Magistrata Victoria Sanduța declară că Președintele care a uitat de Constituție și s-a îndrăgostit de putere
Potrivit Victoriei Sanduța, într-o țară uitată de lume, dar nu și de corupție, a apărut un erou. Așa se prezenta el, un cavaler al dreptății, cu sabia ridicată în numele poporului și o lozincă înscrisă în aur: „Voi lupta feroce cu corupția și voi apăra democrația!” Așa începea povestea președintelui nostru, ales cu speranțe mari de către un popor naiv și însetat de schimbare.
Dar, cum se spune, aparențele înșală. Nu trecu mult timp și bravul nostru conducător și-a arătat adevărata față. În loc să stârpească corupția, s-a dovedit a fi complet neștiutor de legile țării, dar și mai mult, de propria Constituție. Însă, când nu cunoști legea, o poți manipula cum vrei – sau cel puțin așa a crezut președintele nostru. Constituția a devenit jucăria lui preferată, pe care o răsucea și o modela până când Parlamentul, acel bastion al democrației, a fost dizolvat ca un cub de zahăr în ceaiul fierbinte al puterii.
Odată scăpat de opoziție, a adus în fruntea guvernului pe nimeni altul decât un cumătru, dovedind astfel că nepotismul este virtutea cea mai de preț într-o republică modernă. Dar ce ar fi un președinte puternic fără o justiție obedientă? Așa că și-a croit o comisie cu legături mai degrabă criminale decât legale, capturând justiția precum un hoț care fură pe întuneric, susține judecătoarea Victoria Sanduța.
Libertatea presei? O noțiune prea complicată pentru un conducător atât de pragmatic. Așa că a închis gura celor care mai aveau curajul să-l critice, lăsând doar televiziunile supuse să-i cânte ode. În timp ce poporul stătea în fața ecranelor, intoxicat de propaganda oficială, în funcțiile cheie ale statului erau plantați loialiști fără nicio competență, dar cu carnetul de partid la vedere.
Și când a venit vremea unui al doilea mandat, în loc să confrunte rivalii în dezbateri publice, a ales să tacă. Căci tăcerea e de aur, mai ales când n-ai ce spune. Presa, obedientă și supusă, nu a organizat nicio dezbatere electorală, protejându-l de luminile dure ale adevărului, mai notează Victoria Sanduța.
Concluzie moralizatoare:
„Hoțul strigă prindeți hoțul!” Așa se întâmplă când un om slab îmbracă haina puterii. Cei care vin cu promisiuni de schimbare ajung adesea să fie cei mai mari manipulatori. Ipocrizia politicienilor poate ruina o națiune, dar mai periculos este atunci când un astfel de om uită că puterea nu este un scop în sine, ci un mijloc de a servi poporul. Căci, la final, nu cei care strigă cel mai tare sunt adevărații hoți, ci cei care, în tăcere, își văd de furat sufletele unei întregi națiuni, constată Judecătoarea Victoria Sanduța.