Procesul tehnic de negociere cu Uniunea Europeană pe primele domenii-cheie a fost lansat, iar autoritățile de la Chișinău cunosc deja pașii necesari pentru avansarea negocierilor de aderare. O spune președintele Comisiei parlamentare pentru integrare europeană, Marcel Spatari. Într-un interviu acordat IPN, deputatul a explicat ce presupun noile orientări ale Comisiei Europene și modul în care Republica Moldova se pregătește pentru următoarele etape ale parcursului european. Potrivit lui, odată cu lansarea negocierilor tehnice pe primele clustere, țara intră într-o fază în care viteza și calitatea reformelor devin decisive.
Domnule Spatari, cea mai recentă noutate a fost anunțată chiar ieri: lansarea procesului tehnic de negociere pe primele domenii cheie. Ce presupune concret această etapă și care sunt pașii următori pentru Republica Moldova?
Pe trei clustere de negociere – „Valori fundamentale”, „Piața internă” și „Politica externă” – Comisia Europeană va trimite guidelines – în engleză, adică linii directoare și obiective pe termen scurt pe care Republica Moldova trebuie să le îndeplinească pentru a putea închide capitolele odată ce acestea sunt deschise la nivel politic cu cele 27 de state membre. Aceasta înseamnă că Guvernul și echipa de negociatori știu exact ce trebuie să facă pentru a închide cât mai rapid capitolele de negociere. Există în total 33 de capitole de negociere și trei criterii principale pe care țara trebuie să le respecte pentru a fi eligibilă să devină membră a Uniunii Europene.
Capitolele sunt grupate în șase clustere, iar pentru fiecare cluster a fost deja finalizată procedura de screening bilateral, adică legislația Republicii Moldova a fost comparată și verificată cu legislația europeană. În momentul în care Comisia Europeană, prin Raportul de extindere din 4 noiembrie, a constatat că Republica Moldova este pregătită să deschidă negocierile pentru cel puțin trei clustere. Această constatare a fost transmisă Consiliului European. Cele 27 de state membre au decis care sunt aceste guidelines, adică obiectivele intermediare pe care Republica Moldova trebuie să le atingă pentru a avansa în procesul de negociere.
Parlamentul European a susținut deschiderea acestor negocieri pe primele clustere, a fost și declarația semnată alături de Siegfried Mureșan. Ce așteptări aveți de la întrunirea ce urmează?
Este deja important că Guvernul știe exact ce trebuie să facă în perioada următoare. Personal, încă nu am văzut aceste orientări de la Comisia Europeană – aceste guidelines la care face referire comisara pentru extindere, Marta Kos. Așteptările noastre sunt ca statele membre să recunoască efortul Republicii Moldova de a armoniza legislația și să ne ofere aceste orientări pentru perioada următoare, ca să știm exact care sunt temele noastre.
În același timp, Guvernul se află în faza finală de rectificare a Programului Național de Aderare, adică acel document de planificare care conține peste 3 mii de acțiuni ce trebuie implementate de Guvern. Sute dintre acestea sunt proiecte de lege, dar majoritatea sunt hotărâri de Guvern și ordine de ministru, acțiuni concrete pentru crearea mecanismelor necesare implementării legislației europene.
Așteptarea noastră la Parlament este ca, până în decembrie, Guvernul să finalizeze acest Program Național de Aderare, astfel încât să devină un instrument de lucru pentru noi, la Parlament, pentru planificarea activității pentru anul viitor. Este vorba, cum am spus, de sute de proiecte de lege și de transpunerea directivelor europene, și trebuie să știm exact ce avem de făcut.
În același timp, aceste orientări – guidelines – oferite de Comisia Europeană în urma discuțiilor din această săptămână – includ, din câte înțelegem, nu doar transpunerea directivelor, ci și indicatori concreți pe care trebuie să îi atingem pe sectoare, de exemplu pe piața internă. Așteptăm să vedem exact care sunt acești indicatori, iar odată ce vom ști ce avem de făcut, instituțiile responsabile sectorial vor avea drept obiectiv atingerea acestor ținte în cel mai scurt timp posibil.
