Vicepreședinta Parlamentului, Doina Gherman, subliniază importanța participării active a femeilor în politică, în luarea deciziilor și atrage atenția asupra stereotipurilor și hărțuirii cu care se confruntă femeile, inclusiv în mediul digital. Într-un interviu pentru IPN, politiciana a evidențiat progresele legislative recente, precum incriminarea violenței digitale, introducerea femicidului în Codul Penal și extinderea măsurilor de protecție pentru victimele violenței. Totodată, oficiala a insistat că legea trebuie însoțită de implementare concretă și de implicarea societății pentru a produce schimbări reale.
Doamna Gherman, aveți deja o experiență în politică, ați ocupat și ocupați funcții publice, inclusiv de conducere. Cum este pentru o femeie să activeze în politică?
Cu certitudine nu este ușor, pot să o spun cu siguranță. Dar, totodată este nevoie, noi femeile, să ne susținem, să ne încurajăm și să încurajăm vocea femeilor în viața politică, socială, economică și nu doar, pentru că suntem 52% de femei în societate. Respectiv, jumătatea societății trebuie reprezentată și trebuie să participe activ la masa de luare a deciziilor, nu doar să le implementeze aceste decizii.
În mare parte așa se întâmplă, bărbații decid, iar femeile muncesc pentru o implementare. Dar să participe activ la luările deciziilor, asta este foarte important, pentru că atunci se schimbă și abordarea față de o problemă sau alta. Femeile au deseori o viziune mult mai empatică, mult mai solidară, mult mai pașnică, de aceea este tare important să avem această echitate și egalitate în societatea noastră la toate nivelurile de decizii.
V-ați confruntat personal cu situații de hărțuire sau discriminare în activitatea dumneavoastră sau colegele dumneavoastră? Cum apreciați experiențele? Mă refer la deputate din toate fracțiunile parlamentare. Vedem des în plen schimb de replici și mai pipărate..
Cu siguranță există declarații sexiste și anumite glume misogine pe alocuri din partea colegilor noștri. Nu neapărat că sunt răuintenționate, dar este în societatea noastră patriarhală încă acest stereotip că femeile sunt gingașe, frumoase și le dăruim flori și dulciuri, în mod special asta se remarcă atunci când este 8 martie sau este ziua de naștere a unei colege. Atunci mereu i se dorește să fie gingașă, frumoasă ca o floare, iar bărbaților li se dorește curaj, putere și izbândă.
Încercăm de fiecare dată să sesizăm aceste momente și să nu facem nici o diferență. De altfel, în fracțiunea PAS avem cele mai multe femei, comparativ chiar și cu legislatura trecută. Aceasta mă bucură mult, pentru că asta este o dovadă în plus că o lege poate face diferența. Or anume Legea cotei duble în parlament a adus mai multe femei în legislatura trecută și în premieră am avut 40%. Acum suntem 42 după ultimele mandate.
Începând cu anul 1991 am avut 37% femei. Deci este o diferență și asta contează pentru că nu este suficient să avem femei implicate, inspirate și să spunem de fiecare dată, mă refer în cadrul unui partid politic – „femeile noastre sunt atât de muncitoare, brave, femeile sunt motorașele organizațiilor noastre” – de fiecare dată auzim aceste laude, dar când vine timpul de a le promova într-o poziție importantă, o poziție politică care îți poate deschide anumite perspective politice, atunci cumva, „totuși să mai vedem, să mai discutăm, nu mai împingeți atâta agenda asta de egalitate, de cotă, noi credem în meritocrație”. Da, noi credem în meritocrație și noi credem că femeile merită.
Am văzut că în acest an campania a fost dedicată violenței digitale? De ce? A devenit mediul digital mai periculos?
Pentru că există transformările firești pe care le avem în societate. Vedem că rețelele de socializare devin tot mai răspândite și în mod special promovarea în viața politică devine una esențială. Respectiv, pe de o parte avem acest avantaj de a putea face această promovare independent politică, pe de altă parte avem aceste riscuri și provocări din mediul online.
Discursul de ură, hărțuirea online și tot soiul de amenințări iau amploare și am simțit toate astea și pe proprie piele în această campanie recentă din alegerile parlamentare. La un moment dat am renunțat să citesc comentariile pentru sănătatea mea psihologică. Să știți că erau foarte multe, foarte urâte și foarte dure. Am înțeles că mămica mea lupta vehement cu aceste comentarii negative. I-am zis că acolo sunt niște boți și în spatele lor sunt profiluri false, nu există oameni adevărați, pentru că era foarte afectată, plângea și le răspundea aprig acelor comentatori.
