând raționalizări severe, ceea ce reprezintă o amenințare pentru spitale, locuințe și semiconductori (TSMC), cu posibile blackout-uri pentru industrie. Un singur tancher oprit pe zi ar crea efecte imediate.

Efecte în lanț dacă se blochează Strâmtoarea Taiwan. Inflația și creștere explozivă a prețurilor la energie

• Aproximativ 70% din importurile de țiței provin din rute vulnerabile (inclusiv via Hormuz în contexte mai largi). O criză în Strâmtoarea Taiwan ar afecta transportul către Japonia, Coreea de Sud și chiar și China, ducând la creșteri masive de prețuri, inflație și perturbări în transport, chimie și logistică.

• Astfel vom avea efecte în lanț: un colaps parțial al producției mondiale de cipuri, Taiwanul producând peste 60% din cipurile avansate, ceea ce ar genera un șoc global pentru tot ce înseamnă produse electronice, auto și AI.
• O strangulare a Strâmtorii Taiwan ar genera o creștere explozivă a prețurilor la energie, ar duce la rerutarea navelor cu asigurări de transport mai scumpe, ar genera inflație pe plan mondial și o recesiune majoră a producției și comerțului mondial. Să nu uităm că Asia de Est reprezintă o parte uriașă din comerțul global de energie.
• Așadar, o perturbare a traseelor energetice arată că sursele și rutele alternative, care sunt totuși mai lungi și mai scumpe, ar fi din Federația Rusă.

Noua „lebădă neagră” energetică ar putea depăși criza Ormuz

Avem două scenarii posibile: o blocadă limitată cu disrupție parțială, cu prețuri ridicate generate de panica corporațiilor și implicit a piețelor, sau un conflict major care va genera efecte de neimaginat.

În concluzie, o blocadă a Strâmtorii Taiwan ar fi o „lebădă neagră” energetică. Ar putea avea chiar consecințe mai grave decât actuala criză din Hormuz, cu efecte de domino asupra economiei globale, semiconductorilor și securității energetice a Asiei. Așa va afla Europa cât este de vulnerabilă la regenerabilele chinezești ce au „inundat” sistemele energetice ale țărilor membre, concjide expertul în energoe. 

AUTORUL RECOMANDĂ

China trimite o flotă uriașă în apropierea Taiwanului la scurt timp după întâlnirea Trump-Xi. Insula este încercuită de nave militare

Axios: Prețul petrolului a scăzut sub 100 de dolari, însă criza energetică generată de blocada din Ormuz ar putea continua ani de zile

The post Strâmtoarea Taiwan – „Lebăda neagră” energetică ce ar putea îngenunchea economia mondială. O ordine mondială emergentă bate la ușă first appeared on Nexta.ro.