În fiecare zi, fără să observăm, Pământului îi ia puțin mai mult timp pentru a-și finaliza rotația. Deplasarea se măsoară doar în fracțiuni de milisecundă, dar forțele necesare pentru a o produce sunt aproape de neînțeles de mari. Și, conform unui nou studiu, rata cu care zilele noastre se lungesc este acum „fără precedent” în 3,6 milioane de ani de istorie geologică.
Concluziile arată că, pe măsură ce calotele glaciare polare și ghețarii se topesc ca o consecință a schimbărilor climatice, apa care odinioară era blocată la latitudini mari se varsă în oceane și se răspândește spre Ecuator.
Polii Pământului, asemuiți cu un patinator care face o piruetă
Acest lucru deplasează masa departe de polii Pământului și – asemenea unui patinator artistic care își întinde brațele în mijlocul unei piruete – încetinește rotația.
Studiile anterioare arătaseră deja că schimbările climatice aveau efecte ciudate asupra rotației planetei noastre. Acum, echipa de la Universitatea din Viena și ETH Zurich a privit înapoi în timp geologic pentru a se întreba dacă s-a mai întâmplat ceva asemănător ratei de schimbare de astăzi. Răspunsul, fără echivoc, este nu.
Cât durează, de fapt, 24 de ore?
Durata unei zile nu a fost niciodată perfect fixată. Rotația Pământului este constant influențată de atracția gravitațională a Lunii, de procesele din interiorul planetei și de schimbările din atmosferă. Aceste forțe împing și trag în direcții diferite și, de-a lungul timpului geologic, au produs fluctuații în ceea ce privește durata unei zile. Ceea ce au stabilit acum oamenii de știință este că schimbările climatice au devenit o forță suficient de puternică pentru a le susține și, în timp, a le eclipsa pe toate, scrie BBC Science Focus.
Pentru a privi înapoi cu milioane de ani, cercetătorii au apelat la rămășițele fosilizate ale unui organism marin unicelular care trăia pe fundul mării, cunoscut sub numele de foraminifere bentonice. Compoziția chimică a cochiliilor lor înregistrează schimbări antice ale nivelului mării. Privind aceste schimbări, cercetătorii pot calcula cum trebuie să se fi schimbat rotația Pământului. Un algoritm de învățare automată special dezvoltat, conceput pentru a gestiona incertitudinile din datele atât de vechi, le-a permis să tragă concluzii solide din materiale care datează din Pliocenul târziu, acum 3,6 milioane de ani.
Pe parcursul întregii perioade de timp, un anumit punct de date iese în evidență: ziua de azi. Rata actuală de prelungire a zilei determinată de climă – 1,33 milisecunde pe secol – pare banală. Dar, având în vedere forțele implicate, redistribuirea masei este gigantică.
„O astfel de schimbare a lungimii zilei necesită o redistribuire uimitoare a masei: de ordinul a 1.000 de gigatone care se deplasează de la poli la oceane. Pentru a vizualiza această cantitate, imaginați-vă un cub solid de gheață plasat deasupra orașului New York. Ar avea o înălțime de 10 km, mai înalt decât Muntele Everest”, spune profesorul Benedikt Soja de la ETH Zurich, coautor al studiului.
„Schimbarea energiei de rotație a Pământului este echivalentă cu un cutremur cu magnitudinea de 9,0”
În ceea ce privește energia implicată în crearea unei astfel de schimbări, dr. Mostafa Kiani Shahvandi de la Universitatea din Viena, autorul principal al studiului, o exprimă astfel: „Schimbarea energiei de rotație a Pământului este echivalentă cu un cutremur cu magnitudinea de 9,0”. Nu în termeni de distrugere, ci de forță pură la scară planetară.
Cercetătorii au găsit un moment în registrul geologic, acum aproximativ două milioane de ani, în care rata de schimbare s-a apropiat de cea de astăzi. Dar a fost excepțional.
„O «furtună perfectă» de calote glaciare fragile și un vârf natural de CO₂ au declanșat o topire masivă a calotelor glaciare polare”, spune Soja. „Acest eveniment rar nu s-a mai repetat în mod natural de atunci, totuși activitatea umană egalează acum aceeași forță la scară planetară în puțin peste un secol”.
Quo vadis?
Așadar, încotro mergem de aici? Într-un viitor cu emisii ridicate, cu o dependență continuă de combustibilii fosili, se preconizează că schimbările climatice vor deveni cel mai mare factor determinant al schimbării duratei zilei până la sfârșitul secolului, depășind chiar și forța gravitațională a Lunii.
Consecințele practice ale acestui fapt sunt subtile, dar reale. „Deși o milisecundă poate părea infimă, acest efect este esențial pentru sincronizarea ultraprecisă necesară navigației GPS pe Pământ și navigației navelor spațiale în sistemul solar”, spune Soja.
Mai mult, schimbările la scară planetară pe care le provocăm rotației Pământului reflectă impactul radical pe care îl avem asupra ecosistemului Pământului. Redistribuirea profundă a masei merge mână în mână cu evenimente meteorologice mai extreme și creșterea nivelului mării, ambele urmând să aibă impacturi vaste asupra locurilor în care oamenii pot trăi în siguranță în viitor.
„Cea mai importantă concluzie este că influența umană asupra sistemului terestru a devenit atât de profundă încât acum schimbăm chiar modul în care se rotește Pământul nostru”, spune Soja.
În ceea ce privește ce urmează, echipa își îndreaptă acum atenția către alte moduri în care activitatea umană deplasează masa pe planetă, în special epuizarea apelor subterane și schimbările din ciclul apei determinate de schimbările climatice.
Calculele timpurii, spune Soja, sugerează că aceste efecte sunt considerabil mai mici decât cele cauzate de topirea gheții și a ghețarilor, dar înțelegerea lor completă va clarifica imaginea exactă a modului în care și cât de repede modificăm rotația Pământului.
The post Nimic asemănător nu a existat în ultimii 3,6 milioane de ani. Ce se întâmplă cu rotația Pământului first appeared on Nexta.ro.
MAI MULT NEXTA.RO