Este o situație tot mai neplăcută sau atmosfera care se întâmplă pe rețele în condițiile în care femeile, în mod special politicienii și nu neapărat politicienii, femeile care își asumă acest discurs public și această promovare online, sunt victimele violenței digitale. Eu tare mult mă bucur că noi în Parlament am reușit să incriminăm violența digitală, dar și persecuția. Respectiv, din februarie 2026, va fi aplicată legea, dar și sancțiunile. Acestea vor fi destul de dure – până la 50 de mii de lei o amendă, muncă în folosul comunității sau chiar până la 2 ani de închisoare.
În Republica Moldova au fost niște modificări în legislație. Dacă ați putea pe scurt să ne spuneți care sunt cele mai importante? Citeam o postare de-a dumneavoastră și acolo menționați că dacă v-ar fi spus cineva cu un an în urmă că violența digitală și persecuția vor fi incriminate penal în Republica Moldova, nu l-ați fi crezut și dacă v-ar fi spus cineva cu doi ani în urmă că noțiunea de femicid va fi introdusă în Codul Penal, ați fi spus că este ireal
Sunt modificări esențiale în lupta împotriva violenței față de femei, fete, dar și a violenței domestice, pentru că, din păcate, această epidemie a violenței domestice devine tot mai răspândită în Republica Moldova. Și chiar dacă, probabil, aș face o constatare mai tristă acum, văd așa păreri sau opinii că iată este campanie, flashmoburi, evenimente portocalii, panglici frumoase, dar nimic nu se face. Mă întristează și mă descurajează asemenea constatări, pentru că nu sunt adevărate și vreau să ne întoarcem nu cu mult, dar cu cinci ani în urmă.
În 2020, doar cinci ani în urmă, când rosteai Convenția de la Istanbul deveneai tabu, non-grata. Deci în Parlament, nicio forță politică, în afară de PAS, nu voia să pronunțe, nu încă să examineze această convenție sau să o dezbată, sau să-și asume să o ratifice. Dar iată că noi în 2021, la doar trei luni de guvernare, am reușit să ratificăm Convenția care de ani de zile a fost discreditată în ultimul hal, pentru că s-au inventat despre tot felul de mituri, de zvonuri, de informații false care veneau din partea opoziției, care a făcut tot posibilul ca să o blocheze cu anii – ba în Guvern, ba în Parlament.
Am reușit să o ratificăm și asta a fost de fapt ușa care ni s-a deschis, pentru că odată cu ratificarea acestei convenții, noi am început ca Parlament, ca Guvern să implementăm și să ajustăm cadrul normativ al Republicii Moldova la standardele Convenției Consiliului Europei.
Și eu aceste progrese le văd la nivel legislativ – în fiecare săptămână, în fiecare lună, în fiecare an se întâmplă ceva. Dacă luăm anul 2025, am făcut progrese foarte mari. Am menționat mai sus și incriminarea violenței digitale, dar și a persecuției. Prin Legea 225 am majorat perioada ordonanțelor de protecție. Erau trei luni de zile pentru o femeie care este abuzată sau victimă a violenței, acum am prelungit-o la șase luni. Această măsură aduce mai mult timp și siguranță acestei femei pentru a decide ce face mai departe, să-și poată găsi un domiciliu, să poată lua o decizie de ansamblu.
La fel cu ordinele de restricție pentru agresori. Până acum era la discreția organului de poliție – până la 10 zile. Se întâmpla că polițistul decidea dacă sunt trei zile, cinci sau două. Acum sunt 10 zile, mai puțin acest ordine nu poate fi aplicat. Aceasta aduce mai multă siguranță femeilor victime.
Chiar dacă văd mult scepticism referitor la noțiunea de femicid, vreau să reiterez că este o noțiune adusă în premieră în Republica Moldova. Or cu doi ani în urmă nimeni nu folosea acest cuvânt, este introdus ca noțiune, ca agravantă în Codul Penal. Acum cine spune că nu poate fi aplicat – este un fals, pentru că anchetatorii au toate instrumentele și toate pârghiile să demonstreze că omorul unei femei, din cauza doar a faptului că este femeie – este femicid.
Noi am avansat foarte mult pe agenda de luptă împotriva violenței față de femei. Evident că nu este suficient doar legea. Probabil că aici este nevoie de o mai bună sincronizare, o mai bună armonizare, pentru că nu este suficient să votezi legi, dacă ele nu vor fi implementate corespunzător și coerent.
Nu este suficient să fie implementate legile, dacă nu vom vedea progrese pozitive în acest sens. Și nu este suficient să bugetăm sau să alocăm bani dacă lucrurile nu se vor întâmpla pe bune.
