Rusaliile au fost privite în satele românești, timp de secole, ca o perioadă în care granița dintre lumea văzută și cea nevăzută devenea mai fragilă. Din această credință s-au născut numeroase ritualuri de protecție, cu plante considerate apărătoare împotriva răului și obiceiuri care s-au păstrat până în prezent, în unele comunități.
Ielele și teama de „luatul din Rusalii”
În credințele populare românești, Rusaliile sunt asociate cu ielele, personaje mitologice descrise drept făpturi feminine cu puteri supranaturale.
Legendele spun că acestea umblau prin păduri, pe câmpuri sau în locuri izolate și îi puteau pedepsi pe cei care nu respectau sărbătoarea. Din această credință s-a născut și expresia „luatul din Rusalii”, folosită pentru a descrie stări de boală, amețeală sau suferințe pe care oamenii din vechime nu le puteau explica.
Teama de iele a dus și la apariția a numeroase interdicții. În multe sate se credea că nu este bine să se lucreze la câmp, să se spele rufe, să se coasă sau să se facă treburi grele în gospodărie în zilele de Rusalii.
De asemenea, oamenii evitau să plece singuri în pădure sau pe câmp și încercau să nu provoace certuri ori conflicte în familie.
Rusaliile, vremea plantelor de leac
Printre cele mai răspândite tradiții de Rusalii se numără folosirea plantelor considerate protectoare.
Și astăzi, în unele zone ale țării, pelinul este purtat la brâu sau păstrat în casă ca simbol al protecției împotriva răului. În tradiția populară, aceeași funcție este atribuită leușteanului, usturoiului sau odoleanului.
De Rusalii, multe familii își împodobesc locuințele, porțile și anexele gospodărești cu ramuri de tei, plop sau stejar. După ce sunt sfințite la biserică, acestea sunt păstrate în case ca simbol al binecuvântării și al ocrotirii.
Sărbătoarea este considerată și astăzi un moment potrivit pentru culegerea plantelor de leac, despre care bătrânii spun că au puteri sporite în această perioadă.
Călușul, dansul-ritual devenit patrimoniu UNESCO
Deși multe dintre superstițiile de odinioară și-au pierdut din influență, numeroase obiceiuri asociate Rusaliilor continuă să fie respectate în comunitățile rurale și transmise generațiilor mai tinere.
Una dintre cele mai cunoscute tradiții de Rusalii este Călușul, întâlnită mai ales în Moldova, Oltenia și Muntenia. În mod tradițional, dansul se execută în săptămâna dinaintea Rusaliilor și are scop tămăduitor, însă există documente istorice care atestă practicarea dansului și cu alte ocazii.
Grupuri de bărbați, numiți călușari, execută dansuri spectaculoase, însoțite de muzică și formule ceremoniale transmise din generație în generație.
În credința populară, jocul călușarilor are rolul de a alunga răul, de a proteja comunitatea și chiar de a vindeca persoanele considerate „luate din Rusalii”.
Importanța culturală a acestui obicei a fost recunoscută și la nivel internațional, Călușul fiind inclus pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO.
Tradiții diferite de la o regiune la alta
La fel ca în cazul multor sărbători importante din calendarul românesc, și Rusaliile sunt însoțite de tradiții care diferă de la o regiune la alta. De-a lungul timpului, fiecare comunitate a adăugat propriile obiceiuri, păstrând însă semnificația comună a sărbătorii.
În Oltenia, oamenii duc la biserică frunze de nuc care sunt sfințite și așezate apoi la icoane sau la intrarea în casă. Tot aici, femeile împart pomană pentru cei morți, iar jocul călușarilor rămâne una dintre cele mai importante manifestări ale sărbătorii.
În unele zone din Ardeal s-a păstrat obiceiul „împănatului boului”, în cadrul căruia animalul este împodobit cu flori și purtat astfel prin sat, înainte de a fi binecuvântat de preot.
Tot în Transilvania există și tradiția „udatului nevestelor”, practicată în a doua zi de Rusalii, ca simbol al sănătății și al prosperității.
The post Ielele, călușarii și plantele de leac. Tradiții de Rusalii care au supraviețuit până astăzi first appeared on Nexta.ro.
MAI MULT NEXTA.RO