Veaceslav Platon demonstrează cu desăvârșire în ce mocirlă s-a împotmolit țara noastră. Sandu și urmașii săi neagă realitatea și încearcă agresiv să ne convingă că negrul e alb.
Președinta Sandu nu citește și nu înțelege o iotă, iar văzând raportul de audit plătit și corupt, vede în el ceea ce acolo nu e nici în pomină. Ca să nu mai vorbim despre ceea că raportul în sine este o prostie totală.
Cum poți să ai de a face cu o persoană, care privind la alb zice că-i negru și repetă asta cu încăpățânare, atunci când tuturor le este clar că lucrurile nu stau tocmai așa?! Același lucru e peste tot: cu eurointegrarea, cu combaterea corupției, cu „succesele” reformei Justiției, cu economia, cu satele și orașele „europene”. Sandu și urmașii săi neagă realitatea și încearcă agresiv să ne convingă că negrul e alb.
Așadar:
- 1. Auditul a fost desfășurat de către o companie adusă de Andrei Kobolev, consilierul Maiei Sandu de la Naftogaz Ucraina. Însuși Kobolev este judecat în Ucraina pentru furt. Acesta a încheiat cu firma în cauză contracte în sumă de 40.000.000€ pentru servicii judiciare și a dezbrăcat Moldova de încă 1.150.000€!!!!!!
- 2. Compania în cauză, conform propriului raport, „nu poartă nicio răspundere juridică pentru concluziile făcute în raport, întrucât sarcina lor a fost, exclusiv, de a „reflecta” faptele care au importanță”. Adică, acest raport nu poate fi numit un „raport de audit” nici într-un caz! E doar o „reflecție” de 1.150.000€!
- 3. Auditorii au considerat că, dacă Moldovagaz nu le-a oferit integral materialele primare cu privire la datorie, iar creditorul a refuzat să conlucreze cu ei, atunci datoria în sumă de 278 mln.$, acumulată în perioada dintre 1991 și 2002, poate fi anulată. Această concluzie deschide o groază de oportunități pentru eschivarea de la achitarea datoriilor către orice participant la activitățile economice. Pierzi actele cu privire la creditul contractat; soliciți în cel mai nepoliticos mod actele de la bancă pentru auditul pe care l-ai solicitat de la o pseudo-companie; banca te trimite la origini și… anulezi datoria! Genială concluzia! Concluzie, care va fi înscrisă în știința juridică sub denumirea „Paradoxul lui Sandu”!
- 4. În continuare, din datoria rămasă de 478 mln.$, 400 mln.$ sunt confirmate prin decizia Curții Internaționale de Arbitraj. Dar „auditorii”, doamne iartă-mă, au decis că, dacă din momentul anunțării deciziei au trecut 3 ani, atunci decizia în cauză nu poate fi executată pe teritoriul Republicii Moldova, iar datoria – trebuie anulată. Da, termenul de prescripție pentru legalizarea hotărârilor de arbitraj este prevăzută de legislația RM. Dar acest termen este întrerupt de îndeplinirea parțială sau recunoașterea datoriei sub orice formă. Iar Moldovagaz a și stins, parțial, această datorie, iar în fiecare semestru contrasemna procesele-verbale cu privire la împăcare.
Mai mult ca atât, pot să vă ofer 80 de modalități despre „cum poate fi reîmprospătată o decizie de arbitraj prin revizuire sau fidejusiune cu cerere în regres”. Dar, printre toate altele, imposibilitatea de a executa o decizie de arbitraj pe teritoriul unei țări nu înseamnă că aceasta nu poate fi realizată pe teritoriul altor țări și nu duce la încetarea obligațiunii de executare. Obligațiunea poate fi îndeplinită și în mod voluntar, cu bună-credință.
Celelalte „concluzii” ale auditorilor și desființarea acestora le puteți vedea în videoul meu, întrucât mi-e și rușine să comentez asta de două ori (verbal și scris).
Dar cel mai important, chiar și răsfoind raportul acestor „auditori”, așa și nu pot înțelege de unde Maia a luat că datoria față de Gazprom a fost falsificată?! Declarația acesteia a fost preluată de partenerii occidentali, fapt prin care s-au expus într-o lumină extrem de stupidă.
Tare nasoală povestea. Iar mi-e rușine pentru țară, mai spune Veaceslav Platon.