Biodiversitatea râului Prut, amenințată de secetă și specii invazive. Interviu IPN cu Dumitru Bulat

Râul Prut se confruntă cu un declin al biodiversității, cauzat de schimbările climatice, poluare și degradarea habitatelor naturale, chiar dacă apa sa rămâne mai curată decât cea a Nistrului. Într-un interviu pentru IPN, șeful Laboratorului de Ihtiologie și Acvacultură al Institutului de Zoologie din cadrul Universității de Stat din Moldova, Dumitru Bulat, a avertizat că, în lipsa unor măsuri urgente de conservare, biodiversitatea va continua să fie afectată.

În ultima perioadă s-a vorbit foarte mult despre râul Nistru și despre situația care a fost acolo, dar am uitat că de cealaltă parte a Republicii Moldova mai avem un râu – râul Prut. Domnule Bulat, în ce stare este râul Prut? Avem schimbări vizibile în ultimii ani?

Desigur, eu activez deja în domeniu de peste 20 de ani și văd foarte bine aceste schimbări. Sunt evidente și, cu siguranță, nu merg spre bine, adică avem o dinamică negativă, ce ține de biodiversitate și, în general, de starea ecologică a acestui râu. Printre factorii care au influențat anume starea ecosistemului râului Prut menționăm schimbările climatice, poluarea, exploatarea excesivă, precum și fragmentarea ecosistemelor și speciile invazive.

Specii invazive care au invadat ecosistemul, în general, dacă vorbim despre ecosistemul întregului bazin al râului Prut. Nu trebuie să uităm că râul Prut este al doilea ca mărime râu care curge pe teritoriul Republicii Moldova și, desigur, este foarte important pentru serviciile ecosistemice pe care le oferă oamenilor.

Apropo de schimbările climatice, suntem acum într-o perioadă caniculară, cât de mult poate influența aceasta râurile în general și în special râul Prut?

Ați observat că schimbările climatice nu se exprimă doar prin creșterea temperaturilor. Vorbim, în special, despre fenomene extreme: secete prelungite, temperaturi înalte care pot fi urmate de ploi catastrofale și de inundații. Acum suntem într-o perioadă cu temperaturi extreme. Desigur, în aceste situații există un stres pentru hidrobionți, deoarece, odată cu creșterea temperaturilor, concentrația de oxigen din apă scade. Au loc și procese de descompunere anaerobă, cu degajare de gaze toxice, iar toate aceste fenomene duc, în cele din urmă, la pieirea viețuitoarelor.

Mai mult decât atât, temperaturile ridicate duc la o evaporare accentuată și la secarea ecosistemelor. Vorbim despre ecosisteme precum lacurile, iazurile și heleșteiele, iar acest fenomen este, desigur, tot mai evident în ultimul timp, mai ales când vedem peste tot lacuri cu apă stătătoare aproape complet secate. Noi am avut totuși noroc în această primăvară, deoarece au fost precipitații destul de abundente, iar datorită acestui fapt situația a fost ceva mai favorabilă.

Ați menționat mai devreme speciile invazive. În cercetările mai vechi pe care le-am consultat se arată că în râul Prut apar specii noi de pești. Este acest fenomen actual și în prezent? Reprezintă un semn că ecosistemul se adaptează sau, dimpotrivă, un semnal de alarmă privind un dezechilibru ecologic?

Să vă spun sincer, râul Prut, în general, se caracterizează printr-o ihtiofaună, dacă vorbim despre pești – eu sunt specialist în pești –, nu atât de bogată ca cea a fluviului Nistru. Totuși, ihtiofauna este una deosebită, deoarece avem specii endemice, adică specii care se găsesc doar în bazinul fluviului Dunărea. Noi știm că râul Prut este afluent al fluviului Dunărea. Multe specii au statut de raritate, iar în ultimul timp observăm declinul populațiilor multor specii endemice, care sunt incluse în Cartea Roșie, pe fondul progresului biologic al speciilor invazive, alogene.

Dacă să vă dau exemple de specii alogene invazive care au ajuns la noi, este crevetele japonez de apă dulce. În ultimul timp este foarte răspândit. Chiar acum două săptămâni am fost pe teren și am instalat uneltele noastre de pescuit, iar acestea s-au umplut cu crevete. Sunt specii destul de agresive, consumă icrele de pești și alți hidrobionți, adică vorbim despre zooplancton, care servește drept bază trofică pentru pești.

De asemenea, sângerul, care face parte din complexul chinezesc, a invadat acum râul Prut și putem spune că este o specie invazivă. Și multe, multe alte specii, de exemplu Corbicula, o moluscă invazivă. În condițiile schimbărilor climatice, când vedem o creștere a temperaturilor, speciile de origine sudică, încetișor, încetișor înaintează spre nord și ocupă deja teritorii noi.