Noua Comisie pe care o conduceți, cea pentru integrare europeană, care este rolul ei în tot acest proces? Să înțelegem că toate proiectele cu sigla UE vor trece prin această comisie și vor avea nevoie de avizul ei?
Pe lângă procesul legislativ, care presupune avizarea tuturor proiectelor de armonizare a legislației cu legislația europeană, proiectele vor trece prin comisia noastră. Este vorba atât despre proiecte de lege inițiate de Guvern, cât și despre inițiative legislative propuse de deputați. Chiar săptămâna trecută am avut o inițiativă legislativă din partea deputaților, unde comisia noastră a constatat că un element al proiectului era contradictoriu cu un regulament european și am atenționat autorul. Respectiv, proiectul va fi modificat pentru ca Parlamentul să nu adopte legi care să contravină legislației europene.
Este efortul Guvernului de a elabora proiectele de lege. Majoritatea proiectelor pentru transpunerea legislației europene sunt consultate cu Comisia Europeană înainte de a ajunge în Parlament. Trebuie să ne asigurăm că, prin amendamente, deputații nu afectează procesul, adică nu propun modificări care să contravină directivelor. În caz contrar, ar fi nevoie să reluăm procesul de la zero, pentru că proiectele nu ar fi conforme directivele europene.
Astfel, implicarea Comisiei în procesul legislativ este clară: trebuie să asigurăm că legislația adoptată de Parlament este în conformitate cu normele și directivele europene.
Dar nu doar atât. Mai avem și alte funcții importante. Asigurăm un control parlamentar asupra activității Guvernului – control poate e un termen prea puternic, vrem mai degrabă să cooperăm cu Guvernul pentru a menține un ritm adecvat al transpunerii legislației. De asemenea, ajutăm la mobilizarea expertizei externe.
Am înființat un Consiliu de experți, unde am recepționat deja zeci de CV-uri. Acești specialiști voluntari, din diverse domenii, vor fi implicați în elaborarea și analiza proiectelor de transpunere a legislației europene, pentru a crește capacitatea de lucru. Efortul este colosal și avem nevoie de mobilizarea întregii societăți: profesori, avocați, alți profesioniști, experți din societatea civilă, think tank și centre de expertiză, pentru a sprijini transpunerea legislației.
De asemenea, asigurăm consultări publice – participăm și organizăm runde de consultări pentru proiectele de lege de transpunere a directivelor europene. De exemplu, chiar ieri am participat la o consultare publică pe un proiect privind Inspecția Muncii.
Un alt domeniu de activitate este colaborarea interparlamentară în calitate de comisie pentru integrare europeană. Avem relații cu comisiile pentru afaceri europene din statele membre și cu comisiile pentru integrare europeană din statele candidate. În acest sens, am participat la o conferință la Copenhaga, unde am avut întâlniri bilaterale cu nouă delegații din statele membre, unde am explicat progresul Republicii Moldova în procesul de integrare europeană și am solicitat susținerea lor pentru obiectivul nostru național de aderare la Uniunea Europeană.
Este important să menținem aceste relații, pentru că negocierile nu se poartă doar cu birocrații de la Bruxelles. Decizia de extindere a Uniunii Europene este luată de șefii de stat și de Guvern ai celor 27 de state membre, după ce comisarii europeni și funcționarii Comisiei constată că Republica Moldova respectă criteriile, implementează legislația și este eligibilă să devină țară membră.
Apropo de susținerea statelor, mai mulți experți afirmă că blocajele legate de aderarea Ucrainei, inclusiv poziția Ungariei, influențează indirect și parcursul european al Republicii Moldova. În ce măsură este justificată această interpretare și cât de mult afectează concret?
Parcursul european al țării noastre depinde de efortul pe care noi îl depunem pentru a pregăti țara ca să fie eligibilă pentru aderare. Decizia de a include o nouă țară membră în Uniunea Europeană, pe care o iau statele membre, nu este doar una politică, ci și tehnică. Așa cum am spus, Republica Moldova trebuie să fie pregătită pentru aderare.
