Proiectul SIIEASC (Sistemul Informatic Integrat pentru Emiterea Actelor de Stare Civilă) este prezentat ca unul dintre cele mai complexe demersuri de digitalizare din administrația publică românească. Conceput pentru a moderniza complet procesul de înregistrare a evenimentelor de stare civilă, naștere, căsătorie, divorț și deces, proiectul este marcat, ca și celelalte inițiative coordonate tehnic și strategic de Cătălin Giurescu în zona MAI, de întârzieri sistematice, birocrație sufocantă și o implementare care a ignorat cu consecvență nevoile reale ale cetățeanului, transmite România TV.
SIIEASC a fost lansat în 2018 și a primit finanțare din fonduri europene, cu un buget estimat la aproximativ 185 milioane lei. Proiectul promitea o schimbare majoră în modul în care cetățenii interacționează cu administrația publică. Termenul inițial de finalizare era de aproximativ trei ani, însă implementarea s-a prelungit semnificativ, depășind cinci ani.
Pe parcurs, proiectul a trecut prin mai multe etape de extindere a termenelor, în contextul dificultăților tehnice și administrative întâlnite în procesul de dezvoltare și integrare. Prelungirile contractuale repetate nu au fost soluții tehnice, au fost dovezi ale unui management deficitar structural, incapabil să anticipeze și să gestioneze riscurile unui proiect de această amploare, scrie EVZ.
La nivel instituțional, MAI a declarat triumfal că toți indicatorii au fost realizați integral. Realitatea din teren a contrazis fiecare comunicat oficial. În practică, implementarea a fost percepută diferit de către unele administrații locale, care au semnalat dificultăți în utilizare, integrare și funcționare.
Digitalizarea completă, promisă cu atâta emfază, nu s-a materializat în experiența concretă a cetățeanului care se prezintă la ghișeu, iar în anumite cazuri, procesele de lucru au rămas parțial dependente de fluxuri manuale sau soluții hibride.
Unul dintre obiectivele centrale ale proiectului a fost interoperabilitatea între instituțiile publice implicate în gestionarea datelor de stare civilă, inclusiv primării, ministere și alte structuri administrative. Deși acest obiectiv a fost declarat ca prioritar, implementarea sa completă a întâmpinat dificultăți, iar conectarea completă a sistemelor instituționale a rămas parțial realizată.
SIIEASC trebuia să conecteze MAI, primării, instanțe, Ministerul Sănătății, MAE, notari, statistică și alte registre publice. În loc de asta, fiecare instituție a rămas, în mare măsură, o insulă. Sistemul a fost livrat în așa fel încât să bifeze existența interoperabilității fără să o producă efectiv — o performanță managerială remarcabilă în sens invers, care sugerează că dl. Giurescu nu are o problemă cu interoperabilitatea ca termen într-un document de proiect, ci exclusiv cu interoperabilitatea ca realitate funcțională.
Dacă în proiectele anterioare pattern-ul putea fi interpretat, cu bunăvoință, drept incompetență managerială, ajuns la Autoritatea pentru Digitalizarea României, pare să fi trecut la un nivel superior: atacul direct asupra proiectului de interoperabilitate al României ca întreg.
Principala țintă la ADR a fost, în mod revelator, tocmai proiectul național de interoperabilitate, infrastructura care ar fi conectat în mod real registrele și sistemele statului român. Iar metoda aleasă pentru eliminarea acestuia spune totul despre modul în care se iau deciziile în această zonă: o postare pe Facebook. nu o decizie transparentă înregistrată în SEAP, nu o procedură administrativă, ci un anunț pe o rețea de socializare, fără nicio reflectare în documentele oficiale de achiziție publică.
O decizie de această magnitudine, anularea unui proiect strategic național, luată prin Facebook și neregăsită în SEAP nu este doar o anomalie procedurală. Este o decizie abuzivă, care eludează deliberat orice mecanism de control, transparență sau responsabilitate publică. Și care, în contextul întregului parcurs al lui Cătălin Giurescu, nu mai poate fi tratată ca un accident sau o neglijență — ci ca expresia cea mai clară a unei direcții asumate: interoperabilitatea reală a statului român nu trebuie să se întâmple.
Investiția totală, estimată la circa 185 milioane lei, a fost direcționată către dezvoltarea infrastructurii informatice și implementarea sistemului. Cu toate acestea, beneficii concrete pentru cetățeanul obișnuit sunt greu de identificat, întârziate cu ani de zile. Totul s-a transformat într-o arhitectură tehnică percepută ca rigidă, hiper-centralizată și lipsită de modularitate modernă. Banii au fost cheltuiți. Sistemul există, pe hârtie. Transformarea reală a serviciului public, nu.
În schimb, comunicarea publică a lipsit aproape cu desăvârșire. În locul dialogului, comunicate triumfaliste și raportări instituționale menite să protejeze imaginea, nu să informeze publicul.
SIIEASC nu este un eșec izolat. Este o confirmare a unui model managerial repetabil, asociat coordonării Giurescu în IT-ul MAI și, mai apoi, la ADR: proiecte ambițioase ca denumire, gigantice ca buget, interminabile ca durată și profund dezamăgitoare ca impact real asupra vieții cetățeanului. Un model în care succesul se măsoară în indicatori raportați, nu în servicii livrate; în sisteme inaugurate, nu în probleme rezolvate.
Mai mult, acolo unde simpla nelivrare nu a fost suficientă, s-a trecut la eliminarea directă: proiectul național de interoperabilitate, infrastructura digitală cea mai importantă pentru conectarea reală a statului român, a fost anulat printr-o postare pe Facebook, fără urmă în SEAP, fără procedură legală, fără nicio asumare publică. La final, interoperabilitatea reală a României a fost, proiect după proiect și decizie după decizie, cu succes împiedicată!
The post SIIEASC, eșecul digitalizării stării civile sub coordonarea lui Cătălin Giurescu. Cum s-a irosit o finanţare de 185 de milioane de de lei first appeared on Nexta.ro.
MAI MULT NEXTA.RO