Lituania își dorește ca Republica Moldova să adere cât mai curând la Uniunea Europeană. Nu este vorba doar despre simpatie sau despre istoria comună, ci și despre convingerea că Moldova are un loc în comunitatea europeană, iar împreună statele pot fi mai sigure și mai prospere. Într-un interviu pentru IPN, ambasadorul Lituaniei la Chișinău, Tadas Valionis, a vorbit despre eforturile depuse de Lituania, fostă republică sovietică, de a se desprinde de influența rusă, de a combate corupția și de a se alinia la standardele Uniunii Europene.
Lituania este adesea privită în Republica Moldova drept un exemplu de succes al unei foste republici sovietice care a reușit, într-un timp relativ scurt, să construiască instituții puternice, să adere la Uniunea Europeană și NATO și să își consolideze reziliența în fața provocărilor regionale. Astăzi, Lituania este unul dintre cei mai vocali și activi avocați ai integrării europene a Chișinăului. Invitatul nostru este excelența sa, Tadas Valionis, ambasadorul Republicii Lituania în Republica Moldova. Excelență, bine ați venit și vă mulțumesc că ați acceptat invitația agenției de presă IPN!
Vă mulțumesc că m-ați invitat!
Lituania este adesea considerată o poveste de succes printre fostele state sovietice. Privind în urmă, care au fost cele mai dificile reforme pe care țara dumneavoastră a trebuit să le implementeze pe drumul spre Uniunea Europeană?
Cred că, în cazul nostru, avem multe lucruri în comun cu Moldova, dar există și multe diferențe. Poate cea mai mare diferență este că, atunci când vorbim despre Moldova, există provocări legate de justiție, corupție și altele. În cazul nostru, lupta împotriva corupției a început încă din anii ’90. A fost puțin mai ușor pentru că instituțiile noastre au crescut, într-un fel, odată cu lumea criminală și au luptat cu ea de la egal la egal. În Moldova au existat regimuri care au permis corupției să prospere, iar acum problema este mult mai mare decât a fost la noi.
În cazul nostru, cred că cea mai mare provocare a fost cea economică, deoarece în ziua în care ne-am declarat Independența, Rusia a întrerupt toate livrările de energie. Nu mai era gaz, nu mai era petrol. Toate mașinile s-au oprit. Și au făcut asta de mai multe ori. Dar, în același timp, acest lucru ne-a ajutat foarte mult, pentru că operatorii economici legați de Rusia au fost cei care au avut cel mai mult de suferit. Practic, prin tăierea gazului și prin sancționarea noastră, Rusia și-a lovit propriii aliați economici. Acel prim șoc economic a fost, cred, cel mai mare impuls pentru ca economia noastră să se orienteze spre Uniunea Europeană.
Imediat după declararea Independenței am considerat că trebuie să ne îndreptăm spre Europa. Am avut strategii clare, iar chiar și legile noastre au fost elaborate încă de la început cu ideea că vom adera la UE într-un fel sau altul sau, cel puțin, că vom fi foarte apropiați de spațiul european, deschiși comerțului și circulației, în special cu țările europene.
Desigur, au existat și alte provocări. Am avut și noi probleme de corupție și încă le avem. Cred că fiecare țară are astfel de probleme. Dacă ați urmări acum presa lituaniană, ați vedea politicieni investigați, unul după altul, polițiști arestați pentru că ajutau contrabandiști să introducă țigări din Belarus și așa mai departe. Nimeni nu este imun. Și noi am avut la început aceleași provocări legate de lumea criminală. Am avut dificultăți mari în adaptarea agriculturii și în implementarea reglementărilor europene privind protecția mediului. Dar aceasta nu a fost doar o provocare economică, ci și una de mentalitate, de schimbare a modului în care gândim despre mediul în care trăim. Au fost foarte multe de făcut, dar am reușit.
Moldova a fost prima țară care a recunoscut Independența Lituaniei în 1990. Cât de important este acest moment istoric în relația actuală dintre cele două țări?
Este foarte important, dar nu doar simbolic. Moldova ne-a recunoscut prima. Cunosc personal politicieni care au fost în sală atunci când s-a votat recunoașterea Independenței noastre. Decizia nu a trecut din prima încercare, au fost mai multe tentative până când Sovietul Suprem al Moldovei a adoptat rezoluția și a recunoscut Independența noastră.