În acest moment, suntem încă destul de departe de a fi eligibili, iar Programul național de aderare reprezintă foaia de parcurs care ne arată ce acțiuni trebuie să întreprindem în următorii doi ani pentru a fi eligibili. Bineînțeles că este important ca statele membre să recunoască eforturile noastre, iar Comisia Europeană ne oferă semnale pozitive în acest sens. Toate cele 27 de state membre recunosc că Republica Moldova este gata să deschidă negocierile tehnice pe capitole.
Poziția Ungariei față de Ucraina, în primul rând, blochează deschiderea negocierilor politice cu Ucraina. În acest context, Republica Moldova susține continuarea negocierilor și progresul Ucrainei. Recunoaștem că această fereastră de oportunitate se datorează agresiunii ruse din Ucraina și contextului geopolitic actual. În același timp, chiar dacă nu există o cale rapidă de aderare sau un „fast track” – nu există nicio procedură care să excepteze țara noastră de obligațiile de a transpune legislația europeană. Drumul este același, însă viteza cu care avansează fiecare țară depinde de capacitățile interne.
Este important ca instituțiile noastre, care au realizat screeningul bilateral cu Uniunea Europeană într-un timp record, să continue acest ritm. Pentru aceasta, ele au nevoie de mesaje politice de susținere. Din punctul meu de vedere, faptul că avem aceste ținte intermediare, aceste obiective clare – guidelines din partea Comisiei Europene, din numele celor 27 de state membre, pe trei capitole – ne permite să avansăm în procesul de negociere. În momentul în care negocierile vor fi deschise politic pe toate capitolele, vom fi pregătiți să le închidem cât mai rapid.
Revenind la Parlamentul de la Chișinău, opoziția parlamentară în ce măsură se implică în agenda europeană a Republicii Moldova?
Există două niveluri. Primul nivel este în interiorul Comisiei pentru integrare europeană, iar al doilea nivel este în plenul Parlamentului, în ședințele de plen. În comisie avem reprezentanți de la toate partidele de opoziție. În comisie sunt 11 deputați, sunt reprezentate toate fracțiunile și, până acum, la proiectele de lege care au fost în Comisie, nu am avut niciun vot împotrivă.
Am rezultate diferite la unele proiecte, dar am avut și proiecte care au fost sprijinite aproape în unanimitate, 10 din 19 voturi. Există contribuții pozitive din partea unor fracțiuni ale opoziției. În general, trebuie să ne asigurăm că procesul merge rapid, iar din acest punct de vedere, cel puțin comisia funcționează bine în acest moment, iar colegii din opoziție sunt destul de proactivi.
Bineînțeles că unele partide politice văd integrarea europeană diferit față de majoritatea parlamentară. Unii o consideră mai riscantă sau cred că ar trebui să fie mai lentă, să luăm mai mult timp. Nu toți sunt de acord că această fereastră de oportunitate este acum și că trebuie să acționăm foarte rapid, dar sperăm să se convingă în perioada următoare.
În ceea ce privește funcționarea plenului Parlamentului, nu am observat o poziție clară pe subiecte legate de corespunderea legislației cu cea europeană sau atunci când am invocat argumentul că unele proiecte trebuie să fie discutate mai rapid pentru a respecta cerințele Comisiei Europene – de exemplu, pentru a beneficia de tranșe de finanțare pentru proiecte. Nu a fost o poziție vocală pe subiectele ce țin de integrarea europeană.
Din această perspectivă, pentru moment lucrurile stau destul de bine. Totuși, mai este un element: ne așteptăm ca în prima jumătate a anului viitor să crească considerabil numărul de proiecte de lege cu sigla UE. Până acum nu am avut foarte multe și, în cazul în care vor fi foarte multe proiecte, va trebui să avem un proces intern în Parlament care să fie mai rapid și eficient, să nu tergiversăm procesele. Acesta este un risc, având în vedere că avem șase fracțiuni în Parlament și toate solicită tribuna pentru a-și expune punctul de vedere, adresând multe întrebări și așa mai departe.
Pe unele proiecte ample, cum este bugetul de stat, este normal să existe discuții mai lungi, dar pentru alte proiecte mai tehnice nu trebuie să avem situații în care procedura este întârziată intenționat, pentru a tergiversa procesul. Trebuie să acționăm rapid, iar în momentul în care vor veni zeci de proiecte UE pe săptămână, nu vom avea luxul de a discuta câteva ore fiecare proiect.
