Alexandr Stoianoglo anunță că va iniția un dialog cu partidele de opoziție pentru o participare comună la alegerile parlamentare. Fostul candidat PSRM la alegerile prezidențiale a oferit primul său interviu pentru noi.md după alegeri
Alexandr Dmitrievici, tăcerea Dvs. după alegeri a provocat, cel puțin, nedumerire în rîndul societății. Mulți s-au întrebat: unde a dispărut Stoianoglo? Ce s-a întîmplat cu candidatul la președinție care, de fapt, a cîștigat în țară? De ce nu își continuă lupta politică activă? Oare sloganul „Dreptate pentru toți” și-a pierdut relevanța? Or, acum este momentul…
Știți, pe tot parcursul campaniei electorale am spus deschis că nu am de gînd să mă implic în politica de partid. Am spus că particip la alegeri nu în calitate de statistician, care-și construiește autoritatea pentru viitor, pentru un oarecare proiect politic separat, personal.
Am fost de acord să particip la lupta pentru președinție doar pentru a uni cetățenii, pentru a găsi o bază constructivă pentru unitate. Și pentru a mă asigura că, prin mine, o astfel de majoritate a alegătorilor va cîștiga.
Nu vreau să fiu cel care flutură pumnii după bătaie. Și, în același timp, nu am vrut și nu vreau ca oamenii pe care i-am întîlnit și în fața cărora am vorbit să spună: iată un alt șmecher, la alegerile prezidențiale s-a încălzit, iar acum își creează propriul partid politic. Mai exact, un politician, dornic să ajungă deputat, care a uitat de majoritate. Cel puțin de cei 750.000 de alegători care au votat pentru creație, dezvoltare și dreptate.
Pe lîngă aceasta, au apărut o mulțime de întrebări noi. Cum să ducem o luptă politică de succes, în condiții de cenzură și teroare informațională din partea autorităților? Cum să luptăm, deja nu pur și simplu pentru dreptate, ci practic pentru supraviețuirea majorității cetățenilor, pentru salvarea țării, atunci cînd toate instituțiile democratice sînt scoase din funcțiune și călcate în picioare?
Să fim sinceri. Alegeri libere? – Ele nu mai există. Libertatea de exprimare? – Ea nu mai există. Constituția? – Un obiect de care și-au bătut joc. Guvernul și majoritatea parlamentară? – Un amestec exploziv de incompetență militaristă și sadism social.
Actuala catastrofa energetică, tot ce spun astăzi reprezentanții autorităților, tot ceea ce fac, modul în care se justifică – este o dovadă evidentă de incompetență. Priviți care este singura lor reacție la criză? Construiesc din nou un buncăr al „stării de urgență”, ridică din nou un lagăr de concentrare. Asta e tot ce știu să facă.
Și încă ceva. Lansîndu-mă în campania electorală, desigur, nu mi-am făcut iluzii cu privire la acest regim, la viclenia și josnicia sa. Dar cumva am fost convins că permisivitatea autorităților va fi cumva limitată de partenerii europeni ai Moldovei. Așa cum și a fost întotdeauna.
Dar aici avem și calomnie, și cenzură, și xenofobie agresivă, și isterie geopolitică artificială, și discriminare față de alegători, și utilizarea generală a resurselor administrative, și provocări în ziua alegerilor, și interzicerea prezenței observatorilor la multe și multe secții de votare….
Și în cazuri mai puțin monstruoase, am văzut cu toții reacția promptă a stimaților noștri colegi europeni. Dar nu și de data aceasta. De data aceasta a fost diferit. Uniunea Europeană și-a pierdut în totalitate simțul democratic în Moldova. Și toată lumea a văzut asta. Și aceasta este, desigur, o istorie rușinoasă. Atît în cazul referendumului, cît și în cazul sprijinului direct al lui Sandu împotriva unei conspirații mitice a forțelor externe.
Credeți că toate acestea nu trebuiau bine gîndite? De chibzuit – cinstit și fără nicio îngăduință. În fața noastră avem guvernarea moldovenească. Nechibzuită, fără o direcție clară, fără valori, fără limite morale, fără frîne, lese și botnițe europene. Cum să ne luptăm cu ea? Să tragem iarăși după noi cetățenii și apoi să le spunem: ne pare rău, dar nu am fost lăsați din nou să cîștigăm? Așa trebuia?
