Fosta deputată Olesea Stamate avertizează că discuțiile privind comasarea Universității din Cahul cu UTM reflectă o lipsă gravă de viziune pentru dezvoltarea regională. Potrivit ei, eliminarea autonomiei unei universități regionale va accelera migrația spre Chișinău și va slăbi și mai mult centrele din teritoriu.
Lăsând la o parte suspiciunea că aceasta se face cu dedicație pentru ca un fost deputat ales pe listă PAS să-și poată păstra fotoliul încă un mandat, ce îmi pare mai grav este faptul că lipsa de viziune privind dezvoltarea țării în ansamblul său este o bombă cu efect întârziat. Explic ce am în vedere.
Migrația către centre urbane este un fenomen normal în procesul urbanizării țărilor. Însă la noi această migrație se manifestă primordial spre capitală. Capitala devine supra-aglomerată, urbele regionale – tot mai pustii. Ce ii poate retine/atrage pe cetățenii noștri sa rămână în centrele regionale? Faptul că acestea să devină realmente centre regionale, nu doar puncte pe hartă. Adică să aibă educație de calitate, locuri de muncă mai mult sau mai puțin similar plătite celor din capitală și acces la servicii calitative, susține Olesea Stamate.
Dacă scoți din ecuație accesul la educație de calitate, oferi încă un motiv pentru ca oamenii să migreze spre capitală, mai spune ea.
Îmi veți spune că comasarea universității din Cahul cu UTM nu înseamnă lichidarea acesteia, ci doar un management unic. Teoretic – poate. Practic însă, lucrurile vor arăta diferit. Nu degeaba mediul academic bate alarma. Când rectorul de la Chișinău, oricine va fi el, va decide alocarea unor fonduri pentru dezvoltarea universitară, sau scrierea unor proiecte pentru atragerea finanțării europene pentru universitate, la care sediu credeți ca se va orienta prioritar, la fel din Chișinău sau cel din Cahul? Fiind, cu o certitudine de 99,99% rector ales din Chișinău și nu din Cahul.
Alții vor spune că universitatea din Cahul are puțini studenți.Da, așa este. Însă statul dacă vrea să dezvolte regiunile, trebuie să se îngrijească de creșterea centrelor universitare în regiuni, să investească în ele astfel încât acestea să devină pol de atracție regională, nu invers.
Cum văd eu Universitatea din Cahul ca pol de atracție regională?
1. Universitate mică, cu profil clar. Nu de toate cîte puțin. De exemplu, focusarea pe formarea specialiștilor pentru serviciile publice și economia locală, cum ar fi:
- a) Școală de Administrație Publică & Politici Regionale (management public local, achiziții, managementul proiectelor), devenind o fabrică de capacitate pentru primării/consilii/servicii desconcentrate.
- b) Educație & Servicii sociale (pedagogie modernă, psihopedagogie, logopedie, asistență socială, consiliere școlară), abordând deficitul de specialiști în teritoriu;
- c) Adițional, în baza accesării proiectelor UE, pot fi dezvoltate ca laboratoare tematice în agro-mediu & reziliență climatică, economie regional și antreprenoriat (IMM).
2) De ce unificarea cu UTM ar fi contraproductivă:
- a) se pierde tocmai avantajul unei universități regionale: autonomie + adaptare rapidă.
O universitate mică poate schimba programe și curricula rapid, în funcție de nevoile Sudului. Într-un mega-sistem, Cahul devine „filială” cu decizii lente și standardizate. - b) UTM e orientată structural spre tehnic/inginerie și logica unui centru mare. Riscul e ca programele-cheie pentru Cahul (educație, social, politici locale) să devină secundare, resursele să fie direcționate către prioritățile centrului.
- c) Efect de centralizare: banii, proiectele, deciziile se mută la Chișinău
- d) În asemenea situații de incertitudine, apare riscul pierderii leadership-ului local și plecării, mai ales ale celor buni, spre alte instituții.
Înainte de a decide comasarea, ajută universitatea regională cu un plan de creștere, cu o viziune, cu proiecte investiționale. Vezi dacă are sorți de izbândă. Mai ales în contextul absorbției fondurilor UE. Cu cât mai mulți ”subiecți” pregătiți în scrierea proiectelor și accesarea acestora, cu atît mai bine, a mai declarat fosta deputată, Olesea Stamate.