Bineînțeles că acest lucru nu înseamnă că proiectele nu sunt consultate anterior – vorbesc strict despre ședințele în plen, unde proiectele ajung de obicei fiind deja consultate cu societatea civilă, inclusiv pe platforma parlamentară. Pe viitor, va trebui să ne asigurăm că suntem pregătiți pentru acest volum mare de proiecte, care cu siguranță va veni.
Și totuși, unii spuneau că unele proiecte nu sunt suficient consultate. Cum ne asigurăm că această rapiditate, de care de fapt avem nevoie, nu contravine calității și că avem proiecte calitative?
O să vă dau un exemplu. Până recent, pentru că este prima oară când avem un astfel de exercițiu amplu de aliniere a legislației noastre cu legislația europeană, în Programul național de aderare elaborat de Guvern, proiectele de lege aveau un singur termen. Deci, în acel document de planificare, fiecare proiect avea un termen. De exemplu, un proiect poate avea termen în decembrie 2025. Acest Program național de aderare este, bineînțeles, consultat cu mai multe instituții și este monitorizat de Comisia Europeană.
Când ministerele se uită în programele de activitate care rezultă din Programul Național de Aderare, ele văd proiectul de lege cu termenul decembrie. De multe ori, funcționarii interpretează termenul decembrie ca fiind termenul pentru guvern. Respectiv, proiectele de lege sunt adoptate în ședința de guvern, după consultări și așa mai departe, în luna când este acel deadline. Aceasta lasă foarte puțin timp pentru procedura parlamentară.
În Parlament, atunci când proiectul de lege vine de la Guvern, deputații trebuie să îl analizeze în comisiile de profil, ceea ce necesită cel puțin o săptămână pentru prima lectură, apoi două săptămâni pentru a doua lectură. Dacă e mai urgent, se poate într-o săptămână, dar trebuie organizate și consultări publice pe platforma parlamentară, cum s-a întâmplat ieri cu proiectul privind Inspecția Muncii. Această perioadă este necesară în Parlament.
Problema a fost că proiectele din Guvern, tocmai din acest motiv tehnic, veneau destul de târziu în Parlament, iar procedura de aprobare era grăbită, creând impresia de lipsă de consultanță și transparență. Or de fapt, Guvernul consultă toate părțile implicate, există proceduri de avizare și consultări publice pe platforma guvernamentală. Pentru a evita astfel de situații pe viitor, la revizuirea Programului național de aderare am solicitat Guvernului să introducă pentru toate proiectele de lege două termene: unul pentru Guvern și unul pentru Parlament. Termenul pentru Parlament să fie cu 45 de zile mai târziu decât cel pentru Guvern, astfel încât să existe timp suficient pentru procedura parlamentară. Iată cum îmbunătățim procesul și ținem cont de timpul necesar Parlamentului.
Volumul de muncă este mare. Ați menționat că sunt experți implicați. Are Republica Moldova suficienți experți și funcționari pregătiți pentru procesul de aderare?
E o foarte bună întrebare. Probabil că nu, dar din fericire nu suntem singuri în acest proces. Ar fi prea simplist să răspundem că nu avem suficienți experți. În mare parte, necesitățile de expertiză le acoperim cu resurse interne, atât din instituții, cât și din societatea civilă. Pe unele domenii mai înguste, avem experți internaționali care ne ajută. Deja sunt experți ai Uniunii Europene în Moldova de ceva timp, iar pe viitor îi vom invita și pe alții, specializați pe anumite domenii, de exemplu domeniul ecologic sau instituții care trebuie create și pentru care nu avem mecanisme proprii.
Mă gândesc, de exemplu, la un fond de insolvență pentru asigurarea salariilor muncitorilor din companiile care intră în insolvență. Nu avem un astfel de mecanism în Republica Moldova și avem nevoie de experți care să explice cum funcționează în alte țări. Este nevoie de acest fond, deoarece există o directivă europeană care impune fiecărui stat membru să asigure un mecanism de garantare a creanțelor salariale în caz de insolvență.