Nu. Mă scuzați. Nu pot lăsa să se întîmple așa ceva. Și eu am decis: dacă voi intra în lupta politică, voi face acest lucru nu pentru a deveni unul dintre deputații unei noi opoziții parlamentare neputincioase, dar pentru a aduce majoritatea cetățenilor moldoveni spre o victorie meritată.
Alexandr Dmitrievici, din moment ce ați decis să rupeți tăcerea, înseamnă că ați primit un răspuns la întrebările dumneavoastră fără compromis? Veți participa la alegerile parlamentare? Veți merge cu Partidul Socialiștilor? Sau vă propun și alte partide să conduceți lupta în alegerile parlamentare?
Imediat după alegeri, Igor Dodon mi-a propus să mă alătur listei Partidului Socialiștilor în alegerile parlamentare. Aceasta este, desigur, o propunere foarte măgulitoare și nobilă din partea sa. Mai mult, în timpul alegerilor am lucrat destul de strîns cu mulți reprezentanți ai echipei acestui partid. Și mi-au rămas cele mai frumoase impresii despre această conlucrare. De asemenea, am primit și încă primesc multe oferte de a veni la conducerea altor partide. Dar nu cred că aceasta este calea care va duce poporul moldovenesc spre victoria meritată. Cu tot respectul pentru acești politicieni.
Repet, lupta nu trebuie să fie pentru niște locuri în parlament, ci pentru o nouă majoritate parlamentară. O asemenea majoritate, care să poată schimba viața oamenilor din țară. O majoritate care să poată guverna competent statul, să unească societatea cu noi obiective clare, realizabile și verificabile. Profesorii, agricultorii, medicii, pensionarii, tinerii ar trebui să simtă în sfîrșit că Republica Moldova este țara lor, dar nu o jucărie în mîinile unor personaje periculoase și imprevizibile.
Oamenii ar trebui să înțeleagă că actuala dictatură, suprimarea libertăților cetățenilor și cenzura sînt un semn al slăbiciunii, un semn al fricii guvernării față de popor. Cei puternici și cinstiți nu se tem de libertățile civile. Prin urmare, trebuie, printre altele, să restabilim încrederea cetățenilor în democrație, în faptul că putem cîștiga la alegeri. Și trebuie să facem acest lucru nu după alegeri, dar deja acum.
Anume din această cauză consider că am dreptul să inițiez un dialog larg și public între partide. Bineînțeles, este vorba despre partidele de opoziție. Iar prin dialog înțelegem nu simple discuții, dar un schimb de opinii principial, care să ofere răspunsuri concrete la cele mai importante întrebări.
De exemplu, vrem să venim la putere și să ne asumăm întreaga responsabilitate pentru starea de lucruri din țară? Sau vom continua să stăm deoparte și să așteptăm ca rușinea puterii să ne ocolească?
Înțelegem ce fel de acțiuni politice comune ar trebui să întreprindem pentru a stabiliza democrația în Moldova? Ce volum de muncă urmează să facem pentru a readuce în albia legalității Comisia Electorală Centrală, Consiliul Audiovizualului și și Televiziunea Publică?
Înțelegem noi oare că ieșirea Moldovei din criza energetică poate avea loc doar prin unirea eforturilor intelectuale, organizaționale și politice ale majorității formațiunilor noastre de opoziție? Acest lucru se referă și la gaura socială profundă – sărăcia totală în care a căzut țara, și la abisul demografic în care ne-am pomenit.
Conștientizăm noi faptul că în țară crește ura generală față de politicieni și gradul extrem de neîncredere în capacitatea acestora de a servi poporul? Că timpul dinaintea alegerilor trebuie folosit nu pentru dispute între partide, nu pentru a sublinia diferențele reciproce, ci pentru ca, prin unitatea noastră, să inspirăm toate păturile societății moldovenești – divizate, scindate, abandonate.
