Accesul la locuințe a devenit o problemă critică la nivel global. Multe orașe în care apartamentele se vindeau sau închiriau la prețuri convenabile au ajuns acum să fie prea scumpe chiar și pentru clasa de mijloc.
Cu toate că mai multe țări au implementat diverse măsuri ca să crească oferta și să reglementeze chiriile, impactul lor a fost unul limitat, iar criza imobiliară devine din ce în ce mai greu de controlat, scrie El Pais.
În perioada 2015-2024, prețurile la locuințe au crescut cu 54% în SUA, 32% în China și aproape 15% în Uniunea Europeană – inclusiv cu 26% în Spania, potrivit Organiazației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, anunță DIGI.
Creșterea a fost încă și mai mare în orașele majore; în unele cazuri, chiriile s-au dublat în aceeași perioadă. Aproape 9% din populația țărilor industrializate este nevoită să cheltuie mai mult de 40% din câștiguri pe chirii.
Criza imobiliară, care afectează o mare parte din lumea dezvoltată, a devenit un subiect principal în campania prezidențială din SUA și o prioritate pentru premierul britanic Keir Starmer.
Când și cum a început această criză? Nu există un răspuns simplu la această întrebare. Criza s-ar putea trage chiar de la politicile adoptate la finalul secolul al XXI-lea, atunci când multe guverne occidentale au redus numărul de blocuri de locuințe pe care le construiau.
Clădirile mai vechi au fost lăsate să se degradeze, în loc să fie reparate în mod regulat, și au fost de multe ori demolate fără a fi înlocuite cu altele.
În scurt timp, multe orașe au rămas cu prea puține resurse și o cerere tot mai mare pentru care nu aveau o soluție.
Politicile de austeritate au jucat „un rol important în deteriorarea acestor clădiri până în punctul în care reprezentau un pericol pentru familii – ca în incendiul din Grenfell Tower de la Londra, unde flăcările s-au răspândit rapid prin placajul de aluminiu și plastic – și în lumea izolată a comunităților sărace din zonele cu puține oportunități economice”, a spus Marc Roark, profesor de drept la Universitatea din Tulsa.
„Nu poți să speri să devii Silicon Valley al Mediteranei și să te aștepți ca chiriile să rămână mici”
În ciuda bulei imobiliare de la începutul secolului, problema ofertei insuficiente de locuințe a persistat. Criza din 2008 a oprit toate construcțiile și a dus la o explozie a prețurilor, mai ales, în zonele urbane.
„Modelul de super-oraș promovat în toată lumea începând din anii ‘2000 a creat impresia că orașele ar trebui să atragă talente și capital, fără a lua în considerare consecințele create pentru oamenii care trăiesc deja în ele”, a spus Sergio Nasarre-Aznar, director al programului UNESCO pentru locuințe de la Universitatea Rovire I Virgili din Spania.
„Nu poți să speri să devii Silicon Valley al Mediteranei și să te aștepți ca chiriile să rămână mici”, a mai spus Nassare-Aznar, care susține că o bună parte din criza globală poate fi pusă pe seama unei lipse de coeziune regională.
În plus, locuințele nu mai sunt văzute ca un drept de bază, ci ca o investiție financiară. „Specula favorizează construcția de apartamente care atrag cele mai mari câștiguri, în timp ce casele cu costuri reduse, de care este cea mai mare nevoie, au fost ignorate”, a explicat și Christoph Schmid, profesor de drept economic la Universitatea din Bremen.
Salariile nu au crescut în același ritm cu prețurile imobilelor. În UE, chiria medie a crescut cu 20% între 2010 și 2022, chiriile și prețurile de vânzare ale locuințelor crescând cu până la 48%, potrivit Eurostat.
Piețele neregulate fac ravagii în SUA și Spania, unde 20% dintre chiriași cheltuie peste 40% din câștiguri pe locuință, în timp ce în Franța, Italia, Portugalia și Grecia, procentul variază între 10% și 15%, potrivit OECD.
Multe țări au creat programe menite să mărească viitoarea ofertă de locuințe publice, dar eficacitatea lor nu a fost încă determinată și analiștii spun că rezultatele vor fi limitate dacă nu se iau decizii mai inteligente de planificare regională.
Europa: cerere mare, ofertă limitată, prețuri exorbitante
În Spania, criza locuințelor a ajuns într-un punct critic în ultimii ani din cauza diferenței mari dintre ofertă și cerere. Banca Spaniei estimează că piața imobiliară are nevoie de încă 600.000 de locuințe pentru a ajunge la echilibru.
În fiecare an, se construiesc în jur de 90.000 de noi locuințe, în timp ce apar 275.000 de noi familii, iar cererea din partea persoanelor nerezidente ridică cu 60.000 de locuințe cifra totală.
În orașele din Italia, unde apartamentele închiriate de turiști s-au multiplicat, este tot mai greu pentru rezidenți și studenți să găsească o locuință. În Milano, o cameră se închiriază în medie pentru 711 dolari pe lună, în timp ce în Bologna și Roma prețurile sunt în jur de 560 de dolari.
În Franța, problema se reflectă cel mai mult în marile orașe, în special la Paris. Metrul pătrat se vinde în medie cu peste 12.000 de dolari în capitala Franței. Prețurile exorbitante s-ar putea răspândi și în restul țării din cauza ratei foarte scăzute a construcției de noi locuințe.
Germania este țara chiriașilor. În timp ce în Europa, în jur de 70% din populație trăiește în propria lor locuință, în Germania, procentul este de doar 46%, iar la Berlin este sub 20%.
Țara are nevoie de aproximativ 800.000 de noi apartamente, o cifră care a crescut în fiecare an, pe măsură ce viteza cu care noile locuințe sunt construite scade din cauza ratelor mari ale dobânzilor și costul ridicat al materialelor de construcție și al manoperei.
În Marea Britanie, Partidul Laburist a promis o revoluție a locuințelor în timpul campaniei electorale din care a ieșit câștigător în iulie. Laburiștii au promis că vor construi 300.000 de locuințe noi în fiecare an.
Prețul mediu al unei locuințe în Marea Britanie este în jur de 380.000 de dolari, potrivit datelor din registrul național.