Pentru aceste domenii foarte specifice, Guvernul și noi, ca Parlament, vom contribui prin invitarea expertizelor externe. Aceasta înseamnă că Republica Moldova este asistată în armonizarea legislației, în crearea mecanismelor europene de implementare și în fortificarea administrației, fiind sprijinită de statele membre la nivel bilateral. Am avut mai multe întâlniri cu ambasadele statelor membre, care ne oferă expertiză.
Germania, prin GIZ, ne ajută mult, iar alte state membre, precum Suedia, oferă suport în domeniul securității și electoral, cu expertize concrete. Sunt mai multe proiecte care, cu siguranță, vor continua.
Acest fond al insolvenței despre care ați menționat, există deja discuții despre crearea lui?
Încă nu. Este una dintre directivele care nu este transpusă în Republica Moldova. Pentru asta ar trebui să consolidăm instituția care se va ocupa de acest fond. De exemplu, în România, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă gestionează acest fond.
În Republica Moldova, din câte am înțeles, discuțiile erau ca fondul să fie gestionat de Casa Națională de Asigurări Sociale. Este posibil ca acest subiect să fie discutat și în procesul de negocieri, pentru că Republica Moldova poate solicita perioade tranzitorii. Respectiv, pentru acest fond ar putea fi necesară o perioadă de tranziție pentru constituirea sa, deoarece trebuie adoptată o lege, create mecanismele și instrumentele, regulamentul, iar apoi comunicate cu mediul de afaceri modul de funcționare. Din câte știu, suntem doar la etapa de planificare a poziției de negociere.
Discuția despre acest fond a analizat capacitatea instituțiilor noastre de a-l gestiona. Însă, momentan, nu există un proiect concret de lege sau o soluție practică. Mai avem timp până la încheierea capitolului de negociere și, cu siguranță, va trebui să decidem cum abordăm acest subiect.
Ce riscuri sau dificultăți anticipați în procesul de negociere pe clustere și cum este monitorizată implementarea acestor reforme? Legile se aprobă, dar cum ne asigurăm că ele sunt implementate corespunzător?
Bineînțeles, orice lege, după transpunere, trebuie analizată și trebuie să treacă puțin timp pentru a vedea ce funcționează și ce nu. Comisiile de profil din Parlamentul Republicii Moldova au mecanismul de analiză ex-post, adică după ce o lege este implementată există analize specifice privind funcționarea acesteia și eventualele modificări necesare.
În ceea ce privește legislația europeană, vorbim de două etape corelate, dar distincte. Pe de o parte, avem armonizarea legislației, unde este mai simplu, pentru că putem verifica ce directive și regulamente sunt transpuse și ce nu. Pe de altă parte, implementarea mecanismelor este mai complicată. Aceasta depinde de instituții, fonduri, sisteme informaționale – de exemplu, conectarea la sistemele statelor membre în domenii precum asigurările sociale sau angajarea forței de muncă. Trebuie să putem colabora cu Comisia Europeană și cu agențiile Uniunii Europene. Implementarea este mai costisitoare și va dura mai mult timp.
Cum monitorizăm progresul? Pe transpunerea legislației, avem un sistem informațional intern care urmărește implementarea Programului național de aderare. Vedem la ce etapă se află proiectele de lege: dacă au fost inițiate de ministere, dacă au ajuns în Guvern sau în Parlament, astfel având o imagine de ansamblu asupra numărului de proiecte în elaborare și a stadiului lor.
Totuși, această vedere de ansamblu, limitată la numărul proiectelor, nu ne oferă încă o perspectivă asupra complexității fiecărui proiect. Unele proiecte sunt simple, altele foarte complexe și necesită mai multe resurse. Pe platforma parlamentară, am sugerat Cancelariei de Stat să elaborăm un mecanism pentru a estima volumul de muncă necesar pe proiecte.
Fiind vorba de sute de proiecte de lege și mii de hotărâri de Guvern, este dificil să evaluăm corect volumul de muncă sau costurile. Vom lucra în perioada următoare la acest sistem, în consultare cu Guvernul, pentru a avea o monitorizare mai bună a procesului în următorii doi ani, nu doar ca număr de acțiuni, ci și ca complexitate, zile de lucru și expertiză necesară. Aceasta ne va permite să identificăm și expertiza necesară de la partenerii de dezvoltare.
