Ion Sturza declară că ”un singur lucru îl mai ține în „viață”. Noi, cei care suntem cu tot sufletul pentru, ni-i și jenă să spunem lucrurilor pe nume. Astfel, suntem, devenim complici și amplificăm dezastrul incompetenței”, scrie Sturza într-o postare pe Facebook.
E bine când un ministru de plictiseală cronică, în miez de noapte, ne tot spune pe Facebook despre efortul „titanic” de a elimina „pecetea” și „spravka”. Încă un selfie și încă unul…
Dar niște discuții despre stabilitatea macroeconomică, analize despre politica bugetar-fiscală, monetară, taxe și impozite, originile inflației, impactul politicii energetice asupra stabilității economice, impactul războiului asupra balanței comerciale și balanței de plăți, despre infrastructura transfrontalieră, programe de suport pentru întreprinderile mici etc.?
Și ce se mai aude cu managementul „profesionist” și guvernarea corporatistă la companiile cu capital de stat? Cele cu iz de alcool, spre exemplu, incluse în patrimoniu, nu, nu în cel național, dar al cuiva? Vama, fiscul sunt suport sau scheme pentru agenții economici?
Asta ar fi agenda unui ministru cu ștaif de profesionist politic și macro(micro)economic.
Ceea ce facem noi – și nu e doar la acest minister -, am transformat totul într-un hi-hi, ha-ha, d’etat. Și ce, prea deștepți sunteți, nu vă place cum „comunicăm”? Atunci nu vă mai spunem nimic sau la paștele calului…
Poate, doar că riscă să moară calul de penibil ce e. Un singur lucru îl mai ține în „viață”. Noi, cei care suntem cu tot sufletul pentru, ni-i și jenă să spunem lucrurilor pe nume. Astfel, suntem, devenim complici și amplificăm dezastrul incompetenței. „Ai lor” sunt și mai jalnici în ceea ce „propun”.
P.S. Ca și în vechea skazanie: „De ce suntem săraci? – Pentru că suntem proști! De ce suntem proști? – Pentru că suntem săraci!” Apropo, sărăcia nu este o scuză să umblăm cu pantalonii rupți în fund pe coridoarele puterii, metaforic vorbind.
Întrebarea este – cum rupem cercul vicios? Poate mai ascultăm de cel care ne-a „făcut”, unicul care a avut și mai are valoare politică?
Iertată să-mi fie întrebarea la început de an…