„Pe 29 mai, o dronă rusească Geran-2 s-a prăbușit într-un bloc de apartamente din Galați, un oraș românesc aflat la aproximativ 15 kilometri de granița cu Ucraina. Două persoane au fost rănite, cinci mașini au fost avariate, iar 70 de locuitori au fost evacuați.
Acest incident nu este izolat: de la începutul războiului din Ucraina în 2022, cel puțin 38 de drone s-au prăbușit pe teritoriul unor țări nebeligerante, în principal membre ale Uniunii Europene și NATO. O concluzie este clară: frecvența acestor accidente a crescut vertiginos din 2025″, anunță presa din Belgia care analizează situația.
38 de accidente în patru ani, inclusiv 9 cu pagube materiale
Grafică: RTBF Belgia
Prin compararea surselor disponibile, presa a identificat 38 de prăbușiri de drone pe teritoriul unor țări nebeligerante între martie 2022 și mai 2026 (metodologia completă este detaliată la sfârșitul articolului).
Rezultatele:
- 29 de accidente fără pagube materiale , majoritatea în zone rurale sau împădurite.
- 9 accidente cu pagube materiale , inclusiv două decese în Polonia în 2022 .
În ceea ce privește originea, aceasta a fost atribuită astfel:
- 22 de drone rusești
- 7 drone ucrainene
- 3 drone din Belarus
- 6 drone care nu au putut fi atribuite
România – țara cea mai afectată de atacurile cu drone
România este de departe țara cea mai afectată, urmată de Polonia, Lituania și Letonia. Deloc surprinzător, țările au granițe care se învecinează direct cu teatrul de operațiuni.
Frecvență a crescut vertiginos din 2025
Aceasta este, fără îndoială, cea mai frapantă lecție. În primii trei ani ai războiului, accidentele au rămas rare: unul aici, unul acolo, în general în România, în apropierea Deltei Dunării. Între martie 2022 și iulie 2025, au fost înregistrate abia 13 accidente pe parcursul a peste trei ani. Apoi, ritmul s-a accelerat dramatic: 10 accidente suplimentare între august și decembrie 2025, apoi încă 15 numai între ianuarie și mai 2026. În cinci luni, aproape am recuperat ceea ce acumulaseră cei trei ani precedenți.
Cum poate fi explicată această accelerare?
Grafică: RTBF Belgia
Pentru Alain De Neve , cercetător la Institutul Regal Superior de Apărare (IRSD), această creștere este perfect normală. „ Până în 2025, forțele rusești s-au concentrat în principal pe operațiuni terestre ”, explică el. De atunci, Moscova și-a intensificat masiv așa-numitele atacuri „ aeriene ” – adică un amestec de rachete balistice, rachete de croazieră și drone lansate simultan pentru a copleși apărarea aeriană ucraineană.
„ În perioadele de vârf, de exemplu, aveți 400 de drone desfășurate pentru a însoți 40 sau 50 de rachete balistice ”, explică el. Logic, cu cât Rusia trimite mai multe drone, cu atât este mai mare probabilitatea ca unele să plutească în derivă, să fie bruiate sau să rămână fără combustibil dincolo de granițele Ucrainei.
La acest factor cantitativ, Joseph Henrotin (CIO) adaugă o a doua explicație: creșterea războiului electronic de ambele părți. „ Mijloacele de bruiaj disponibile ambelor părți au crescut. Drept urmare, probabilitatea acestui tip de incident nu face decât să crească, în primul rând, datorită frecvenței crescute a atacurilor; în al doilea rând, datorită evoluției tehnicilor de război electronic. ”
Numărul de drone care plutesc în derivă în spațiul aerian european este aproape neglijabil
Joseph Henrotin, cercetător în științe politice: Totuși, este nevoie de o oarecare perspectivă. Comparativ cu numărul colosal de drone lansate, aceste accidente rămân marginale din punct de vedere statistic. „ La fiecare trei zile, există valuri de peste 500 de drone. Comparativ cu acesta, numărul de drone care plutesc în derivă în spațiul aerian european este aproape anecdotic ”, spune Joseph Henrotin, care adaugă imediat: „ Pentru cineva care primește o dronă în grădina sa, evident, nu este deloc anecdotic. Și nici din punct de vedere politic, nu este. ”
Accidente… sau strategie deliberată?
Grafică: RTBF Belgia
Ar trebui, așadar, să considerăm aceste accidente doar ca niște simple daune colaterale? Linia de demarcație este neclară și tocmai această neclaritate îi îngrijorează pe analiști.
Joseph Henrotin (CIO) identifică trei cauze pentru aceste accidente pe teritoriul european:
- Defectul de proiectare: sistemul de navigație cedează, ambarcațiunea continuă să navigheze drept înainte până când rămâne fără combustibil, apoi cade.
- Război electronic ucrainean: Pentru a proteja o zonă sensibilă, ucrainenii bruiază dispozitivele rusești, care apoi „se prăbușesc în altă parte”, uneori dincolo de graniță.
