În Europa se întâmplă ceva ce părea de neimaginat în primele luni ale războiului: statele care au susținut Ucraina „fără limite” încep să vorbească public despre limite. Iar lovitura de gong vine din Germania – statul care, indiferent de cine conduce, setează temperatura politică a întregii Uniuni Europene.
Îngrijorarea Berlinului este legată de faptul că numărul tinerilor ucraineni care au ajuns în Germania a crescut de aproape o sută de ori după ce, în vară, Kievul a relaxat restricțiile de ieșire din țară pentru bărbații apți de serviciu militar. Situația a nemulțumit o parte a opiniei publice germane, dar și pe cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, care i-a solicitat președintelui Volodimir Zelenski să oprească fenomenul. În viziunea lui Merz, tinerii ucraineni ar trebui să participe la apărarea patriei, nu să se adăpostească în statele Uniunii Europene.
La începutul războiului, bărbaților majori le-a fost interzis să părăsească Ucraina. Abia acum trei luni autoritățile au decis relaxarea regulilor, sperând că acest lucru va facilita revenirea în țară a celor plecați anterior – fără teama că vor rămâne blocați la întoarcere. Efectul a fost însă invers: potrivit datelor Ministerului german de Interne, numărul bărbaților ucraineni cu vârste între 18 și 22 de ani care au sosit în Germania a urcat de la 19 pe săptămână la sfârșitul lui august la 1 400-1 800 pe săptămână în luna octombrie.
Merz i-a cerut lui Zelenski să stopeze valul de plecări. „În timpul unei discuții telefonice îndelungate, i-am cerut președintelui Ucrainei să facă în așa fel încât tinerii – în special cei tineri – să nu ajungă în Germania în număr mare, în număr tot mai mare, ci să își servească țara. Ei sunt necesari acolo”, a declarat cancelarul.
Solicitarea cancelarului Friedrich Merz către Volodimir Zelenski de a stopa exodul tinerilor ucraineni nu este o remarcă tehnică despre refugiați. Este un diagnostic politic al întregii Europe: solidaritatea occidentală nu poate funcționa dacă o generație întreagă fuge de războiul pe care alții îl finanțează, îl înarmează și îl susțin diplomatic. Pentru prima oară, un lider european verbalizează explicit ceea ce mocnește de luni de zile în capitalele continentului.
Germania spune cu voce tare ceea ce ceilalți doar gândesc
Explozia numărului tinerilor ucraineni care au ajuns în Germania după relaxarea restricțiilor a devenit nu doar o problemă statistică, ci o fractură emoțională. Societatea germană, deja tensionată de costul vieții, privește cu suspiciune situația: De ce tinerii ucraineni stau în Berlin, iar armata lor pierde teren la Pokrovsk?
Partidele radicale anti-imigrație folosesc intens acest subiect, iar Merz înțelege un lucru simplu: dacă opinia publică întoarce spatele refugiaților ucraineni, va întoarce spatele și sprijinului militar și financiar pentru Kiev. Acesta este pragul psihologic pe care Berlinul încearcă să îl blocheze.
În aceste condiții Europa nu mai poate ignora „elefantul din cameră”. Ucraina nu are suficienți oameni pentru a garanta frontul care se subțiază periculos, iar Rusia avansează acolo unde nu întâmpină suficientă rezistență. Ucraina are sectoare ale frontului apărate doar cu drone – în lipsă de soldați. După mai malte date ale serviciilor occidentale raporturile de forțe în Donbas este de 10 la 1 în favoarea armatei ruse. Iar efectivele ucrainene sunt în scădere, nu în creștere. Se înmulțesc cazurile când recruții dizertează după instruire. Comandanții ucraineni cer „mai mulți oameni” înainte de orice armament sofisticat. Aceasta situație nu mai este o problemă tactică. Este fragilitatea biologică a unei națiuni puse la încercare.
De ce Zelenski evită mobilizarea totală a tinerilor
Guvernul ucrainean protejează bărbații sub 25 de ani pentru a salva generația care va reconstrui țara după război. Ucraina știe că, fără această generație, riscă să iasă din conflict cu o demografie ruptă în două. Dar după această constatare vine, inevitabil, întrebarea: Ce viitor mai protejezi dacă nu reziști prezentului? Este dilema pe care nici Occidentul, nici Ucraina nu o mai pot ocoli.
Europa nu poate înlocui cu nimic ceea ce îi lipsește la moment Ucrainei: oamenii. Ucraina primește arme, finanțare, instruire, tehnologie. Dar niciun stat european nu poate furniza ceea ce lipsește cel mai mult armatei ucrainene: resursa umană. Conștient de această realitate, pentru prima oară, Berlinul transmite explicit că nu poate apăra politic un război în care o parte din tinerii ucraineni își găsesc refugiu în statele UE în loc să apere propria țară. Mesajul poate părea cinic, dar este inevitabil.
