La început, baloanele umplute cu heliu sau hidrogen, care transportă ilegal țigări din Belarus, s-ar putea să nu pară o amenințare prea mare. Însă, pe măsură ce numărul acestor baloane care trec în spațiul aerian NATO s-a multiplicat, inclusiv prin două incursiuni majore în această săptămână în Lituania și Polonia, care au forțat oficialii să închidă traficul aerian, autoritățile și experții sunt îngrijorați că acestea reprezintă o escaladare a unei campanii de război hibrid rusești împotriva alianței și a Uniunii Europene, scrie The Washington Post.
Marți noapte, autoritățile lituaniene au detectat 42 de baloane din Belarusul vecin, forțând aeroportul din Vilnius să oprească traficul aerian de mai multe ori. În noaptea următoare, baloane din Belarus au invadat spațiul aerian polonez din estul țării, a raportat armata poloneză.
Ministrul polonez de externe, Radoslow Sikorski, a acuzat joi la Bruxelles Belarus că „poartă un război hibrid împotriva țării noastre”. Sikorski a spus că episodul a evidențiat „natura regimului” condus de dictatorul Alexandr Lukașenko la Minsk, combinând politica externă cu acte ilegale.
Polonia și Lituania s-au plâns în ultimele luni de un număr tot mai mare de baloane din Belarus care transportă ilegal țigări, care sunt mult mai ieftine în Belarus decât în țările Uniunii Europene. Însă amenințarea merge dincolo de contrabandă, spun experții, reprezentând un test pentru apărarea și rezistența NATO.
„Cine poate garanta că într-o zi, în loc de țigări, nu va exista nicio bombă, explozibil sau altceva? Deci, este într-adevăr o amenințare la adresa securității. Poate fi o activitate criminală, dar cunoscând istoria acțiunilor regimului belarus împotriva Lituaniei, este destul de evident că este și un test”, a spus Laurynas Jonavičius, consilier al Ministerului de Externe al Lituaniei și lector la Universitatea din Vilnius.
Lukașenko, liderul din Belarus, un aliat apropiat al președintelui rus Vladimir Putin, a permis ca țara sa să fie folosită de armata rusă și s-a referit adesea la Rusia ca la un „frate mai mare”. Jonavičius a descris Belarusul și Rusia ca fiind „un singur stat, de facto, în materie de securitate și apărare”.
NATO a declarat vineri că secretarul general al Alianței, Mark Rutte, este în contact cu liderii lituanieni, adăugând că „monitorizează îndeaproape situația” și „este pe deplin solidară cu aliatul său”.
„Belarus este un cobeligerant în acest război. Nu ar trebui privit ca actor separat în acest moment”, a declarat Christina Harward, expertă în Rusia la Institutul pentru Studiul Războiului, o organizație non-profit cu sediul la Washington.
Războiul hibrid este un termen „prost definit”, iar Harward a spus că preferă să descrie zborurile baloanelor și alte incursiuni legate de Rusia drept „faza zero a unui conflict cu NATO”, pregătind scena pentru o potențială implicare directă. Scopul, a spus ea, este de a semăna confuzie și discordie în cadrul alianței.
„Statele NATO trebuie să se așeze și să-și dea seama: a fost acesta un atac?” A fost vorba de Rusia? Au fost într-adevăr țigări de la contrabandiști?”, spune ea.
Rusia a testat din ce în ce mai mult NATO prin incursiuni, cel mai frapant fiind în septembrie, când aproximativ 20 de drone rusești au zburat în Polonia, determinând NATO să ridice rapid avioane și să le doboare. Oficialii europeni au acuzat Rusia de un act intenționat pentru a vedea cum va reacționa NATO.
„Aceasta a fost o lovitură deliberată și coordonată, care constituie o provocare fără precedent și o escaladare a tensiunilor”, au declarat miniștrii de externe ai Lituaniei, Poloniei și Ucrainei într-o declarație comună, în urma incidentului.
Comandamentul operațional al forțelor armate poloneze a raportat joi că „obiecte asemănătoare baloanelor” au intrat în spațiul aerian polonez miercuri noaptea, ceea ce a dus la închiderea unei părți din spațiul aerian pentru zborurile civile.
„Nu a fost identificată nicio amenințare la adresa securității spațiului aerian al Republicii Polone”, a scris comandamentul operațional pe X, dar a descris incidentul ca fiind „parte a catalogului de activități hibride pe care le experimentează Polonia” de-a lungul frontierei sale de est.
„Situația este monitorizată în permanență, iar forțele și resursele Forțelor Armate Poloneze rămân pregătite să îndeplinească sarcini legate de protejarea spațiului aerian polonez”, se subliniază în postare.
