Au plantat copaci în Sahara, dar totul părea „mort”. Ce s-a întâmplat după ce au eliberat 500 de broaște țestoase

500 de reptile gigantice au fost eliberate într-o porțiune aridă a Saharei. Cinci ani mai târziu, sateliții au zărit puncte verzi acolo unde înainte fusese doar nisip, scrie indiandefencereview.com.

Temperaturile din timpul zilei depășesc 60 de grade Celsius, iar noaptea, aerul se răcește brusc. Această suprafață întărită împiedică apa de ploaie să se infiltreze, în timp ce umiditatea se evaporă aproape imediat. Semințele stau blocate la locul lor, incapabile să germineze.

Doar că, în 2021, cercetătorii au eliberat 500 de broaște țestoase africane cu pinteni într-un peisaj defrișat de-a lungul marginii sudice a Saharei. Animalele aparțin speciei Centrochelys sulcata, care a evoluat pentru a face față exact acestor condiții. Cinci ani mai târziu, imagini din satelit au surprins pete verzi împrăștiate care ieșeau prin nisip.

Broasca țestoasă cu pinteni africani este cea mai mare broască țestoasă continentală din lume și a treia cea mai mare în general, după giganții din Galapagos și Aldabra. Masculii adulți pot cântări peste 100 de kilograme. Dar dimensiunea în sine nu este ceea ce a modificat peisajul. Trăsătura care a contat a fost dorința animalului de a excava.

Pentru a scăpa de temperaturile letale ale solului, broaștele țestoase cu pinteni sapă vizuini la 10 până la 15 metri sub suprafață, conform cercetărilor întocmite de Grupul de specialiști în broaște țestoase și broaște țestoase de apă dulce al IUCN. Fiecare tunel permite broaștei țestoase să supraviețuiască căldurii de la amiază și nopților reci. De asemenea, aceasta străpunge crusta sigilată a solului.

Odată ce crusta se sparge, apa de ploaie găsește o cale, iar solul din jur câștigă capacitate de reținere a apei. Umiditatea rămâne în pământ mai mult timp după fiecare ploaie.

Grupurile de conservare au măsurat deja acest efect în Senegal. Organizația non-profit S.O.S. (Save Our Sulcata) gestionează programe de reproducere și eliberare a țestoaselor din 1992. Un raport IUCN publicat în august 2020 a descris un sanctuar numit Village des Tortues din Noflaye, Senegal, care adăpostește peste 300 de exemplare. Cercetătorii de acolo au eliberat zeci de țestoase înapoi în sălbăticie.

Când un tunel se transformă într-o grădină

Mecanismul care urmează este mai mult fizic decât biologic. Intrarea într-o vizuină și solul afânat din jurul ei creează un buzunar de microclimat stabil. Țestoasa nu transportă și nu răspândește semințe în mod deliberat. Dar semințele care zac deja latente pe suprafața întărită sau semințele transportate de vânt găsesc suficientă umiditate și adăpost lângă vizuină pentru a germina.

Insectele și microorganismele se deplasează apoi în solul afânat. De acolo, lanțul ecologic se dezvoltă spre exterior. În timp, vegetația se îngroașă în jurul zonelor de săpat. Petele verzi care apăreau pe imaginile din satelit nu erau coronamente de pădure, ci grupuri de plante ancorate în locurile unde lucraseră țestoasele.

Vizuinile au modificat modul în care apa se mișca prin pământ. Umiditatea s-a păstrat mai mult timp. Semințele au început să germineze. Nevertebratele au apărut. Acoperirea verde s-a răspândit în porțiuni. Sateliții au surprins schimbarea pe o perioadă de cinci ani.

Dar experimentul cu broaștele țestoase nu este „nici o soluție magică, nici o soluție universală”. Succesul restaurării depinde de precipitații, de controlul pășunatului și de modul în care terenul este gestionat în timp. Ceea ce oferă proiectul este o perspectivă clară asupra modului în care o specie cheie poate reporni mecanismele ecologice latente fără vreo inginerie complexă.

Autorul recomandă:

Ce trebuie să faci dimineața ca să previi inflamația din organism pe parcursul zilei

The post Au plantat copaci în Sahara, dar totul părea „mort”. Ce s-a întâmplat după ce au eliberat 500 de broaște țestoase first appeared on Nexta.ro.