Ce înseamnă toate acestea pentru Republica Moldova
Mesajele venite din Berlin sunt alarmante pentru Republica Moldova ele sunt, de fapt, un avertisment strategic în toată puterea cuvântului. Dacă frontul ucrainean cedează, Moldova devine linia de contact și aceasta este realitatea pe care Chișinăul nu o poate cosmetiza.
O retragere ucraineană semnificativă în Donbas, extinderea presiunii ruse spre Nipru sau un scenariu de colaps parțial ar apropia dramatic riscurile militare de granița Republicii Moldova.
Regiunile Odesa și Mikolaiv reprezintă ultimul tampon strategic dintre Rusia și frontiera moldovenească. Un avans rusesc acolo ar schimba complet ecuația de securitate la Chișinău.
În acest caz regiunea transnistreană ar deveni mai puțin o „problemă înghețată” și mai mult o amenințare activă. În prezent, existența unei Ucraine rezistente limitează capacitatea Moscovei de a folosi regiunea transnistreană ca instrument agresiv.
Dacă Ucraina slăbește, acest blocaj se ridică și presiunea hibridă asupra Chișinăului ar crește, iar Moscova și Tiraspolul ar avea spațiu de manevră mai larg. Mizarea pe „timp câștigat” în acest caz ar deveni o iluzie.
Moldova depinde direct de reziliența Ucrainei
Sprijinul european pentru Republica Moldova este posibil tocmai pentru că Ucraina ține linia frontului. Dacă frontul se prăbușește, Europa își va muta atenția și resursele spre gestionarea următoarei crize umanitare și militare, iar Chișinăul riscă să devină o prioritate secundară. Un Occident epuizat și polarizat va investi mai puțin în apărarea și integrarea Moldovei.
Confruntată de această perspectivă, Moldova este obligată să integreze în strategia sa națională ideea că „epoca sprijinului necondiționat” se încheie și pentru ea. Mesajul transmis Ucrainei de Germania are valabilitate implicită și pentru Republica Moldova, fiindcă în fața „oboselii strategice” Europa va deveni tot mai exigentă în raport cu efortul intern al partenerilor pe care îi sprijină.
Pentru a păstra acest sprijin Chișinăul trebuie să demonstreze coeziune internă, capacitate administrativă, reforme reale în justiție și securitate, reziliență în fața presiunilor ruse, o strategie militară și civilă coerentă. El trebuie să conștientizeze că solidaritatea europeană va continua, dar nu va fi nelimitată. De aceia trebuie să se pregătească pentru scenarii dure. Este momentul ca Republica Moldova să adopte o strategie realistă privind apărarea națională centrată pe scenarii de criză în eventualitatea unui colaps ucrainean. Este nevoie de o accelerare radicală a integrării în structurile europene, care nu poate veni fără o colaborare profundă cu România în materie de securitate, energie, logistică și infrastructură defensivă. Este imperativ de conștientizat că în logica geopolitică actuală, timpul nu curge în favoarea Republicii Moldova.
Concluzie pentru Republica Moldova
Semnalul transmis de Germania nu este îndreptat doar către Ucraina. Mesajul lui se proiectează mult mai larg, asupra întregii Europe de Est: intrăm într-o etapă a războiului în care sprijinul occidental nu va mai veni automat, ci va fi calibrat cu rigurozitate, condiționat și, uneori, redus. În acest nou context, responsabilitatea națională – asumarea propriului destin de securitate – devine criteriul definitoriu al supraviețuirii statelor aflate la periferia frontului.
Pentru Republica Moldova, lecția este directă și incomodă: securitatea sa nu poate fi decuplată de rezistența Ucrainei. Căderea sistemului defensiv ucrainean ar expune Moldova în mod brutal și imediat presiunii ruse, anulând orice garanție informală pe care războiul – paradoxal – i-o oferă în prezent. Fereastra geopolitică de oportunitate, deschisă de contextul internațional și de sprijinul european, este astfel mai îngustă și mai volatilă decât pare.
Europa intră într-o fază a adevărului, în care iluziile strategice se evaporă: capacitatea militară contează, solidaritatea occidentală este finită, iar statele mici trebuie să-și definească limpede opțiunile de existență. În acest tablou, Chișinăul nu-și mai poate permite ambiguități sau ezitări.
Pentru Republica Moldova, luciditatea strategică înseamnă recunoașterea unui fapt evident, dar adesea evitat în discursul public: proiectul unității naționale românești nu mai este un subiect istoric, ci o soluție geopolitică. Într-un context în care riscurile cresc, iar garanțiile externe se condiționează, integrarea într-un spațiu de securitate, instituțional și militar real – cel oferit de România, membră NATO și UE – devine nu doar opțiune, ci logică elementară de supraviețuire.
Nu este vorba despre retorică romantică sau simbolică, ci despre arhitectura practică a securității. În fața unui război care se prelungește și a unei Europe care își reevaluează resursele, Moldova trebuie să avanseze către singurul proiect care îi poate oferi protecție, stabilitate și viitor. Restul sunt iluzii trecătoare.
The post Berlinul pune presiune pe Kiev: semnal pentru Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu appeared first on ipn.md.
MAI MULT IPN