Duminică, orheienii își aleg primarul. Formal, este vorba despre aceeași rutină provincială din manualul administrației postsovietice: asfalt turnat strâmb, becuri LED inaugurate solemn și licitații publice împărțite frățește între cumetri, fini și colegi de partid. Numai că, de data aceasta, miza depășește mult folclorul administrativ moldovenesc. Aici nu se votează doar un primar, ci se decide dacă o societate întreagă mai păstrează un minim instinct de igienă morală. Nu doar pentru Orhei, ci pentru întreaga Republică Moldova.
Orheiul nu este un târg oarecare rătăcit prin periferia geografiei postsovietice. Este unul dintre puținele orașe moldovenești care mai păstrează ceva din ideea de urbanitate autentică — cu străzi pe care încă îți face plăcere să te plimbi, să bei o cafea în partea veche a orașului fără senzația că te afli într-un țarc urbanistic sovietic, abandonat în grabă de ultimul secretar de partid fugit la Moscova.
Tot de aici, în anii renașterii naționale, oamenii au fost printre primii care au venit la Chișinău să ceară limba română, alfabet latin și tricolor. În timp ce alții încă priveau prudent peste umăr, așteptând să vadă încotro bate vântul de la Moscova, orheienii ieșeau în stradă cu un curaj care astăzi pare aproape neverosimil. Orheiul nu a fost doar spectator la deșteptarea națională de la sfârșitul anilor ’80, ci unul dintre locurile care au împins istoria înainte.
Tocmai de aceea, degradarea morală și politică prin care a trecut ulterior acest oraș pare cu atât mai tragică. În ultimul deceniu, Orheiul a ajuns laboratorul politic al rețelei rusești — un fel de Disneyland electoral pentru oameni disperați și politicieni cinici.
De ce s-a ajuns aici? Răspunsul este simplu și incomod. Cei care au guvernat înainte au furat cu o lăcomie aproape biblică. Au furat atât de obraznic, încât oamenii au început să creadă că poate hoțul care le dă și lor ceva este mai bun decât hoțul care fură doar pentru sine. Din disperare, oamenii au acceptat „miracolul” transportului gratuit și al OrheiLand-ului, fără să înțeleagă că în spatele concertelor, beculețelor și populismului de bâlci se construia, cu răbdare și bani murdari, un proiect politic rusesc.
Astăzi, rețeaua rusească a fost parțial destructurată, dar metastaza politică a rămas. Alegerea este aproape literară prin simbolismul ei: între un hoț și un preot.
De o parte stă Ramiz Ansarov — fost polițist, candidat al grupărilor pro-ruse (PSRM, PCRM, „Viitorul Moldovei”, „Inima Moldovei”). Pe lângă impresionantul său CV geopolitic, domnul Ansarov mai are și o realizare personală remarcabilă: este borfaș confirmat prin acte. În timp ce era polițist și avea nobila misiune de a combate criminalitatea, a fost dat afară pentru „prejudicierea imaginii Republicii Moldova și a IGPF”. Tradus din limbaj birocratic în română simplă: candidatul stângii umbla cu furatul prin magazinele din Budapesta.
Măcar bine că l-au prins în Budapesta, pe vremea lui Orban. Dacă pățea asta mai la est, probabil ar fi explicat solemn că este victima unei provocări organizate de „Occidentul colectiv”, a serviciilor secrete globale și, eventual, a sorosiștilor din Parlamentul European.
Nu-i complicat să ți-l imaginezi pe Ansarov cum salivează la gândul că s-ar putea înfrupta din bugetul Orheiului, asemenea unui șacal flămând care dă târcoale unei stâne părăsite. Pentru un polițist care n-a rezistat tentației unui parfum dintr-un magazin din Budapesta și visează acum să administreze milioane publice, moldovenii au o vorbă: „azi un ou, mâine un bou”.
Victoria lui Ansarov n-ar fi doar un pericol pentru bugetul Orheiului, ci o palmă usturătoare dată întregii societăți. Ar însemna că Rusia, de fapt, n-a pierdut partida pentru Moldova. Că defuncta rețea de cumpărare a voturilor, a reușit să se reinventeze prin interpuși, găinari și politruci reciclați. Că găinăria politică încă mai poate fi împachetată festiv în beculețe, concerte și popcorn electoral.
De cealaltă parte se află Sergiu Aga — un preot. Un simbol care reprezintă exact opusul lumii construite pe cumpărare de voturi, cinism și degradare morală. Cred ca ar putea deveni un lider moral bun al acestei comunități. Cu siguranță, dacă va ajunge primar, nu va umbla cu furatul prin magazinele din Orhei. Ceea ce, pentru standardele politicii moldovenești, deja pare aproape revoluționar.
O eventuală victorie a lui Sergiu Aga ar însemna mai mult decât victoria unui candidat decent. Ar însemna închiderea uneia dintre cele mai rușinoase pagini din istoria recentă a Orheiului — perioada în care disperarea socială a fost transformată în instrument de ocupație politică și prostituare morală.
Astfel, am putea reabilita, măcar simbolic, întreaga Republică Moldova.
Pentru că regula este simplă și veche de când lumea: ce alegi, aia primești. Dacă alegi un borfaș, vei avea găinării, mizerie și degradare.
Dacă alegi un om integru, poate că acest oraș splendid va avea, în sfârșit, șansa unui nou început.
Articolul Alexandru Tănase, despre găinarul și preotul din Orhei: „Poate că acest oraș splendid va avea șansa unui nou început” apare prima dată în Realitatea.md.
MAI MULT REALITATEA