În ultimele săptămâni, unii experți și-au pus întrebarea privind necesitatea organizării celei de-a doua licitații pentru capacități eoliene de 170 MW cu obligaţia de stocare de 44 MWh, lansată de Ministerul Energiei, în condițiile în care piața energiei regenerabile din Republica Moldova s-a dezvoltat accelerat, iar investitorii construiesc deja proiecte în regim de piață liberă.
La prima vedere, argumentul pare logic: dacă există interes investițional și proiectele se dezvoltă fără sprijin de stat, de ce mai este nevoie de o licitație care să pună presiune prin noi competitori pe o piaţă şi aşa suficient de dinamică? Răspunsul ține de obiectivele de securitate energetică ale țării, de echilibrul sistemului electroenergetic și de necesitatea de a construi noi capacități pe care piața și inițiativa privată încă nu le crează, iar Republica Moldova importă până la 60% de energie electrică anual.
Problema nu este câtă energie regenerabilă avem, ci ce fel de energie regenerabilă avem
Conform Planului Național Integral pentru Energie și Climă, PNIEC, pentru a atinge obiectivul general de 27% ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie către anul 2030 și obiectivul specific de a atinge 30% pondere a energiei electrice din surse regenerabile în consumul final brut de energie electrică, în anul 2030, sunt necesare următoarele capacități de generare a energiei electrice:
- 560 MW – instalații solare fotovoltaice;
- 390 MW – parcuri eoliene;
- 75 MW – sisteme de stocare în baterii;
- 10 MW – instalații de biogaz;
- 16,2 MW – instalații hidro.
Modelările efectuate în 2025, cu ajutorul softului PLEXOS și suportul Secretariatului Comunității Energetice, arată că pentru atingerea acestor obiective, cotele alocate pentru tipurile de regenerabile cu sprijinul statului ar urma să fie de 265 MW, dintre care în regim de tarif fix – 95 MW, de preț fix – 170 MW, cu condiția instalării bateriilor de stocare de 44 MWh, iar pentru facturare netă, cota trebuie eliminată. În acest sens, a și fost lansată cea de a doua licitație pentru instalarea a 170 MW eoliene cu obligația de stocare.
Republica Moldova a înregistrat în ultimii ani una dintre cele mai spectaculoase creșteri a capacităților de energie regenerabilă din Europa de Est. Capacitățile instalate au crescut de peste 13 ori, de la aproximativ 77 MW în 2020 la peste 1 040 MW în aprilie 2026. Aproximativ 73% din această capacitate sau 764 MW este reprezentată de centrale fotovoltaice, restul fiind eoliană și în mai mică măsură hidro și biogaz.
Această evoluție este un succes remarcabil al tranziției energetice, când centralele fotovoltaice au depășit țintele stabilite, însă creează și o provocare structurală. Majoritatea producției regenerabile, în special fotovoltaică, este concentrată în timpul zilei și în sezonul cald, când radiația solară este maximă. În schimb, consumul de energie electrică în Republica Moldova atinge frecvent valori de 850-950 MW în orele de vârf de seară și poate depăși 1 000 MW în perioadele de iarnă cu temperaturi scăzute, exact atunci când producția fotovoltaică este redusă sau inexistentă.
Cu alte cuvinte, Moldova nu are doar nevoie de mai multă energie regenerabilă, ci de o structură mai echilibrată a acesteia. Pe lângă sistemele de stocare a energiei, cunoscute ca BESS, o soluţie este energia eoliană, produsă mai mult în sezonul rece, inclusiv în orele în care producția solară scade, contribuind la acoperirea consumului din intervalele cele mai solicitate ale sistemului. Din perspectiva securității energetice, un mix echilibrat între solar și eolian aduce mai multe beneficii decât concentrarea excesivă într-o singură tehnologie.
Cu alte cuvinte, dacă în 2020 în Moldova ne plângeam de lipsa energiei regenerabile, în 2026 provocarea este optimizarea mixului regenerabil. Astfel, licitația nu urmărește creșterea cantității de energie regenerabilă cu orice preț, ci corectarea unui dezechilibru tehnologic.
Statul nu cumpără doar energie, ci și securitate energetică
Una dintre criticile formulate este că investitorii care participă la licitație ar beneficia de condiții diferite față de cei care dezvoltă proiecte pe piața liberă.
În realitate, licitația nu este un sprijin acordat unei tehnologii care nu se poate dezvolta singură. Este un instrument prin care statul achiziționează caracteristici de sistem necesare: producție în sezonul rece, diversificare tehnologică, utilizarea mai eficientă a rețelei, flexibilitate operațională și reducerea dependenței de importuri.
Acesta este modelul aplicat în majoritatea statelor europene, unde guvernele nu licitează pur și simplu energie regenerabilă, ci urmăresc dezvoltarea unor capacități care răspund necesităților specifice ale sistemului energetic.
