(DOCUMENTE) România: Corupţia, mai tare decât frica de Securitate. Cum o discuție din trenul de Văleni despre nisip și piatră a ajuns pe mâna brațului înarmat al partidului

„În anii ‘50 România Populară tremura la propriu de frică. Erau vremuri în care oricare cetăţean putea fi ridicat din familie, de pe stradă, de la serviciu în urma unei delaţiuni referitoare la simpla diferenţă de opinie faţă de doctrina Partidului sau în urma „descoperirii” unei chitanţe rătăcite – în care se menţiona, de exemplu, apartenenţa la un din partid politic, altul decât cel comunist. O atmosferă de teroare, completată de lipsuri materiale crunte se instaurase, sub atenta supraveghere a consilierilor sovietici.

Cu toate acestea, au existat mereu „temerari economici” care au trecut peste orice frică şi ideologie pentru a-şi asigura buzunarele.

Avutul obştesc (al tuturor şi al nimănui) a devenit o tentaţie irezistibilă pentru cetăţenii români, membri sau nemembri de partid, mai ales acolo unde funcţionau reţelele de impunitate.

Prezentăm mai jos un document – o notă informativă – care prezintă, ca într-o piesă de teatru, o întâmplare petrecută în tren.

Un dialog între doi tovarăşi de călătorie a ajuns la Securitate. Şi ulterior la noi, prin intermediul arhivei. Acţiunea se petrece la debutul anului 1957, într-un tren aflat în cursă pe traseul Ploieşti – Vălenii de Munte.

Subiectul dialogului îl constituie modul în care personalul de conducere de la Întreprinderea de exploatare a pietrei Valea Teleajenului de pe raza localităţii Vălenii de Munte coordonează activitatea de producţie a unei întreprinderi de stat. Lipsuri uriaşe din gestiune, transporturi ilegale de materiale de construcţii şi alte bunuri sunt ignorate de organele controlului de stat în urma unor „atenţii”.

Mai mult, braţul înarmat al Partidului, Securitatea, care veghea la respectarea democraţiei populare şi la construirea comunismului nu sesizează nici o neregulă aparentă.

Dacă pe alte documente mai putem găsi „indicaţia regizorală” a ofiţerului de Securitate: „informaţi organele de partid”, „sesizaţi organele de miliţie” etc., nota ofiţerului la nota informativă prezentată în continuare pare să fie scrisă cu teama de a nu deranja pe cineva”, susțin cercetătorii instituției.

„M.A.I. REGIUNEA PLOIEȘTI/ Serv. IV. Bir. IV./ Lt. Matei Aurel/ agent Trifan V./ casa Trei Brazi

1.02. 1957.- NOTA INFORMATIVA

În seara zilei de 28 ianuarie 1957 am mers în trenul Văleni – Ploiești cu un inginer bătrân (cca. 60 ani) care lucrează la întrep. Valea Teleajenului din Văleni de Munte.

Pe acest inginer l-am cunoscut prin intermediul lui [nume cenzurat]. În timp ce mergeam cu dânsul în tren mi-a spus că el este șeful producției la această întrep. și că neregulile ce sunt la această întreprindere i-a dat mult de gândit. Știind că nu fac serviciu de control la cooperație m-a rugat să-i spun unde are sediul controlul de stat.

L-am întrebat de ce nu se adresează organelor de control ale regiunii, la aceasta mi-a răspuns că nu are niciun pic de încredere pentru faptul că anul trecut când a verificat întrep. s-a aceștia au primit cadouri compuse din saci cu mălai, mașini cu lemne de foc, damigene de țuică și tot felul de bunuri pe care le are întreprinderea.

Deasemeni lipsuri mari are semnalate la piatra pentru fabricat ipsos. La un gater ce-l are spre Drajna sau în apropiere – spunea că se fac culori deruate și unde deasemeni are lipsuri mari.

L-am întrebat de ce nu face raport scris către controlul de stat și mi-a spus că e reținut de director și șeful contabil al întrep. în sensul că situația se va îndrepta.

Îmi mai arăta că autocamioane proprietate particulară se lucrează la transporturi de piatră prin IRTA, li se trec cantități de materiale în foile de parcurs fără ca acestea să se fi efectuat.

Deasemeni aceste camioane cară materiale dela întreprindere acasă la director, la șef contabil și la șeful serv. tehnic. Toți cei trei mai sus și-au construit case proprietatea lor. Șeful control și șeful serv. tehnic și-au construit case la Ploiești.-

Mi-a mai spus că a fost și la carierele de piatră și unde după socotelile lui are o lipsă de 2800 tone piatră de var pentru care s-a plătit extracția iar pe teren nu există.

Inginerul mi-a spus că dacă el va fi întrebat în caz de anchetă, va spune totul așa după cum mi-a spus și mie.

Trifan V.

1 feb. 1957.

Se pare că este vorba de ing. [nume cenzurat]. În cazul acesta Rai. Teleajen poate organiza o discuție cu el fără să arate că sînt puși în temă, ocazie cu care ing. [nume cenzurat] poate să ne informeze asupra neregulilor pe care le cunoaște, dela Valea Teleajenului, fără să lămurească agentul nostru.

Cpt. Diță Ștefan”.