De asemenea, cunosc politicieni încă activi în Lituania care au participat la întâlnirile din august și au vorbit în numele Lituaniei. Cunosc oameni care au ajutat la tipărirea presei clandestine moldovenești, pentru că noi aveam alfabet latin chiar și în perioada sovietică. Tipăream cărți în alfabet latin pentru Moldova în perioada sovietică. Și Letonia făcea asta. Presa clandestină lituaniană colabora și cu cea moldovenească. Avem foarte multe lucruri în comun.
Cred că suntem încă pe același drum, pentru că lupta noastră pentru libertate și independență nu s-a încheiat. Da, suntem în UE și în NATO, suntem mai avansați economic, dar provocarea este aceeași. Încă ne confruntăm cu aceleași forțe care încearcă să ne distrugă. De aceea este foarte important pentru Lituania ca Moldova să reușească. Este în interesul nostru strategic ca voi să aveți succes, pentru că atunci și noi vom fi mai siguri, mai prosperi și așa mai departe. Nu este vorba doar despre justiție sau simpatie, pentru că vedem cum funcționează lumea și simțim că avem nevoie de Moldova în comunitatea europeană.
Războiul din Ucraina a schimbat arhitectura de securitate în întreaga regiune. Ce lecții ar trebui să învețe Moldova din modul în care statele baltice au abordat securitatea națională și cooperarea regională?
Să ne imaginăm lumea în situația în care Rusia ar fi atacat Ucraina înainte ca extinderea UE și NATO să aibă loc. Ce am fi făcut atunci? Pentru Lituania ar fi fost mult mai dificil și mai periculos să sprijine Ucraina. La fel pentru Polonia și România. Unde ar fi fost Moldova dacă aceste extinderi nu s-ar fi produs? Cât timp ar fi rezistat Ucraina sau Moldova dacă extinderile nu s-ar fi produs?
Mesajul meu principal este acesta: vă rog, gândiți-vă, vă rog, integrați-vă în Europa. Este singura cale prin care țările mici pot fi în siguranță.
Nu cred că arhitectura de securitate s-a schimbat, cred că au dispărut iluziile. Și noi am avut iluzii despre lume. Îmi place să le spun colegilor mei diplomați din Lituania că, deși afirmam mereu că Rusia reprezintă o mare amenințare, trebuie să ne uităm și la bugetul apărării. Dacă există o amenințare reală, aceasta se vede direct în bugetul de apărare. Mult timp am cheltuit mai puțin de 1% din PIB pentru apărare, până la primul război din Ucraina, când ne-am trezit la realitate.
Acum cheltuim peste 5% din PIB pentru apărare, adică peste 5 miliarde de euro anual, iar anul viitor probabil vom ajunge temporar la 6%. Acum pot spune sincer că nu doar eu, ci întreaga Lituanie crede și dacă vă uitați la ce au făcut alte țări, toți știu ce trebuie făcut. Fiți realiști și faceți ceea ce puteți face astăzi. Integrarea în structurile occidentale este cea mai bună strategie.
În interviurile dumneavoastră anterioare ați spus că reforma justiției este nenegociabilă. Care a fost cea mai radicală măsură pe care Lituania a luat-o pentru a demonstra partenerilor europeni că luptă cu adevărat împotriva corupției?
Noi chiar am luptat împotriva corupției. Dar fiecare țară are propria sa poveste. În cazul nostru, la începutul anilor 2000, cel mai mare succes a fost curățarea sistemului polițienesc. Am construit un serviciu public foarte puternic și acesta a fost un efort uriaș. Rezultatele au devenit vizibile.
Este o situație paradoxală: atunci când oamenii pot mitui poliția, nu au încredere în ea, chiar dacă uneori li se pare mai ușor să rezolve lucrurile astfel. Acum este aproape imposibil. Dacă ești oprit pentru viteză, totul este filmat, înregistrat, amenzile sunt plătite online, totul este transparent. În mod firesc, încrederea societății în poliție a crescut foarte mult.
La începutul aderării noastre la UE am avut și un caz major: l-am suspendat din funcție pe președintele țării din cauza influenței rusești. Nu este vorba doar despre a demonstra ceva altora. Este vorba despre a fi un stat puternic și funcțional. Dacă Moldova vrea să funcționeze ca stat, fie în UE, fie în afara ei, are nevoie de instituții puternice, nu doar de politicieni puternici.
Moldova depinde mult de agricultură, însă UE are reguli foarte stricte. Cum a protejat Lituania fermierii locali în perioada de preaderare, astfel încât aceștia să poată prospera în UE?
