Coridorul Vertical de gaze este cel mai important proiect energetic al acestei părți din Europa, iar România este parte a importantă a proiectului. Cu toate că este un proiect esențial pentru securitatea energetică a Europei, Coridorul Vertical riscă în curând să se confrunte din nou cu turbulențe similare celor din decembrie, întrucât există posibilitatea ca următoarele licitații pentru rezervarea de capacitate pe ruta dinspre Grecia spre Ucraina să nu atragă iarăși niciun interes din partea utilizatorilor.
Acest risc este recunoscut chiar de surse din cadrul Ministerului Mediului și Energiei de la Atena, care pun această situație pe seama ezitărilor și a gestionării nefericite de către Bruxelles. Sursele vorbesc despre o incertitudine investițională și recunosc că această axă care aspiră să devină principala rută de transport al GNL-ului american dinspre sud către nord mai are mult drum de parcurs până când va câștiga pariul.
Problema, care adună nori gri asupra proiectului și care, pentru a fi înlăturată, se estimează că va fi necesară intervenția americană asupra Comisiei Europene, privește atitudinea Comisiei, care pe de o parte recunoaște importanța geopolitică a coridorului, dar, pe de altă parte, așa cum spun sursele noastre, ridică obstacole și „pune piedici”. Și asta întrucât Comisia continuă să-și exprime rezerve serioase cu privire la faptul că produsele create de operatorii sistemelor de transport din cele cinci țări de pe parcursul coridorului (Grecia, Bulgaria, România, Moldova, Ucraina), cu scopul de a rezerva capacitate prin trei porți de intrare diferite pentru gazele naturale, sunt aliniate la cadrul de reglementare european. Adică, atât cu privire la așa-numita „Rută 1” (pentru care investitorii pot rezerva capacitate de transport către Ucraina de la terminalele GNL Revithoussa și FSRU Alexandroupoli), cât și cu privire la cele două produse speciale noi, lansate la ultima licitație eșuată din 22 decembrie, și anume „Ruta 2” (care se referă exclusiv la GNL-ul importat prin FSRU Alexandroupolis și transportat în Bulgaria prin conducta greco-bulgară IGB, o parte cheie a Coridorului Vertical), cât și „Ruta 3”, care stabilește o interconectare cu conducta TAP în zona Komotini, Grecia, pentru ca în conducta IGB să intre și gaz azer.
Paradoxul, așa cum comentează surse din Ministerul Mediului și Energiei de la Atena, este că aceeași Comisie care în iunie anul trecut s-a angajat, în cadrul acordului tarifar cu SUA, să achiziționeze produse energetice americane în valoare de 750 de miliarde de dolari în următorii trei ani (2026-2028), subminează acum ceea ce a semnat, fără a exista cel puțin deocamdată semne de schimbare a poziției sale.
Problema a devenit evidentă luna trecută, când au fost spulberate așteptările privind extinderea capacității Coridorului Vertical prin adăugarea la cunoscuta „Rută 1”, a două noi rute, care vizau creșterea transportului de gaze (în principal GNL american) către Ucraina (la licitația din decembrie pentru cele trei rute nu s-a prezentat niciun ofertant n.trad.).
Incertitudinea provocată de poziția Comisiei Europene
Principala cauză a acestui crash test nereușit a fost, potrivit unor surse din cadrul Ministerului Mediului și Energiei de la Atena, ambiguitatea prelungită în materie de reglementare din jurul axei Sud-Nord, din cauza inconsecvenței modului în care birocrația UE a gestionat situația, întrucât, cu foarte puțin timp înainte de cele trei licitații, a început să aibă îndoieli că acestea ar fi sau nu conforme cu cadrul comunitar.
În centrul problemei pare a fi faptul că, prin intermediul acestor produse concrete, un furnizor sau un trader poate rezerva capacitate de-a lungul întregului lanț de conducte și infrastructuri care alcătuiesc Coridorul Vertical, adică de la Revithoussa până în Ucraina. Cadrul UE prevede în mod normal atribuirea separată a capacității pentru fiecare infrastructură în parte a rutelor europene de gaze naturale. Potrivit Comisiei, rezervarea în acest mod a capacității poate denatura concurența.
Cronologia eșecului și următoarele licitații
Pentru a prezenta pe scurt cronologia eșecului, în prima fază au avut loc consultări între operatorii sistemelor de transport din cele cinci țări și Comisia Europeană, precum și între conducerea politică a Ministerului grec al Energiei și Directorul General al DG Energy, Ditte Joergensen, în marja Consiliului Miniștrilor Energiei (15-16 decembrie), iar Comisia a dat unda verde aferentă pentru cele două produse noi („Ruta 2” și „Ruta 3”).
Tabloul s-a schimbat câteva ore mai târziu, când, potrivit acelorași surse, Autoritățile de Reglementare din cele cinci țări implicate au fost informate că nu ar trebui să le aprobe. A urmat o nouă intervenție a Ministerului Energiei de la Atena asupra DG Energy și apoi o acțiune de rectificare către autoritățile de reglementare, care și-au dat în cele din urmă „ok-ul” vineri, 19 decembrie, cu doar trei zile înainte de licitațiile pentru luna ianuarie.
Atunci au fost informați și utilizatorii interesați (traderi, furnizori), care însă cu câteva zile în urmă rămăseseră cu impresia că noile produse nu erau în conformitate cu cadrul comunitar și că licitațiile nu vor avea loc. Rezultatul acestei „harababuri” de mai sus a fost interesul investițional zero față de un context neclar și imaginea de incertitudine din jurul acestui coridor. Și asta pentru că dacă un trader sau un furnizor nu are siguranța că produsul pe care îl rezervă la o licitație este legal și nu va fi contestat mâine la nivel de reglementare, este posibil să aleagă să nu participe la procedura respectivă.
Iar la întrebarea dacă prevăd un risc și pentru următoarele licitații, atât cea din februarie, cât și cea din martie, aceleași surse lasă deschisă posibilitatea, deoarece ambiguitatea pare să persiste.
Trebuie remarcat și faptul că planul prevede licitații lunare ce ar trebui organizate până în martie pentru fiecare dintre cele trei rute în scopul livrărilor de gaze prin Coridorul Vertical către Ucraina până în luna aprilie. La acea dată, Comisia urmează să înceapă și procesul de reajustare a celor trei produse.
De ce nici „Ruta 1” nu a generat interes
Totuși, aspectele îngrijorătoare ridicate mai sus nu răspund la întrebarea de ce, lăsând deoparte licitațiile pentru cele două produse noi, a eșuat și licitația privind rezervarea de capacitate pentru „Ruta 1”, un produs testat, care are punct de plecare de la terminalul Revithoussa și care a început să fie oferit încă din vară și unde la licitația anterioară (sfârșitul lunii noiembrie pentru angajarea de capacitate pentru luna decembrie) fusese ”adjudecată” 60% din cantitatea oferită.
Adevărul este că interesul zero de luna trecută pentru „Ruta 1” se datorează unei combinații de factori, de la tarifele de tranzit care rămân ridicate în ciuda reducerilor, până la cererea scăzută din Ucraina în ciuda perioadei de iarnă, dar și faptul că prețurile din Bulgaria vecină au fost mai atractive pentru traderi.
Pe lângă acestea, trebuie să se țină cont și de obstacolele de reglementare care continuă să fie ridicate de unele dintre țările implicate, cum ar fi România, precum și de faptul că o serie de alte rute, în principal prin Polonia și Lituania, rămân mai competitive decât Coridorul Vertical pentru exporturile de gaze naturale către Ucraina. Sursa: Energypress, în traducerea Rador Radio România