Deportările staliniste, politicile de sovietizare forțată, distrugerea elitelor locale și necesitatea păstrării memoriei victimelor represiunilor au fost temele principale abordate în cadrul dezbaterii publice „Crucea de martir și memoria neîmplinită ale deportărilor staliniste”, organizată de Agenția de presă IPN. Participanții la dezbatere au evidențiat amploarea represiunilor din primii ani ai regimului sovietic în Basarabia, mecanismele prin care autoritățile au urmărit subordonarea populației și impactul deportărilor asupra societății.
Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a explicat că deportările staliniste reprezintă unul dintre cele mai tragice episoade ale perioadei sovietice și au vizat diferite categorii sociale considerate incomode de regim.
„Deportările staliniste din Basarabia reprezintă cel mai cunoscut și tragic episod din perioada sovietică. Zeci de mii de oameni, intelectuali, țărani înstăriți, preoți și opozanți politici, au fost ridicați din casele lor în toiul nopții și trimiși în Siberia și Kazahstan. Cele mai mari valuri au avut loc în iunie 1941 și iulie 1949”, a explicat expertul.
Potrivit directoarei Muzeului Victimelor Deportărilor și Represiunilor Politice, filială a Muzeului Național de Istorie, deportările staliniste au fost precedate de o serie de acte de violență și represiuni îndreptate împotriva personalităților din regiune.
„În primii 8 ani de la instaurarea puterii sovietice în spațiul dintre Prut și Nistru, acest teritoriu intră în raza politicilor de sovietizare forțată, inclusiv prin deportări în masă. Au avut loc trei valuri masive de deportări. Până la desfășurarea primului val de deportări din 12-13 iunie 1941 în Basarabia au avut loc o serie de atrocități și crime comise de cotropitori, adică de regimul sovietic. Ele au început chiar din data oficială a ocupației, 28 iunie 1940. Chiar din primele săptămâni ținta regimului de ocupație au fost liderii, oamenii care erau personalități notorii ale neamului românesc”, a explicat Ludmila Cojocaru.
Președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova, Alexandru Postica, a precizat că deportările au reprezentat un instrument prin care autoritățile sovietice au urmărit eliminarea elitelor și înlocuirea acestora cu persoane loiale regimului.
„Scopul fiecărui stat ocupant este să subjuge populația teritoriului acaparat. Ceea ce s-a întâmplat în RSSM după 1940 reprezintă o activitate de epurare a celor care au avut puterea de a decide ceva în acest teritoriu. Primul val de deportări este considerat un val de deportare a elitelor, a persoanelor care au avut funcții în acest stat, inclusiv la nivel local. Au fost peste 600 de primari deportați. Scopul era să lase localitățile fără oameni competenți, iar persoanele care urmau să fie aduse în fruntea acestor instituții să fie docile și loiale. Scopul deportărilor era epurarea intelectuală a societății”, a precizat Alexandru Postica.
Dezbaterea publică „Crucea de martir și memoria neîmplinită ale deportărilor staliniste” este ediția a 63-a din ciclul de dezbateri „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.
The post Crucea de martir și memoria neîmplinită ale deportărilor staliniste. Dezbatere IPN appeared first on ipn.md.
MAI MULT IPN