Dar cel mai important, pentru că ați început cu această Campanie de 16 zile, este să ne asumăm toți în discursul public curajos să vorbim despre acest fenomen. Pentru că dacă vom scrie în tăcere aceste legi și le vom implementa, iar nimeni nu vom ști despre asta, atunci nu vom izbuti. Lupta aceasta este prea grea pentru a o duce în tăcere.
Toți – și polițiștii, politicienii, și medicii, și asistenții sociali, și jurnaliștii trebuie să vorbească despre asta. Campania de 16 zile împotriva violenței față de femei și fete este o platformă când poți sensibiliza opinia publică, când poți ajunge la mai mulți oameni să vorbești despre acest pericol.
Pentru că ați menționat că nu este suficient să avem doar legi, ci ele trebuie implementate corect, cum ne asigurăm că acest lucru se întâmplă? Cum garantăm că un polițist nu întoarce spatele victimei sau că un judecător ia o decizie corectă și corespunzătoare?
Da, într-adevăr, aici ajungem la partea de implementare. Până acum lucrurile se făceau sporadic, haotic și deseori necoordonat. La ce mă refer? Profesioniștii implicați în combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie – aproximativ șapte mii de persoane – polițiști, asistenți sociali, medici, juriști, procurori, anchetatori, judecători – reprezintă verigile lanțului prin care trece o femeie din momentul în care sună la 112 până ajunge în instanță și primește o decizie definitivă.
Acest lanț trebuie să fie puternic, iar nicio verigă nu trebuie să fie slabă. Dacă una cade, pierdem întregul parcurs. Este esențial ca femeia sau fata să găsească curajul de a lua telefonul și a apela la Telefonul de încredere 0 8008 8008 sau la 112.
De multe ori femeile aleg să nu sune – din rușine, pentru că se învinovățesc sau din cauza blamării societății. Vreau să transmit un mesaj clar: niciodată nu este vina voastră, nici durerea voastră și nici rușinea voastră. Este o problemă a noastră, a tuturor și nimeni nu trebuie să rămână singur în această luptă.
Din momentul în care poliția este sesizată, ajunge la fața locului, analizează riscurile și circumstanțele și, dacă aplică un ordin de protecție sau de restricție, acest fapt apare automat în sistemul VioData și este vizibil pentru asistentul social, medic, procuror. Întregul lanț este notificat în timp real. Prin urmare, nu va mai exista niciun argument sau scuză pentru reprezentanții instituțiilor implicate în comisiile interdisciplinare – nici la nivel local, nici raional, nici central – pentru a spune „nu am cunoscut”, „nu am știut”, „nu am fost informat”.
Începând cu 2026 vor avea loc instruiri obligatorii pentru toți acești specialiști. Eu cred că acest lucru va face diferența. Am văzut că și multe ONG-uri au discuții cu oamenii legii pentru a-i informa.
Se întâmpla cumva neorganizat și, dacă era un ONG disponibil să ajute, ok, dacă nu, lăsau pe planul doi și nu era nimic centralizat. Acum, aceste instruiri vor fi organizate exclusiv pe platforma Agenției Naționale de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor, iar această agenție va avea un program clar, unde vor merge absolut toți, nu doar judecători sau doar asistenți sociali.
Este nevoie ca toți acești oameni să fie în aceeași cameră, inclusiv pentru a simula anumite situații, astfel încât să înțeleagă cum poate fi perfecționată implementarea. Încă o dată: problema nu mai este lipsa legislației. După mine, chiar ar fi cazul ca Parlamentul să încetinească puțin ritmul, pentru că am impresia că mergem mult prea repede cu votarea de legi, iar instituțiile responsabile nu reușesc să ne ajungă din urmă pentru a le implementa calitativ, conform și coerent.
Respectiv, eu cred că ar fi bine să luăm o pauză, să ne oprim și să începem să monitorizăm și să facem enforcement în aplicarea acestor legi.
Agenția despre care vorbiți, recent creată – Agenția Națională de prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie – se văd rezultate? Cum funcționează?
Da, mă bucur mult. Agenția a fost creată în 2024 și nu mi-aș fi imaginat că vom face un astfel de salt, având în vedere rezistența de fiecare dată când vorbim de egalitate de gen sau combaterea violenței. Întotdeauna au existat alte priorități: pensii, salarii, creșe și era greu să promovezi aceste subiecte.
Inclusiv la crearea agenției au existat voci care spuneau că avem deja prea multe agenții și că nu e nevoie de încă una. Dar am insistat, am avut susținere și acum lucrurile stau mult mai bine. Agenția își îndeplinește rolul esențial – coordonarea tuturor instituțiilor implicate. În trecut, fiecare minister își făcea propriile proiecte de legi fără coordonare, ceea ce crea diferențe majore de viziune.
