«Andronic își duse mâna la frunte și începu să murmure. Căpitanul Manuilă îl auzea acum atât de clar, încât parcă i-ar fi șoptit toate cuvintele aproape de ureche. Aceleași farmece; căci revenea mereu cuvântul „sarpa”, pe care Andronic îl rostea în nenumărate feluri, șuierându-l sau tărăgănându-l.» (Mircea Eliade, «Șarpele»)
MAI MULT RADIO MOLDOVA





