Ninsoarea care și-a făcut de cap prin toată Europa, a anulat, pur și simplu, a desființat, harta multicoloră, ca iorganul turcesc, pe care o folosesc analiștii politici ca să prezinte, pe înțelesul unor indivizi grei de cap, ca mine, pe unde și care partide au câștigat mandatele de primari și de consilieri. Iarna, venită pe nepusă masă (cum altfel?) i-a pus pe toți edilii delaolaltă în aceeași situație dificilă, indiferent că localitățile lor sunt boite cu galben, pe imaginara hartă politico-geografică, ori cu albastru, roșu sau cafeniu cu puchițele, cum zicea bunica mea Ștefănia, când își lăuda fusta de gală, pe care și-o punea în zilele cele mai însemnate – de Paști, de Crăciun și de hram, în restul zilelor fiind păstrată grijuliu în cufărul cu echipamentele pentru cel din urmă drum. Frigul a estompat, a omogenizat culorile politice, imediat după cel de-al doilea tur al scrutinului local, iar ninsoarea le-a ascuns iremediabil sub troiene. E puțin probabil ca bieții oameni, prinși în nămeți, să se fi gândit la culoare porțiunii de hartă, pe care s-au pomenit încleștați de intemperia crâncenă. Vă imaginați oare ca cineva, care dârdâia de frig și de disperare, să fi deschis pe telefon harta iorgan, ca să vadă în ocina cărei culori politice l-a prins urgia și cât de repede i-ar veni ajutorul din partea partidului și a primarului ce se arătase atât de uman și grijuliu în recenta campanie? Ori cele două suflete, cărora le-a înghețat ultima suflare, pe drumul întroienit din apropierea satului Coșcalia, oare nu cumva credeți că au avut chef și timp să bobineze înapoi filmul recentului scrutin, vizualizând în minte buletinul de vot cu numele candidaților și regretându-și poate opțiunea? Sună absurd, nu? Și atunci la ce bun acea hartă, boită cu pretinse culori victorioase, mai puțin victorioase, de loc victorioase, ori în puchițele – vorba bunicii mele din Echimăuți, care, sărmana, nu a avut norocul să vadă cum arată fericirea întruchipată de la Orhei și nici să plece în ultimul drum pe un drum fețuit măcar cu moloz din minele de piatră de la Cricova. Din câte poate pricepe capul meu pătrat cu nică-n-colțuri, vorba bunicii Ștefănia, Dumnezeu să o odihnească, locuitorii satelor (puținii care au rămas, ori dimpotrivă, acei care se îndârjesc să păstreze comunitățile) ar fi trebuit să voteze omul, care le va veni neapărat în ajutor, care va ști să facă rost de fonduri, din punguța cu doi bani ai europenilor și ai americanilor (generoasă, dacă justifici pe bune devizul de cheltuieli), așa cum au procedat primarii cu experiența câtorva mandate la rând. Și atunci care este relevanța hărții boite în culorile partinice? Primarul este ghișeul, eventual electronic, la care contribuabilul onest vine să-și revendice serviciile ce i se cuvin, asta îmi spunea o doamnă, care și-a reconfirmat în recentul scrutin popularitatea de lider formal și informal al colectivității rurale, în care a ajuns, într-o doară, imediat după facultatea pedagogică și s-a lăsat înrădăcinată pentru tot restul vieții. Tocmai ea îmi sugerase că boitul hărții în culori partinice e un fel de bilanț simbolic, pe care îl flutură partidele, mai cu seamă cele care se gurguță ca să-și dovedească utilitatea publică, reală sau una gonflabilă. În timp ce navigam, împreună cu primărița (nu-mi place cuvântul, poate din cauza foneticii care rimează cu Chirița) printre cordelele de pe harta politică, mă gândisem că dacă aș fi un important președinte de partid, să zicem, ca Alexei Lungu, sau ca Ion Chichu, aș cere ca toate culorile asumate sau atribuite partidelor în diverse rapoarte statistice, să fie trase la sorți. Ca să nu fie lăsată la voia întâmplării, sau la discreția politicienilor, monopolizarea vehiculelor cromatice, la fel de importante ca siglele oficiale ale formațiunilor politice. Și aici s-ar potrivi exemplul fostului premier Ion Chicu, căruia un post de televiziune, de apariție recentă, îi acordă atenție prioritară. Se vede că predilecția sa pentru o anume gamă cromatică l-a determinat să se înfățișeze, deunăzi, alături de ambasadorul Federației Ruse la Chișinău, Vasnețov, la o serbare a comunității etnicilor ruși din Republica Moldova, unde a pledat, cu emfază, pentru pace și înțelegere între popoare, de pe aceeași scenă cu șeful misiunii diplomatice, care îl reprezintă pe Vladimir Putin. Un prieten îmi spunea că lui Ion Chicu de fapt îi plac culorile drapelului francez, dar pentru că încurcă ordinea lor și poziția verticală cu cea orizontală, se lasă ademenit de armonia coloristică a steagul rusesc, iar culorile drapelului românesc, îi provoacă un fel de alergie olfactivă, chiar dacă a pupat drapelul național cu exact aceleași trei culori (cunosc pe lume, ce le sânt ș.a.m.d. ) când depusese jurământul de înalt funcționar de stat. Dar eu nu cred în aceste insinuări…
Articolul Minutul lui Vasile Botnaru- DE CE URSUL NU ARE COADĂ? apare prima dată în Vocea Basarabiei.