Cum putem interveni ca să îmbunătățim situația?

Dacă vorbim despre intervenția omului, noi am ajuns într-o asemenea situație în care trebuie să conștientizăm faptul că natura deja nu mai poate fără noi. A ajuns într-o situație atât de critică, încât are nevoie de ajutorul omului. Și aici este important să abordăm această problemă sub aspectul conceptului „O singură sănătate”.

Noi vom fi sănătoși dacă ecosistemul va fi sănătos, iar natura va fi sănătoasă dacă noi vom interveni și vom restabili aceste ecosisteme. În primul rând, este vorba despre atitudine – atitudinea față de natură. Noi trebuie să fim grijulii față de natură.

În al doilea rând, vorbim despre legislație, despre înăsprirea sancțiunilor pentru activități ilegale. În al treilea rând, vorbim despre luarea sub protecție a teritoriilor și declararea de arii naturale protejate de stat. Toate aceste activități sunt importante. Prutul este un ecosistem limitrof și trebuie să existe o conlucrare mai eficientă între partea română și Republica Moldova, chiar și dacă vorbim despre speciile de pești.

Eu nu prea sunt de acord cu situația în care noi interzicem pescuitul comercial în râul Prut, iar de cealaltă parte se permite acest pescuit comercial. Dacă îl interzicem, atunci îl interzicem de ambele părți. Dacă îl permitem, atunci îl permitem cu condiția unei monitorizări stricte. Asta este foarte important.

Cine ar trebui să gestioneze această situație? În prezent, există o colaborare cu autoritățile de peste Prut? Care este nivelul acestor relații?

Se colaborează, dar nu se colaborează așa cum ar trebui. Noi avem acorduri de colaborare și, având în vedere că puterea lor juridică este mult mai mare în comparație cu cea a legilor, ar trebui, desigur, ca noi, împreună cu partea română, să instituim anual perioadele de prohibiție a pescuitului, nu ca fiecare parte să stabilească separat această perioadă.

Trebuie să efectuăm razii de control comune. De ce nu? Inspectoratele ar trebui să aibă echipe comune care să monitorizeze râul Prut pe toată lungimea lui. Și, desigur, în cazul dat, vorbim despre atitudine. Pentru că, dacă fiecare dintre noi va fi mai grijuliu, desigur, râul Prut va fi mai curat. Pentru că râul Prut are numeroși afluenți, vreau să știți foarte bine.

Și, din păcate, la noi sistemele de aprovizionare cu apă, apeductele, da, se construiesc, dar nu și sistemele de canalizare. Astfel, foarte multe gospodării aruncă deșeurile unde? La râpă.

De la râpă, acestea ajung în afluenți, afluenții se varsă în râul Prut și râul Prut devine tot mai poluat. În ultimul timp se constată această poluare. Cu toate că, dacă vorbim despre calitatea apei, ea este mult superioară celei din fluviul Nistru. Și chiar nu trebuie să vă sperie faptul că este mai tulbure.

Aceste suspensii, dimpotrivă, servesc drept nuclee de adsorbție a poluanților și, într-un fel sau altul, contribuie chiar la menținerea calității apei.

Care sunt zonele cele mai poluate și afectate?

Prutul, vă spun, nu este într-o stare ecologică atât de defavorabilă ca fluviul Nistru. În primul rând, nu este fragmentat în aceeași măsură ca fluviul Nistru, existând doar barajul de la Costești. Surse majore de poluare nu avem, doar anumite depozite neautorizate de deșeuri care pot fi găsite în albia majoră a Prutului. Am observat numeroase astfel de cazuri.

Nu știu, desigur, ce se întâmplă prin afluenți, pentru că, de fapt, în ecologie, râurile mici ar trebui să servească drept rinichii râurilor mari în care se varsă. Dar am ajuns în situația în care, dimpotrivă, acestea poluează râurile mari, iar acest fapt este foarte, foarte regretabil.

Surse majore de poluare în râul Prut, cum am menționat, noi nu avem. Sunt anumite probleme, iar în zona de confluență s-a constatat că anumiți gradienți de mediu au depășit valorile normative. Dar, în general, vorbim despre o clasă bună de calitate a apei.

Dacă vorbim despre pești, într-adevăr, peștele din ecosistemele naturale ale râului Prut este cel mai recomandat pentru consum, deoarece este un pește curat, și din punctul de vedere al concentrațiilor de metale grele, al poluanților organici persistenți și, totodată, din punctul de vedere al infecțiilor bacteriene, virale și al bolilor parazitare, este un ecosistem destul de sănătos, cu pești foarte curați și gustoși.

