Juristul Iurie Mărgineanu constată că declarația recentă a Veronicăi Drăgălin, procurorul-șef anticorupție, în interviul acordat Veronicăi Cociu, ridică o întrebare majoră și dureroasă.
În minutul 56:17 – 56:44, Drăgălin a spus că nu exclude că ar putea fi urmărită, filată sau interceptată, inclusiv în birou, în scara casei sau în propriul său domiciliu.
Dacă un oficial de rang înalt, format în democrația americană, ajunge să vorbească despre asemenea riscuri, ce siguranță mai au cetățenii de rând?
Este alarmant faptul că într-un stat, condus de un partid (sory o sectă), care se declară “proeuropean”, un procuror anticorupție nu se simte pe deplin protejat de lege și instituțiile statului. Dacă nici cei care luptă împotriva corupției nu au garanția respectării drepturilor fundamentale, unde ne aflăm ca societate, ca stat ?
Acest lucru nu este doar o problemă personală a unui oficial, ci un simptom al unui sistem care încă tolerează practici antidemocratice. Ne place să credem că am făcut progrese majore în ultimele trei decenii, dar astfel de realități ne arată că, în multe aspecte, încă suntem prizonierii trecutului, susține Iurie Mărgineanu.
Mai mult, aceste declarații ridică întrebări și fața partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova. Cum vor reacționa ei la faptul că, într-o țară pe care o susțin financiar și politic, un procuror de rang înalt vorbește deschis despre riscul de a fi interceptat sau urmărit? Ce încredere vor mai avea în reformele promise, dacă însăși justiția pare a fi ținta unor posibile abuzuri?
În același timp, acuzațiile grave la adresa actualei guvernări sunt imposibil de ignorat. Cum poate un partid care se declară “proeuropean” și “reformator” să accepte asemenea suspiciuni? Dacă un procuror anticorupție nu se simte în siguranță, ce semnal transmite asta către cei care ar vrea să dezvăluie nereguli sau corupție la nivel înalt?
Dacă vrem o Moldovă europeană, atunci statul de drept trebuie să funcționeze pentru toți, fără excepții. Fără justiție corectă, fără transparență, fără siguranță pentru cei care luptă pentru dreptate, riscăm să ne apropiem de metodele anilor ’37.
Acum este momentul să ne întrebăm: în ce direcție vrem să mergem ca țară? Și, mai ales, ce vor spune partenerii externi despre această realitate?, se mai întreabă Iurie Mărgineanu.