În acest sens, licitația pentru energie eoliană reprezintă o măsură de planificare strategică și nu o abatere de la principiile economiei de piață.
Eolianul produce de două ori mai mult decât solarul la aceeași putere instalată
Un argument esențial este factorul de capacitate. În condițiile Republicii Moldova, un parc eolian modern poate produce anual aproximativ de două ori mai multă energie decât un parc fotovoltaic de aceeași putere instalată. Cu alte cuvinte, 1 MW de eolian utilizează mult mai eficient capacitatea rețelei electrice decât 1 MW de solar.
Acest aspect devine critic într-o perioadă în care accesul la rețea reprezintă una dintre cele mai importante resurse ale sectorului energetic. Moldova nu poate extinde infrastructura de transport și distribuție peste noapte, iar capacitatea disponibilă trebuie utilizată cât mai eficient.
O parte importantă a capacității rezervate în rețea aparține unor proiecte eoliene dezvoltate cu mulți ani în urmă, utilizând tehnologii care nu mai corespund performanțelor actuale. În schimb, turbinele moderne au factori de capacitate semnificativ mai mari, pot produce mai multă energie pentru aceeași putere instalată și utilizează mai eficient infrastructura de transport și distribuție. Astfel, din perspectiva interesului public, este mai avantajos să fie încurajate investițiile în tehnologii noi, care generează mai multă energie, fără a necesita extinderea rețelei.
Licitația stimulează investiții pe care piața liberă nu le-a realizat
Teoretic, investitorii pot construi parcuri eoliene și fără mecanisme de sprijin. Practic, piața a demonstrat contrariul. În ultimii ani, majoritatea investițiilor realizate în piaţă liberă s-au orientat către proiecte fotovoltaice, care au costuri inițiale mai reduse, perioade de implementare mai scurte și riscuri comerciale mai mici. În schimb, investițiile în turbine eoliene moderne au fost limitate. De fapt, la moment, nu avem nici o turbină eoliană nouă instalată în Moldova.
Şi asta pentru că un proiect eolian necesită investiții semnificativ mai mari și este mai dificil de finanțat exclusiv pe baza veniturilor din piața spot sau din contracte bilaterale. Băncile și investitorii solicită predictibilitate pe termen lung pentru a acorda finanțări. Iar mecanismul de licitație oferă această predictibilitate. El nu garantează profituri excesive, ci oferă stabilitate a veniturilor pe o perioadă de 15 ani, ceea ce reduce costul finanțării și permite realizarea unor investiții care altfel nu ar avea loc.
Dacă piața liberă ar fi putut livra singură volumul necesar de energie eoliană pe baza tehnologiilor noi, aceasta ar fi făcut-o deja. Faptul că investițiile s-au concentrat în mare majoritate în solar demonstrează existența unei deficiențe de piață pe care licitația încearcă să o corecteze.
Un cost mai mic pentru consumator pe termen lung
Licitațiile competitive au și un avantaj economic important. Prin oferirea unei predictibilități mai mari, costul capitalului scade. Investitorii pot obține finanțare mai ieftină, iar acest lucru se reflectă în prețurile ofertate în cadrul licitației. În multe state europene, mecanismele competitive de sprijin au demonstrat că pot genera costuri totale mai mici pentru consumatori decât dezvoltarea proiectelor exclusiv pe baza riscurilor pieței spot.
Prin urmare, scopul licitației este obținerea unor investiții strategice la cel mai bun preț posibil şi menţinerea costurilor sistemului la niveluri reduse.
Totodată, în configurația actuală a pieței, proiectele regenerabile nu mai pot fi analizate separat de capacitățile de stocare. Pe măsură ce ponderea regenerabilelor crește, bateriile devin o componentă indispensabilă pentru funcționarea eficientă a sistemului. Prin completarea acestei licitații cu tehnologia de stocare, statul dă un semnal pieței, ca nu se mai poate fără BESS și că avem nevoie de cât mai multe livrari stabile. Integrarea obligatorie a capacităților de stocare a energiei reprezintă o abordare modernă și responsabilă. Sistemele de stocare a energiei (BESS) vor spori semnificativ flexibilitatea rețelei, vor ajuta la gestionarea variabilității producției și vor asigura stabilitatea sistemului energetic național.
Dezvoltarea energiei eoliene creează condiții mai favorabile pentru investițiile în stocare, care permit mutarea energiei din perioadele cu producție abundentă către orele de consum maxim și reduc presiunea asupra rețelei. În acest sens, Ministerul Energiei a venit cu inițiativa de scutire de taxe vamale a turbinelor eoliene și a bateriilor de stocare a energiei, care urmează a fi examinată de Parlament în lectură finală în luna iunie curent.
Eolianul contribuie la stabilitatea sistemului
Energia eoliană nu înseamnă doar producție de energie, ci și servicii pentru sistem. Spre deosebire de percepția răspândită că regenerabilele creează doar provocări pentru operatorul de sistem, turbinele moderne pot participa activ la menținerea stabilității rețelei.