Lacul de acumulare Costești-Stânca cât de mult influențează viața râului? Ce efecte are asupra migrației peștilor și asupra regimului debitelor?

Costești-Stânca este un lac de acumulare și este, după volum, cel mai mare lac de acumulare de pe teritoriul Republicii Moldova. Desigur, el are anumite funcții, iar acestea sunt foarte importante pentru om, dar, totodată, are și consecințe negative asupra faunei râului Prut, pentru că este, de fapt, un baraj, iar în amonte de baraj se formează o acumulare de apă. Desigur, acele viituri de primăvară, care ar trebui să existe, noi nu le mai avem.

După aceea, știți foarte bine că peștii, pentru a se reproduce, majoritatea speciilor trebuie să ajungă în zonele inundabile. Dacă apa este reținută în amonte, aceste zone inundabile, de multe ori, nu mai funcționează, iar atunci ce fac peștii? Peștii nu mai depun icrele sau, dacă icrele sunt depuse, din cauza barajului nivelul apei poate să scadă brusc, iar ele ajung pe uscat și, desigur, sunt supuse deshidratării.

Noi am avut, în râul Prut, peste 33 de mii de hectare de zone umede care îndeplineau funcții foarte importante, numeroase funcții ecologice. Acum, multe dintre aceste zone umede sunt secate și aceste funcții sunt pierdute.

Braconajul – e sau nu o problemă?

Vă spun sincer, braconajul este o problemă mare, dar nu este atât de mare cum mulți spun, în sensul că nu el determină, de unul singur, degradarea totală a resurselor piscicole. Sunt mai mulți factori. Totuși, este o problemă mare, pentru că, în cazul braconajului, ce se urmărește? Să fie extrași peștii de talie mare, adică cei mai buni reproducători. Se folosesc plase cu ochiuri mari și multe specii, chiar și aceiași acipenserizi, sturionii cu icre negre, se reproduc târziu, la șapte, opt sau chiar până la 18 ani.

Și ele nu au măcar șansa să se reproducă o dată și deja sunt pescuite, înțelegeți? Iar în cazul dat potențialul de autoreproducere scade. Din acest punct de vedere, braconajul are efecte foarte negative asupra populațiilor speciilor de strategie, adică asupra speciilor de talie mare.

În cazul dat, braconajul trebuie sancționat mai dur. Pentru că a fost un caz, vă spun sincer, am primit o scrisoare în care se menționa că au fost reținute două persoane cu doi saci de pește, reproducători mari de crap. Acolo, dacă vorbim despre biomasă, biomasa este foarte mare, dar numărul de exemplare este foarte mic. Iar noi, când calculăm prejudiciul, îl calculăm pentru fiecare exemplar. Și atunci rezultă un prejudiciu care nu pare atât de mare, dar prejudiciul adus naturii este enorm, pentru că un crap, de exemplu, de 6-7 kilograme, poate avea peste un milion de icre. Vă dați seama câți urmași pot proveni dintr-un milion de icre și pot, mai departe, perpetua și continua ciclul vital.

Deci ar trebui cumva să fie revizuită legea în acest sens?

Da, eu consider că ar trebui revizuit, pentru că la noi Codul Penal prevede, la articolul 234, doar utilizarea mijloacelor de nimicire în masă. Aici vorbim despre pescuitul electric, de exemplu, despre explozive și substanțe toxice, și nu prevede anume alte unelte de pescuit care nu sunt considerate mijloace de nimicire în masă.

Pentru că noțiunea de nimicire în masă presupune anume acest efect neselectiv. Distruge și zooplanctonul, și fitoplanctonul, și zoobentosul. Iar când se folosesc plase, atunci nu se consideră că este vorba despre pescuit prin mijloace de nimicire în masă.

Cu toate că se poate extrage foarte mult pește și prejudiciul poate fi foarte mare. În acest caz, noi trebuie să introducem anumite modificări, ca să putem trage la răspundere și să descurajăm astfel de fapte, mă refer la răspundere penală, inclusiv închisoare.

Ați menționat mai devreme zonele umede. Avem lacul Beleu, în sudul Republicii Moldova. Care este starea lui actuală?

Lacul Beleu este un lac natural. Desigur, starea lui este foarte degradată în prezent, pentru că sunt ani în care seacă total. Și atunci nu mai putem vorbi despre anumite funcții ecologice, cu toate că acest lac este foarte important pentru reproducerea peștilor.

Aceste degradări nu au avut loc acum, ci cu mai mult timp în urmă. S-a săpat acea gârlă Manolescu, pentru că lacul Beleu, de fapt, se alimentează cu apă din Dunăre. Când se ridică nivelul apei în Dunăre, apa pătrunde împotriva curentului și nu aduce suspensii. De când s-a construit gârla de la Manolescu, apa vine din Prut cu suspensii și înnămolirea se produce tot mai intens.