Acele partide și acei politicieni care vor fi capabili să ofere răspunsuri la aceste întrebări, fără a crea intrigi cu privire la viitoarele blocuri, combinații șirete și cotele partidelor lor pe listele parlamentare, vor fi fără îndoială apreciați de alegători. De aceea eu cred că acest dialog ar trebui să fie cît mai deschis și public posibil, fără restricții pentru mass-media.
Dvs. cu adevărat credeți că aceasta este singura cale care îi poate uni pe politicieni? Uneori se pare că egoismul de partid a devenit de mult cartea de vizită a politicii moldovenești, în general. În plus, adesea în spatele politicienilor noștri se află niște sponsori și beneficiari invizibili, iar aceștia puțin probabil că se vor inspira din tot ceea ce vorbiți Dvs. Va fi nu un dialog, ci o concurs – la cine ratingul e mai mare, cine are mai multe locuri în parlament, cine are mai multă putere pe teren. La urma urmei, cine are mai mulți bani. Nu-i așa?
Da, uneori partidele noastre seamănă cu niște cluburi private de fotbal, unde jucătorii sînt cumpărați cu bani și trec de la o echipă la alta. Iar rolul alegătorilor este redus la cel de simpli fani. Îți faci griji, îți ieși din minți, te alături unui fanclub, intri în confruntări pe stradă. Cu toate acestea, rezultatul meciului nu are absolut niciun efect asupra prețurilor din magazine sau asupra conținutului frigiderelor. Există așa ceva.
Anume din această cauză, începînd cu Anul Nou, trebuie să facem în sfîrșit ceea ce nu s-a făcut niciodată în țara noastră. Trebuie să începem o discuție directă și amplă cu alegătorii noștri. Chiar dacă neplăcută, chiar dacă zgomotoasă și controversată, dar sistematică și consecventă. De la cele mai fundamentale întrebări – despre independență, despre unificarea țării, despre energie, despre pămînt și agricultorii noștri, despre copiii noștri și educație, despre cum să depășim sărăcia și exodul din Moldova, cum să plasăm puterea sub controlul societății, cum să schimbăm țara în bine. Bineînțeles, toate acestea trebuie organizate cu participarea experților, a activiștilor civici, a oamenilor din regiuni cu inițiativă și care nu sînt indiferenți. Și, desigur, a tuturor mijloacelor de informare în masă.
Experiența mea arată că în afara partidelor politice există un număr uriaș de oameni competenți, onești și neindiferenți. Și cînd ne punem întrebarea „Ce să facem? Ce să întreprindem?” – răspunsul trebuie căutat în primul rînd printre ei, printre cetățeni, printre cei care v-au votat. Și, se pare, că deja nu doar printre ei.
Nu trebuie să alergăm pe la ambasade în căutarea loialității și a sprijinului internațional, nu trebuie să convingem marii șefi să ne sprijine material, ci să întrebăm poporul nostru, în numele cărora jură toți politicienii și demnitarii noștri.
Consilii cu alegători, congrese ale alegătorilor – de asta are nevoie țara care s-a pomenit într-o criză fără sfîrșit. Aceasta este cu adevărat ultima noastră șansă de a supraviețui și a ne dezvolta. Și le voi fi recunoscător tuturor celor care vor răspunde deja acum la această inițiativă. Inclusiv în rîndul politicienilor. Acesta nu este un proiect personal al lui Alexandr Stoianoglo. Este un proiect pentru fiecare cetățean. Toți cei care doresc cu sinceritate să contribuie la acest demers și să străbată, prin opinia lor, toate aceste filtre de partid, pot conta și pe o nouă experiență practică de acțiune politică, și pe succes.
Sînt ferm hotărît să urmez această cale. Tot ceea ce se va propune și se va dezvolta la aceste congrese va deveni o nouă bază solidă pentru unirea societății. Toate deciziile vor fi nu doar aduse la conștiința actualului guvern, ci se va cere punerea lor în aplicare. În numele alegătorilor, în numele cetățenilor. A diferitor cetățeni. A celor care vor să vadă în țara lor o putere previzibilă și competentă, vor să creadă în însăși posibilitatea de a o schimba în cadrul unor alegeri corecte și, desigur, vor să trăiască într-o astfel de țară.
Dar forma participării mele la procesul electoral, pentru a realiza aspirațiile unor straturi largi ale societății moldovenești, o voi stabili ulterior.