Fostul premier și liderul Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Vlad Filat, declară că avem o guvernare care confundă promisiunile cu rezultatele, rectificările cu alocările și datoria cu investiția. Drumurile bune nu se construiesc pe hârtie, și cu siguranță nu în campanie electorală.
3,6 miliarde pentru drumuri? O promisiune electorală ambalată în cifre pompoase.
Guvernarea ne anunță cu tam-tam că 2025 va fi anul cu cea mai mare finanțare pentru drumuri din istorie: 3,6 miliarde lei. La prima vedere, pare o veste bună. Dar realitatea este alta. Iar cine înțelege cum funcționează bugetul, știe că drumurile bune nu se fac cu promisiuni și rectificări pe datorie.
1. Promisiuni, dar nu alocări reale
Cei 3,6 miliarde lei despre care se vorbește nu sunt bani alocați, ci bani promiși. Inițial, în bugetul pentru 2025 au fost prevăzute doar 2,6 miliarde lei. Ulterior, Guvernul a „completat” cu încă 1 miliard lei la rectificare. Dar rectificarea nu înseamnă execuție, iar promisiunea nu înseamnă asfalt.
Primarii își amintesc perfect ce s-a întâmplat în 2023: în ajunul alegerilor locale, guvernarea a promis 3,6 miliarde lei pentru mijloace fixe, votate oficial în buget. După alegeri? Jumătate, 1,8 miliarde lei nu au mai fost dați niciodată.
Așadar, dacă ai asfaltat drumuri în baza promisiunilor guvernării, ai făcut-o pe propria răspundere.
2. De unde vin banii? Din speranță și împrumuturi
Într-un context economic fragil, cu încasări slabe la buget și cheltuieli sociale mari, Guvernul speră să acopere aceste sume din granturi și credite:
Se așteaptă 3,7 miliarde lei din granturi, ceea ce ar însemna 1,4% din PIB. Doar în 2014, Moldova a atras 3% din PIB în granturi. Și atunci a fost o realizare, acum e doar speranță. Alte 4 miliarde lei trebuie luate din împrumuturi, împingând deficitul bugetar la un record de 18,1 miliarde lei.
Practic, promisiunile pentru drumuri sunt scrise pe datorie. Moldova are acum un guvern al împrumuturilor, nu al investițiilor.
3. Se construiește mai puțin ca în trecut
Deși sumele bugetate cresc, realitatea din teren arată invers: În perioada 2016–2020, s-au construit în medie 43,8 km de drumuri noi/an. În perioada 2021–2024, media scade la 32,8 km/an.
În total, în ultimii ani s-au construit 140 km de drumuri noi, dar cu prețul degradării a sute de kilometri de drumuri existente.
Asta pentru că o parte din banii care trebuiau să meargă pe întreținere și reparație au fost redirecționați spre construcții noi. Iar în final, pierdem pe ambele fronturi.
4. Drumuri bune doar pe afișe
În 2024, doar 30,7% din drumurile naționale erau în stare bună sau foarte bună. În schimb, 48,8% sunt în stare proastă sau foarte proastă.
Doar între 2013–2015 s-a reușit o inversare: drumurile bune au depășit drumurile rele. Și asta nu pentru că se promitea frumos, ci pentru că s-a respectat legea și s-a alocat 80% din accize pentru Fondul Rutier. După 2015, această obligație a fost ignorată complet.
5. Confuzie între construcții, reparații și întreținere
Guvernarea mai are un talent special: confuzia intenționată. În discursurile oficiale, întreținerea, reparația și construcția de drumuri noi se amestecă voit, pentru a umfla artificial realizările.
Dar realitatea este clară în datele BNS: Întreținerea e minimă. Reparațiile sunt subfinanțate. Iar construcția de drumuri noi e departe de „fără precedent”.
Să nu uităm: chiar dacă în 2025 s-ar cheltui integral cele 3,6 miliarde (puțin probabil), acești bani nu mai au valoarea din 2014. Inflația masivă din ultimii ani a erodat tot.
Concluzie:
Avem o guvernare care confundă promisiunile cu rezultatele, rectificările cu alocările și datoria cu investiția.
Drumurile bune nu se construiesc pe hârtie, și cu siguranță nu în campanie electorală.
Iar în timp ce cifrele cresc, drumurile rămân tot pline de gropi.