În octombrie, ca răspuns la o „avalanșă” de baloane, Lituania și-a închis temporar granița cu Belarus. Prim-ministrul Inga Ruginiene a declarat că țara „transmite un semnal Belarusului că nu vom tolera niciun atac hibrid și vom lua cele mai stricte măsuri pentru a le opri”. Lituania a fost nevoită frecvent să oprească numeroase zboruri drept răspuns la aceste baloane și la riscul unei coliziuni.
„Situația de la granița cu Belarus se înrăutățește, odată cu creșterea numărului de incursiuni de contrabandă cu baloane în spațiul aerian al Lituaniei. Un astfel de atac hibrid din partea regimului Lukașenko este complet inacceptabil”, a scris președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în decembrie, pe X. Ea a declarat că UE pregătește sancțiuni suplimentare împotriva Belarusului.
Europa se luptă să-și consolideze capacitățile de apărare în fața agresiunii rusești și a insistenței tot mai mari din partea SUA de a se apăra sinură.
Polonia a preluat conducerea, adunând cea mai mare armată terestră din UE, dar nu este clar dacă cheltuielile și personalul sporite sunt suficiente pentru a face față noilor forme de război, inclusiv atacurilor cu drone și genului de sabotaj care a avut loc pe o linie feroviară poloneză în noiembrie.
„Industria tutunului din Belarus este cunoscută ca fiind controlată de persoane din cercul apropiat al lui Lukașenko. Regimul ar putea opri contrabanda dacă ar dori”, a declarat Vytis Jurkonis, politolog care conduce biroul din Vilnius al organizației non-profit Freedom House.
„Pot pretinde că este vorba de niște actori nestatali, dar sunt capabili să controleze situația. Aleg să nu o facă”, a spus Jurkonis.
De-a lungul mandatului său din 1994, Lukașenko a oscilat între perioade de apropiere de capitalele occidentale și o integrare politică și economică profundă cu Moscova, în funcție de ceea ce i-a servit cel mai bine nevoilor politice.
Rusia și-a întărit poziția în 2020, când Lukașenko s-a confruntat cu cea mai gravă provocare la adresa domniei sale de un sfert de secol, după ce au izbucnit proteste în masă față de pretinsa sa victorie într-o alegere prezidențială considerată pe scară largă frauduloasă. Moscova a intervenit cu împrumuturi, energie ieftină și garanții de securitate pentru a-i consolida poziția. Când Rusia a lansat invazia la scară largă a Ucrainei în 2022, Lukașenko i-a întors favoarea.
Belarus a devenit un punct de sprijin și un centru logistic pentru forțele rusești, care au lansat atacuri asupra nordului Ucrainei de pe teritoriul belarus. De la invazie, Minsk și Moscova au semnat un pact de securitate amplu.
Mai recent, Lukașenko a încercat să câștige grațiile administrației Trump eliberând mai mulți prizonieri politici de rang înalt în schimbul unei ridicări parțiale a sancțiunilor. Oficialii Trump au descris efortul de a dezgheța relațiile cu Minsk ca fiind legat parțial de faptul că Lukașenko are „urechea lui Putin”, un potențial atu în timp ce Trump încearcă să negocieze un acord pentru a opri războiul din Ucraina.
Belarus s-a angajat în diverse operațiuni hibride împotriva statelor membre ale UE, în special a Poloniei și Lituaniei, care au oferit refugiu zecilor de mii de belaruși care au fugit în urma represiunii brutale a disidenței după protestele din 2020.
În 2021, Lukașenko a transformat fluxurile de migrație în arme, într-un proces pe care UE și Departamentul de Stat al SUA l-au descris ca o încercare deliberată de a pune presiune pe statele vecine, direcționând mii de migranți din Irak, Siria și Yemen către granița dintre Belarus și Polonia, unde aceștia încercau să intre în UE fără autorizație legală. Mii de oameni au ajuns blocați în păduri în condiții de ger, prinși între forțele de securitate poloneze și belaruse.
Liderii europeni l-au condamnat pe Lukașenko pentru lansarea unui „atac hibrid” care a exploatat persoanele vulnerabile și aspirațiile acestora de a ajunge în Europa, acuzații pe care acesta le-a negat.
Belarusul a fost, de asemenea, asociat cu activități cibernetice care vizează influențarea politicii și colectarea de informații în țările UE și NATO. Guvernele occidentale și cercetătorii în domeniul securității au legat diverse grupuri din Belarus de atacuri cibernetice asupra unor instituții media, organisme guvernamentale și personalități publice, atacuri care au fost apoi folosite pentru a plasa conținut manipulat sau fals pentru a stârni diviziuni.