Cât despre implementarea acțiunilor, aici vorbim de costuri. Trebuie să ne asigurăm că instituțiile calculează corect resursele necesare pentru aplicarea legislației.
Și pentru final, avem mulți cetățeni care spun că au obosit deja de discursuri despre integrare, mai sunt și sceptici. Ce mesaj aveți pentru acești cetățeni?
Este adevărat că, pentru a menține susținerea publică pentru procesul de integrare europeană, care presupune încă foarte multă muncă și implică și mediul de afaceri – investiții, schimbarea comportamentului de afaceri, respectarea unor reguli pe o piață concurențială mai mare – oamenii trebuie să vadă beneficiile concrete ale acestui proces. Trebuie să creadă că Moldova are o șansă reală, că, deși dificil de atins și necesitând efort, obiectivul este realist. Pentru aceasta avem nevoie de susținerea statelor membre și de mesaje clare din partea lor. Pe de altă parte, pentru a menține încrederea populației, oamenii trebuie să simtă progresele în fiecare an.
De exemplu, anul acesta, cetățenii care vor utiliza transferurile bancare prin sistemul SEPA pentru a trimite sau a primi bani din Uniunea Europeană vor simți beneficiile. Anul viitor, când va fi implementat roamingul gratuit pentru moldoveni, vor simți din nou un beneficiu. Când vor vedea proiectele finanțate din fonduri europene – drumuri, apeducte, școli și grădinițe reparate – oamenii vor înțelege că procesul de integrare europeană aduce rezultate concrete.
De asemenea, pentru a asigura creștere economică, Uniunea Europeană ne sprijină și cu fonduri. Programul de creștere economică, de 1,9 miliarde euro, nu este un pachet monolitic – el este împărțit în tranșe, în funcție de reforme.
Acești bani vor fi folosiți pentru proiecte mari. Unele dintre ele vor necesita timp, de exemplu, spitalele regionale de la Bălți și Cahul. Noi nu avem încă un spital modern de acest tip construit după Independență și nici specialiști care să îl proiecteze. În prezent, Ministerul Sănătății identifică expertiza necesară pentru aceste proiecte. Oamenii, când vor vedea realizările concrete, vor avea mai multă încredere că Uniunea Europeană este un proiect care, pe lângă pace și securitate, aduce și bunăstare.
Este adevărat că unele proiecte vor dura, dar Uniunea Europeană funcționează prin fonduri de convergență și statele mai puțin dezvoltate sunt beneficiare nete. Dacă ne uităm la România, țările baltice sau majoritatea statelor din Europa Centrală și de Est, după aderare, acestea au primit mai multe fonduri europene decât au contribuit. Și autostrăzile din România, precum și multe alte proiecte de infrastructură, au fost finanțate din fonduri europene. Logica Uniunii Europene este ca statele să conveargă la un nivel similar de dezvoltare socioeconomică, iar statele mai dezvoltate susțin financiar pe cele mai puțin dezvoltate.
Pentru noi, acesta este Planul de Creștere. Dacă vom trece la faza următoare, devenind țară-membră, vom avea acces la fondurile de convergență. Este un proces continuu, necesar pentru ca oamenii să susțină integrarea.
Rezultatele trebuie să fie vizibile, proiectele concrete, și în același timp trebuie să menținem încrederea oamenilor în clasa politică, integritate, lupta împotriva corupției, închiderea cazurilor mai vechi, deoarece există sechele din anii 2010 care încă nu au fost complet rezolvate, niște răni în societate. Este esențial să închidem aceste cazuri și să menținem integritatea clasei politice la nivelul realizat în ultimii ani.
Domnule Spatari, vă mulțumesc foarte mult pentru această discuție.
Vă mulțumesc și eu.
Irina Boțu, IPN
Disclaimer: Acest material a fost realizat cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
The post Negocierile cu UE intră în faza tehnică: Ce urmează? Interviu IPN cu Marcel Spatari appeared first on ipn.md.