Ele pot reduce rapid producția atunci când operatorul de sistem solicită acest lucru, contribuind la gestionarea congestiilor și la echilibrarea sistemului. În plus, pot furniza servicii tehnologice necesare pentru funcționarea sigură a rețelei, inclusiv servicii de reglaj pe coborâre, care devin tot mai importante într-un sistem cu ponderi mari de energie regenerabilă. În același timp, nivelul estimat de limitare forțată a producției (curtailment) rămâne redus, de aproximativ 5%, ceea ce înseamnă că energia produsă va putea fi valorificată eficient.
Pregătirea pentru cuplarea piețelor europene
Republica Moldova se află într-un proces accelerat de integrare în piața europeană de energie electrică. Odată cu cuplarea piețelor și creșterea interconexiunilor regionale, producătorii vor fi expuși tot mai mult semnalelor de preț din regiune.
În multe state europene apar deja frecvent intervale cu prețuri foarte mici sau chiar negative în orele cu producție solară abundentă. O concentrare excesivă a capacităților într-o singură tehnologie crește vulnerabilitatea întregului sistem la aceste fluctuații. Energia eoliană oferă o producție distribuită diferit în timp și contribuie la reducerea riscului asociat dependenței excesive de energia solară. În Moldova, de altfel, producătorii de energie regenerabilă deja se confruntă cu astfel de probleme, având supraproducţie şi dificultăţi la comercializare, inclusiv la export, pentru că atunci când este soare şi energie în exces în Moldova, este şi în ţările vecine, România şi Ucraina. În combinație cu bateriile de stocare, aceştia ar putea utiliza pieţele pe termen scurt – piaţa intrazilnică şi cea pe ziua următoare – gestionate de Operatorul Pieţei de Energie din Moldova, OPEM, bursa de energie lansată în acest an.
Moldova va avea nevoie de mult mai multă energie electrică
S-ar putea spune că nu e nevoie de noi regenerabile, în special cu sprijinul statului, căci deja am atins capacități ce depășesc cotele țintite prin documentele de politici. Însă discuția privind noile capacități regenerabile nu ar trebui limitată la consumul actual.
Dacă ne uităm la un orizont de 10-20 de ani înainte, trebuie să ţinem cont că Republica Moldova și întreaga Europă traversează un proces amplu de electrificare. Transportul, încălzirea clădirilor și o parte importantă a proceselor industriale vor trece treptat de la combustibili fosili la electricitate.
Astăzi, energia electrică reprezintă aproximativ 10-15% din consumul final de energie. În următoarele două decenii, această pondere ar putea depăși 50-60%, pe măsură ce vehiculele electrice, pompele de căldură și alte tehnologii electrice devin predominante. Pe aceste modelări e construită şi Strategia energetică a ţării până în 2050, care are obiectivul de 65% de electricitate în mixul consumului de energie. Deci întrebarea cheie este cum să ajungem de la un consum de 10% la 65% de energie electrică în doar 24 ani?
Aceasta înseamnă că Moldova trebuie să construiască nu doar capacitățile necesare pentru consumul actual, ci și pentru economia electrificată a următoarelor decenii.
Astfel, critica potrivit căreia licitația ar crea condiții inegale între investitori pornește de la o premisă greșită: că scopul statului este exclusiv creșterea volumului de energie regenerabilă. În realitate, obiectivul este optimizarea sistemului energetic național și diversificarea mixului de capacități instalate de generare.
Piața investește în mod natural în tehnologiile cu recuperarea cea mai rapidă a investiției. Statul intervine doar acolo unde interesul sistemului energetic pe termen lung nu coincide în totalitate cu interesul comercial imediat al investitorilor.
Licitația pentru 170 MW de energie eoliană nu este împotriva pieței libere. Ea rezultă din exercițiul modelării PLEXUS bazat pe necesarul de consum, capacitățile instalate la zi, capacitatea de import-export și tipul de tehnologie necesar. Aceasta reprezintă o intervenție limitată și justificată pentru a corecta un dezechilibru pe care piața singură nu l-a rezolvat: lipsa investițiilor suficiente în energie eoliană modernă, capabilă să ofere producție în sezonul rece, pe timp de noapte, dublu energie generată în raport cu solarul, să utilizeze mai eficient rețeaua, să contribuie la stabilitatea sistemului și să pregătească Republica Moldova pentru integrarea deplină în piața energetică europeană.
Deci, întrebarea nu este dacă Moldova are nevoie de mai multă energie regenerabilă. Întrebarea este dacă Moldova are nevoie de mai multă energie eoliană în baza tehnologiilor de ultimă generaţie. Iar răspunsul, din perspectiva securității energetice și a interesului consumatorului, este “da, are nevoie”.
The post De ce are nevoie Moldova de încă 170 MW de energie eoliană prin mecanismul de licitație. Op-Ed de Dorin Junghietu appeared first on ipn.md.
MAI MULT IPN