Lacul Beleu este, practic, înnămolit. Stratul de nămol poate ajunge la 2-3 sau chiar 4 metri, iar stratul de apă poate avea, uneori, doar 20-30 de centimetri. În aceste condiții, vara, chiar și atunci când există apă, aceasta este foarte caldă.

Apa devine insuportabilă pentru majoritatea hidrobionților. Dacă vorbim despre ihtiofaună, avem doar 3-4 specii dominante. Cu toate acestea, încă o dată menționez că, în perioada de primăvară, când avem marele noroc ca apa să ajungă în lacul Beleu, vin foarte multe specii cu statut de raritate și se reproduc aici. De exemplu, rizeafca. Eu, în 2012, pentru prima dată, am văzut migrația în masă a rizeafcei în lacul Beleu. Este o specie foarte înrudită cu scrumbia de Dunăre. Partea română mă întreba cum este posibil acest lucru, pentru că la ei specia se află deja într-un declin oarecare.

Aici, însă, a găsit locuri prielnice pentru reproducere, deoarece ea se poate reproduce nu doar în curentul apei, ca scrumbia de Dunăre, ci își poate depune icrele chiar și pe vegetație. Așadar, este o specie care a găsit aici condiții foarte favorabile pentru reproducere.

Mai mult decât atât, în lacul Beleu, în perioada apelor mari de primăvară, pătrund numeroase alte specii, inclusiv specii de talie mare și specii incluse în Cartea Roșie. De asemenea, ați văzut că lacul Beleu are o avifaună foarte bogată, adică o diversitate mare de păsări, și ar trebui protejat mai bine, pentru că, totuși, se constată și pescuit ilegal, precum și alte activități ilegale.

Dar știți care este situația? Nu trebuie să dăm vina, eu știu, pe administrația lacului, pentru că la noi oamenii, mai ales persoanele care trăiesc în preajma râului Prut, consideră că acest râu este al lor. Și, dacă tatăl, bunelul sau străbunicul lor au pescuit cu plasa, ei cred că au și ei același drept să pescuiască în același mod. Aici trebuie să existe o comunicare mai bună între organele de control și localnici, desigur.

Ce alte soluții ar mai fi necesare pentru a îmbunătăți lucrurile?

Sunt necesare proiecte de reconstrucție ecologică a ecosistemelor riverane. Sunt necesare activități de popularizare a educației ecologice. Oamenii trebuie să cunoască, pentru că, într-adevăr, atunci când văd că noi adunăm deșeurile menajere de pe marginea drumurilor, din preajma ecosistemelor acvatice, toate acestea, până la urmă, ajung în apă.

Și noi, inconștient, nu ne dăm seama că, după aceea, folosim această apă pentru irigare, pentru apă potabilă, de exemplu, apa din Nistru, care ajunge la stația de tratare, iar apoi o folosim pentru consum. De aceea este foarte importantă și atitudinea oamenilor față de natură.

Acea zonă este și o atracție turistică. Cum ne asigurăm că, pe de o parte, promovăm turismul și avem oameni care vin și descoperă acele locuri, iar, pe de altă parte, protejăm natura de acolo?

Turismul, mai ales turismul ecologic, este foarte important, eu așa consider, pentru că, prin turismul ecologic, noi popularizăm frumusețea de care dispune Republica Moldova. Iar Republica Moldova este o țară cu adevărat frumoasă. Și, anume, când conștientizezi ce frumusețe ai, desigur, trebuie, mai departe, să înțelegi ce trebuie să faci cu această frumusețe.

Și există o maximă care spune că noi am împrumutat natura de la strămoșii noștri pentru a o transmite mai departe urmașilor noștri în aceeași stare. Iar aceste lucruri, desigur, sunt foarte importante.

Domnule Bulat, eu vă mulțumesc foarte mult pentru această discuție!

Mulțumesc și eu!

Irina Boțu, IPN

Acest material jurnalistic a fost elaborat de către Agenția de Presă IPN, în cadrul Programului de granturi mici pentru mass-media „Jurnalism comunitar pentru un mediu sănătos și justiție verde”, desfășurat în cadrul proiectului „O justiție verde pentru un mediu protejat și comunități durabile în Republica Moldova”, implementat de AO EcoContact, cu suportul Suediei. Conținutul prezentului material jurnalistic constituie responsabilitatea exclusivă a autorilor și nu reflectă neapărat opiniile EcoContact sau ale donatorului.

The post Biodiversitatea râului Prut, amenințată de secetă și specii invazive. Interviu IPN cu Dumitru Bulat appeared first on ipn.md.