Natalia Morari le amintește Maiei Sandu și lui Igor Grosu că există așa un proverb – Trecutul nu moare niciodată; el nu este nici măcar trecut. Aici noi vorbim despre acele celebre camere de filmați spălate în centrele de Bacalaureat în anii de domnie la Ministerului Educației, dnă Sandu pe rol de ministru și dl Grosu, în rol de viceministrul, declara Natalia Morari.
“Eu vă amintesc că atunci actuala președinte era numită o mare reformatoare. Da, da prieteni – reformatoare pentru că s-au instalat niște camere video. Dar ce fel de camere? Chinezești, deși urmau să fie aduse din Germania. Deci țineți minte istoria pe scurt – Ion Diacov a anunțat recent că, fiind procuror al municipiului Chișinău, a închis un caz penal de delapidare a fondurilor publice la Ministerul Educației în timpul achiziționării camerelor video, la rugămintea prietenului să Vlad, citat închis. Achizițiile din minister erau supravegheate de actualul președinte al Parlamentului și fostul vice ministru, dl Igor Grosu.
Cerusem eu acum câteva ediții procuraturii să se autosesizeze. Totuși nu în fiecare zi la tv un fost procuror-șef vine cu un autodenunț, mai susține Natalia Morari.
E și logic că procuratura nici nu a reacționat. Vă spuneam tot atunci că dacă procuratura va tăcea, personal voi depune o sesizare și că am expediat principalelor candidați la șefia statului, cu excepția Maiei Sandu, deoarece ea alături de dl Grosu acuma să fie parte a dosarului penal care trebuie pornit, o scrisoare prin care îndemnăm ca această sesizare la procuratură să o semnăm cu toții, ca vocea noastră sa fie mai puternică. Ce să zic – spre marea mea surprindere, nimeni nu a semnat. Și va spun cum este – asta îmi pare atăt, dar atăt de straniu. Aparent, toți candidații luptă cu actuala putere, vorbesc deschis despre abuzurile Maiei Sandu, dar când apare un caz concret prin care președinta devine pasibilă de răspundere penală – și repet, acest caz nu este inventat de mine, fostul procuror-șef al capitalei recunoaște public că a închis dosarul penal pentru că a fost rugat, un dosar în urma căruia s-a constatat că diferența de bani de la achiziția camerelor a dispărut undeva. Și nu încercați să-mi spuneți ktostaroe pomyanet, nu este vorba despre trecut, este vorba despre același stil pe care noi le vedem și azi. Dacă o faci cu camere, de ce n-ai repeta-o cu achiziții de gaze, păcură, drumuri sau concesionarea spațiilor comerciale de la Aeroport? Și iată când apare o situație concretă în care cea, împotriva căreia aparent toți luptă, poate fi trasă la răspundere – vse razbejalisi. Cineva n-a semnat din lipsa de dorință de a merge la confruntare deschisă cu Maia Sandu, pentru că e una să critici în rând cu toată lumea fiind parte a unui cor întreg și e alta să depui o plângere penală pe președintă. Cineva pur și simplu nu dorește să-și creeze probleme trecând de la critica generală despre regim la o confruntare personală cu Maia Sandu. Au fost și din cei care n-au semnat din motive firești – că-i spoiler al Maiei Sandu, dar despre asta cu altă ocazie. Cu regret, chiar și Alexandr Stoianoglo, pe care știți că îl respect foarte mult și niciodată nu am ascuns acest lucru, nu a semnat – probabil are deja suficiente probleme cu actuala putere și personal președinta Maia Sandu. Dar sunt convinsă că dacă astăzi Stoianoglo era procuror general, procuratura se autosesiza după asemenea declarațiile fostului procuror-șef al capitalei.
De fapt, nu e vorba de nume concrete pentru că problema îmi pare una sistemică.
În mare parte, opoziția noastră luptă na pol-șișechki, iertată să-mi fie expresia. Și poate lucrurile și merg așa de prost la noi nu doar pentru că puterea e proastă, dar pentru că și opoziția mereu încearcă să nu treacă de linie după care ar putea supăra puterea prea tare? De parcă opoziția e mulțumită de acel țarc care i se lasă și nici nu încearcă sa iasă din el. O parte a opoziției stă în parlament și este o opoziție mai mult decât confortabila pentru actuala putere. Altă parte merge prin studiouri televizate și luptă pentru pace de parcă pacea n-ar exista. De fapt actuala putere este extrem de norocoasă sa aibă o asemenea opoziție. Imaginați-vă, astăzi, dacă cineva dintre candidați va fi exclus din cursă, credeți că ceva se va întâmpla? Vor fi proteste? Opoziția se va consolida? Nu, nimic. Și puterea asta știe și cu mare probabilitatea anume așa și va proceda. Pentru că ea știe că noi n-avem Nelson Mandela care este gata să stea și la pușcărie, dar nu va renunța la principii.
Istoria arată că schimbările se întâmplă doar prin rezistența adevărată, prin ieșirea din zona de confort, prin riscuri, iar uneori chiar pierderi mari – însă doar atunci puterea înțelege că opoziția e hotărâtă și nu mai are ce pierde. Și doar atunci puterea cu adevărat se teme. Nu au fost cazuri în istorie când opoziția câștiga prin jumătăți de măsură, pur și simplu nu au existat. Ori lupți pe adevărate – ori nici nu te bagi. Pentru ca oamenii au nevoie nu de aparențe, dar de lupte adevărate. Nu știu cât de explicită sunt, dar eu chiar sunt întristată de o asemenea abordare. Asta îmi amintește de timpurile lui Plahotniuc, când majoritatea îți urau succese în luptă pe ascunselea, dar când le propuneai să iasă și ei și să vorbească deschis, auzeai explicații de ce ei nu pot, spune Natalia Morari.
Ca să tragem aici o linie – nu vin cu reproșuri la adresa nimănui, însă am nedumeriri. Nu e pentru prima dată când voi duce lupta singură, cum s-ar spune mnene privikati. Luni la prima oră voi depune sesizarea pe numele procurorului general Ion Munteanu, semnată de mine personal. Iar despre noi detalii vă voi informa pe parcurs, declara Natalia Morari, candidat la funcția de președinte al Republicii Moldova.