Cred că aceasta este provocarea care apropie cel mai mult țările noastre, pentru că fermierii sunt ca o singură națiune. Fie că vorbim despre Lituania, Polonia, Moldova, România sau Ucraina, provocările sunt aceleași.
În cazul nostru, fermierii au fost grupul cel mai sceptic față de aderarea la UE. Dar acum ei sunt cea mai pro-europeană parte a populației, pentru că au beneficiat cel mai mult. Cred că nicio altă categorie socială nu a câștigat atât de mult precum fermierii.
Nu este vorba doar despre subvenții, ci și despre accesul la cea mai mare piață agricolă din lume și la marile lanțuri europene de retail. În doar câțiva ani am văzut o modernizare tehnologică enormă și creșterea profiturilor.
Desigur, este foarte important ca negociatorii voștri să negocieze bine. Există multe aspecte negociabile: cotele de producție, cota producției subvenționate de Uniunea Europeană, poate că anumite ramuri agricole ar putea fi închise, dar pentru asta se oferă compensații. Noi am avut terenuri agricole transformate în păduri, iar fermierii au fost despăgubiți foarte generos. Sunt multe lucruri pe care le poți face.
Nu este suficient doar să le vorbești fermierilor despre beneficiile UE. Ai nevoie de o administrație puternică și de negociatori puternici, care să colaboreze îndeaproape cu fermierii. În Lituania avem astăzi un dialog foarte bun între guvern și comunitatea agricolă și cred că funcționează foarte bine. Fermierii sunt printre cele mai prospere categorii sociale din țară.
Propaganda folosește adesea nostalgia sovietică pentru a întoarce oamenii împotriva UE. Cum a construit Lituania rezistența la dezinformare într-o societate încă divizată?
Încă lucrăm la asta. Sunt în Moldova de patru ani și văd că și Moldova își construiește reziliența, înțelegerea și capacitatea de a acționa. La ultimele alegeri am observat că instituțiile moldovenești nu doar au înțeles ce se întâmplă, ci și-au îmbunătățit capacitatea de reacție. Acest lucru este foarte important.
În acest domeniu, țările noastre sunt uneori mai avansate decât alte state din UE sau din Occident. Dar trebuie să muncești permanent: gândire critică, educație media, jurnaliști independenți, ONG-uri. Este o luptă fără sfârșit.
Astăzi suntem provocați de noi instrumente: inteligența artificială și rețelele sociale. Recent au existat investigații în Lituania despre modul în care rețelele sociale sunt folosite împotriva statului. Chiar zilele trecute citeam în The Guardian un op-ed al ministrului de externe islandez despre cum actori externi încearcă să influențeze Islanda înaintea referendumului din august.
Este o luptă continuă. Mă bucur că suntem rezilienți, dar partea tristă este că suntem rezilienți pentru că suntem aproape mereu ținte. Suntem foarte aproape de această amenințare. Pentru voi este la fel: ori deveniți mai puternici, ori dispăreți. Țările trebuie să devină mai puternice, altfel se vor destrăma. Noi nu ne-am destrămat și cred că nici Moldova nu o va face.
În final, Excelență, ce mesaj ați dori să transmiteți moldovenilor care uneori se îndoiesc că o țară mică poate să se integreze cu succes în Uniunea Europeană și să construiască instituții democratice puternice?
Eu aș întreba: care sunt celelalte opțiuni?
Generației mele și celor mai în vârstă le-aș spune să se gândească la viitorul pe care îl doresc pentru copiii lor, la opțiunile și șansele pe care vor să le aibă aceștia. Iar tinerilor le-aș spune: vreți Europa în Moldova sau vreți ca lucrurile să rămână așa cum sunt?
Și noi suntem o țară foarte mică, aproximativ la fel ca Moldova ca populație. Care sunt opțiunile? Ori decide altcineva pentru tine. Dacă ești în afara UE, alegerea este între Rusia și Europa. Și oricum trebuie să respecți reguli. În Rusia nu ai niciun cuvânt de spus, ești doar controlat. În Europa stai la masă și participi la elaborarea regulilor.
Nu văd o opțiune mai bună pentru ca o țară mică să supraviețuiască și să prospere în această parte a lumii decât să facă parte din comunitatea europeană, din piața comună și din acest spațiu comun de securitate.
Vă mulțumesc pentru interviu.
Mulțumesc și eu pentru invitație.
Octavian Bratosin, IPN
The post Aderarea la UE este cea mai bună opțiune pentru o țară mică. Interviu IPN cu ambasadorul Lituaniei appeared first on ipn.md.
MAI MULT IPN