Acum, agenția pune toate elementele cap la cap. Și mă bucur că există progres și datorită sistemului informatic nou, dar și platformei violenta.md, nou, unde femeile pot solicita ajutor chiar și atunci când nu pot vorbi la telefon. În unele situații, victima este în aceeași cameră cu agresorul și nu poate apela 112. Acest site permite informarea și sesizarea autorităților în siguranță. Fiecare zi de întârziere poate însemna pierderea unei vieți, deci orice instrument contează.
Numărul cazurilor de violență – în creștere sau descreștere? De ce depind aceste cifre?
Dacă ne uităm la cifrele din 2023, 2024 și 2025, vedem o creștere. Asta arată că femeile au mai mult curaj să raporteze, că încrederea în autorități a crescut, inclusiv în poliție și în asistenții sociali. Este un semn că statul devine un pilon de încredere.
Sigur, încă există cazuri în care femeile se întreabă „de ce să sun?”, pentru că se tem că ancheta va eșua sau că în instanță agresorul, având resurse financiare, își va lua avocați puternici. De aceea, din 2024 am introdus asistență juridică garantată de stat pentru toate victimele violenței domestice și violenței împotriva femeilor – avocat din momentul sesizării.
Tot noi am introdus regula celerității în dosarele de violență, pentru că nu este normal ca o femeie să se judece șase ani cu agresorul ei. La nivelul CSP și CSM există un mesaj foarte clar privind tratarea prioritară a acestor cazuri.
Pe scurt, ce se întâmplă după ce victima sună sau se înregistrează pe site?
Toate instituțiile din lanț sunt obligate prin lege să aplice mecanismul. Dacă cineva nu o face, răspunde disciplinar și penal. Când femeia sună la 112 sau la telefonul de încredere, sesizarea nu rămâne doar la polițistul care vine la fața locului și poate avea o atitudine subiectivă sau poate minimaliza cazul ca „o ceartă de familie”. Nu există nicio scuză: dacă femeia cere ajutor, autoritățile sunt obligate să intervină.
Poliția, asistentul social, autoritatea locală – toți sunt alertați. Se formează comisia interdisciplinară, care decide cum poate fi ajutată femeia: dacă trebuie plasată într-un centru, dacă agresorul trebuie izolat, dacă trebuie emis un ordin de restricție.
Dacă agresorul este izolat și i se aplică ordine de restricție, astfel, el nu mai poate să se afle sub același acoperiș cu victima, inclusiv cu copiii. Victima beneficiază de ordinul de protecție până când dosarul ajunge în procuratură și în instanța de judecată. Ceea ce mi se pare iarăși important – de foarte multe ori agresorul putea să pună presiune asupra victimei, asupra femeii, și să o constrângă să își retragă cererea. Acum, conform legislației noastre, chiar dacă victima își retrage cererea, cauza rămâne pe rol și rămâne activă.
Și atunci trebuie să ne asigurăm că în procuratură lucrurile merg profesionist și obiectiv, astfel încât în instanța de judecată să ajungem cu o decizie definitivă în favoarea, eventual, a victimei. Pentru că de fiecare dată când cazurile se termină cu decizii negative, asta descurajează evident femeile care trec dincolo de calvarul de violență pe care l-au suferit – fie violență sexuală, fie fizică, fie psihologică, din păcate, fenomenul de violență psihologică este tot mai răspândit: 3 din 4 femei sunt victime ale violenței psihologice și, probabil, nici nu știu de asta.
De aceea este foarte important ca toată lumea să își facă treaba acolo unde este. Putem vorbi în linii mari și cu multe cuvinte frumoase despre necesitatea combaterii violenței, despre prevenirea violenței, despre tot felul de mecanisme, standarde și curricule.
Dacă fiecare – asistent social, medic, polițist, judecător, procuror, ministru, deputat, secretar de stat – își va face treaba acolo unde este, pe dimensiunea sa, atunci noi vom funcționa ca un ceas elvețian și vom înregistra mult mai multe progrese în această luptă, care, repet, nu este deloc ușoară. Ne-am asumat-o ca stat, ca țară, în ziua când am ratificat Convenția de la Istanbul, când am ridicat fenomenul violenței împotriva femeilor la rang de încălcare gravă a drepturilor omului și când ne-am asumat deschis, nu doar aici în țară, dar și la nivel internațional, că de fiecare dată vom trece și vom fi de partea victimei.
Doamna Gherman, vă mulțumesc foarte mult pentru discuție!
Și eu vă mulțumesc pentru invitație!
Irina Boțu, IPN
The post Lupta împotriva violenței nu se oprește la legi. Interviu IPN cu vicepreședinta Parlamentului appeared first on ipn.md.