Cu toate că autoritățile de la Chișinău au declarat încă de anul trecut că Moldova nu mai depinde de livrările directe de la gigantul rus Gazprom, evoluțiile arată o realitate mult mai complexă.
Moldova rămâne indirect conectată la gazele naturale rusești prin electricitatea produsă la Centrala Cuciurgan (MGRES), situată în regiunea transnistreană și controlată de Rusia, iar acțiunile Energocom nu asigura un viitor energetic mai sigur și mai stabil, transmite IPN cu referire la analiza lui Adam H. publicată în EU reporter.
Autorul constată că în ciuda ajutorului BERD și UE, Moldova n-a reușit înlocuirea integrală a procurărilor de energie din Transnistria cu alternative mai stabile, sigure și viabile din punct de vedere economic. Totodată, în pofida pașilor de conectare la rețelele electrice europene și inițierea unor proiecte de energie regenerabilă, ritmul acestei tranziții a fost lent și plin de complicații.
În special, autorul se concentrează pe critica deciziilor, numite de autor controversate, din partea conducerii Energocom. S-a ezitat, în special, în asigurarea unor contracte ferme pe termen lung cu furnizorii de energie alternativă. Această lipsă de acțiune decisivă a lăsat Moldova expusă la întreruperi în aprovizionare și la volatilitatea prețurilor. Reticența conducerii de a asigura noi acorduri este văzută ca un obstacol major în eforturile țării de a-și asigura un portofoliu energetic stabil și diversificat.
În timp ce Moldova are un potențial semnificativ pentru energie regenerabilă, în special în energia eoliană și solară, infrastructura și investițiile necesare nu au ținut pasul cu nevoile țării. Acest progres lent se datorează parțial inerției birocratice, provocărilor de reglementare și complexității integrării noilor surse de energie în rețeaua existentă.
În contextul incursiunii trupelor ucrainene în regiunea Kursk, autorul se îngrijorează că stația de pompare Sudzha este crucială pentru transportul gazului rusesc în Europa, dar și în regiuni precum Transnistria, ceea ce creează o situație complicată pentru întreaga Moldovă. Deși Chișinăul a încercat să-și reducă dependența de gazul rusesc și să-și diversifice sursele de energie, legăturile strânse dintre regiunea transnistreană și rețeaua energetică națională fac ca orice întrerupere a aprovizionării cu gaze să aibă efecte imediate asupra întregii țări.
Autorul atenționează că pierderea controlului asupra punctului strategic Sudzha poate fi un motiv pentru ca autoritățile ruse să suspende livrările de gaze prin această stație.
Autorul sugerează o atenție sporită din partea autorităților de la Chișinău, care trebuie să decidă dacă dorește să rămână într-o zonă gri de incertitudine și să adopte decizii reale pentru a consolida securitatea energetică și a reduce dependența de infrastructura vulnerabilă din zonele de conflict.
Autorul pune în seama lui Victor Bînzari, conducătorul Energocom, lipsa unei soluții prin care finanțarea primită de la BERD să fie utilizată într-o manieră adecvată intereselor Republicii Moldova. Apreciind ca discutabile deciziile luate la Energocom, el afirmă că acestea pun Moldova pe margine de prăpastie, fiind un adevărat obstacol în realizarea obiectivului național de asigurare a independenței energetice a țării.
Anterior, ministrul energiei, Victor Parlicov, a dat asigurări că Republica Moldova s-a asigurat împotriva unei eventuale sistări de gaze de la stația din Sudja, Federația Rusă.