- Intenția deliberată: „ Putem paria că asta s-a întâmplat în Polonia în iarna anului 2025. Scopul era de a testa reacția polonezilor și apărarea NATO ”, dezvăluie cercetătorul în științe politice.
Rusia testează solidaritatea NATO
Joseph Henrotin indică o manevră și mai vicleană, care aruncă o nouă lumină asupra celor șapte drone de origine ucraineană din numărătoarea noastră: Rusia ar putea încerca să însceneze situații Ucrainei: „Preiei controlul unei drone ucrainene, o deturnezi pentru a o prăbuși în statele baltice. Încerci să creezi un incident diplomatic între baltici și ucraineni, fragmentând astfel alianța adversă. Este o strategie militară clasică. ”
Alain De Neve, cercetător la IRSD, insistă și el: unele accidente nu sunt atât de accidentale pe cât par. „ O dronă s-a prăbușit în Polonia și a reușit să se conecteze la rețeaua de comunicații poloneză pentru a-și continua călătoria. Exista intenția de a zbura drona deasupra spațiului aerian al unei țări NATO. Aceasta constituie deja o anumită formă de provocare preventivă. ”
„ Rusia își ia o serie de libertăți pentru a testa solidaritatea Alianței Atlantice ”, rezumă el. „ Sunt lucruri simple, dar importante: să vedem cât durează o interceptare, de unde decolează avioanele de vânătoare, cum operează, unde își încheie misiunea. Toate acestea îi oferă Rusiei indicii despre ce este capabil să facă NATO și ce nu este capabil să facă. ”
Cum observă Rusia reacțiile UE și ale NATO?
Cum măsoară, mai exact, Rusia timpul de reacție al NATO? Răspunsul lui Joseph Henrotin (DSI) este următorul: „ Aveți oameni pe teren. Nu neapărat ruși: cineva șomer căruia îi oferiți 200 de euro pentru a sta într-un colț și a observa dacă aude decolarea unui avion de vânătoare. ”
La acestea se adaugă radarele, în special cele din enclava Kaliningrad, și, mai presus de toate, observarea propriilor noastre reacții: „ Nu trebuie decât să te uiți la presa locală și la rețelele de socializare pentru a măsura controversele create, dezbaterile politice pe care le stârnește. ” Fiecare dronă care cade devine astfel un instrument de informații foarte ieftin.
Un răspuns european încă își caută identitatea
Confruntată cu acest fenomen, Uniunea Europeană încearcă să își accelereze eforturile. În toamna anului 2025, Comisia a prezentat proiectul său de „ Inițiativă europeană privind dronele ” (fosta „ zid de drone ”), despre care speră că va fi pe deplin operațională până în 2027. În paralel, NATO a lansat Operațiunea Eastern Sentry pentru a consolida supravegherea flancului său estic.
Însă, pe teren, apărarea aeriană rămâne în mare parte subdezvoltată, inclusiv în Belgia. „ Până acum, singurele capabilități de apărare aeriană pe care le aveam erau avioanele F-16 ”, își amintește Alain De Neve.
„ Astăzi, Belgia recuperează terenul pierdut cu achiziționarea de sisteme NASAMS ” – baterii de rachete sol-aer cu rază medie de acțiune, capabile să intercepteze drone și rachete de croazieră la altitudini mici și medii – care ar trebui să constituie un prim nivel de protecție.
Cercetătorul subliniază logica multistratificată a apărării aeriene: „ Interceptările sunt stratificate. Plasăm sitele una peste alta pentru a minimiza golurile din plasă. ”
Fără o coordonare strânsă între țările vecine (Olanda, Franța, Germania), sistemul este ineficient. „ Putem ști dacă funcționează cu adevărat doar atunci când suntem supuși unei amenințări în condiții reale de luptă. Și apoi, ne rugăm să nu fie nevoie să-l testăm niciodată. ”
Și mâine?
Întrebarea nu mai este dacă se vor prăbuși mai multe drone în Europa, ci unde și când. În ritmul actual, numărul accidentelor ar putea ajunge la cincizeci înainte de sfârșitul anului 2026.
Alain De Neve indică un scenariu care îi îngrijorează pe analiști: convergența amenințării reprezentate de drone și a infamei flote fantomă rusești.
„ Navele din această flotă fantomă ar putea fi echipate cu drone la bord, apropiindu-se de orice coastă, inclusiv de coasta belgiană, pentru a ataca instalații critice precum Zeebrugge sau Anvers. Acesta este unul dintre scenariile critice .”
Tocmai împotriva acestei posibilități, Belgia a decis să se echipeze cu NASAMS.
„În Galați, România, locuitorii clădirii afectate de avarie pe 29 mai au învățat pe calea cea grea: războiul poate bate acum la orice fereastră„, încheie jurnaliștii belgieni.
The post Cercetătorii militari din Belgia: de ce România este cea mai afectată țară NATO de atacurile cu drone? 38 s-au prăbușit pe teritoriul UE. Accidente sau strategie deliberată? first appeared on Nexta.ro.
MAI MULT NEXTA.RO