Moștenirea Ursulei von der Leyen ca președintă a Comisiei Europene se confruntă cu o provocare majoră săptămâna aceasta, când Curtea de Justiție a Uniunii Europene va decide asupra legalității refuzului de a publica mesajele text pe care aceasta le-a schimbat cu directorul general al unei companii farmaceutice care a semnat un contract de miliarde de euro pentru vaccinuri cu Bruxelles-ul, scrie Politico
Într-o hotărâre ce se anunță definitorie pentru reputația sa, Curtea va stabili dacă, prin refuzul de a face public conținutul conversației cu CEO-ul Pfizer, Albert Bourla, Comisia a încălcat regulile privind transparența instituțională.
Decizia de miercuri în cazul supranumit „Pfizergate” ar putea avea implicații majore asupra modului în care oficialii de rang înalt ai Uniunii Europene desfășoară afaceri în spatele ușilor închise. Totodată, ea riscă să umbrească cel de-al doilea mandat de cinci ani al Ursulei von der Leyen la conducerea Comisiei, care a început abia la 1 decembrie. În timp ce încearcă să mențină relevanța Comisiei într-un climat european dominat de discursuri naționaliste, von der Leyen a fost deja criticată pentru tendința de a concentra puterea în mâinile sale și pentru renunțarea treptată la angajamentele ecologice.
Miezul chestiunii îl reprezintă statutul mesajelor text: pot acestea fi considerate documente oficiale și, ca atare, publicate în numele transparenței? Militanții pentru transparență și mulți observatori externi susțin că mesajele trebuie tratate la fel ca orice altă formă de comunicare oficială legată de elaborarea politicilor publice. Comisia, în schimb, susține contrariul.
Un eșec jenant
Cazul este deosebit de delicat din punct de vedere juridic pentru Ursula von der Leyen, întrucât ea nu doar că a aprobat personal cel mai mare contract de vaccinuri încheiat de Uniunea Europeană — în valoare de miliarde de euro —, ci conduce și instituția responsabilă cu aplicarea legii europene, inclusiv a principiilor transparenței și răspunderii publice. O eventuală decizie nefavorabilă din partea Curții ar reprezenta nu doar o înfrângere juridică, ci și un cartuș politic oferit criticilor săi din toate taberele.
Ar fi, de asemenea, o lovitură majoră de imagine, survenind la doar câteva luni după ce von der Leyen a declarat public că, în cel de-al doilea mandat, va apăra standardele de transparență, eficiență și integritate.
„Această hotărâre ar putea marca un moment de cotitură pentru transparența în UE”, a declarat Shari Hinds, responsabilă de politici europene privind integritatea politică la organizația Transparency International. „Când vine vorba de decizii esențiale, mai ales cele care afectează sănătatea publică, secretomania nu-și are locul.”
Procesul a fost inițiat de The New York Times și de fosta sa corespondentă-șefă la Bruxelles, care au atacat în instanță decizia Comisiei din 2022 de a nu publica mesajele text.
Existența acestor mesaje a fost dezvăluită într-un interviu publicat în aprilie 2021 de New York Times, în care Albert Bourla descria schimbul de mesaje cu von der Leyen drept un factor esențial în construirea unei „încrederi profunde” și în facilitarea negocierii unui contract major pentru vaccinuri. Acordul, finalizat în mai 2021, prevedea achiziționarea de până la 1,8 miliarde de doze de vaccin Pfizer-BioNTech împotriva Covid-19 — de departe cel mai amplu dintre toate contractele semnate de Bruxelles. Acesta presupunea cumpărarea inițială a 900 de milioane de doze, cu opțiunea de a comanda alte 900 de milioane pentru anii 2022 și 2023.
Un semnal de alarmă
Avocatul Poporului European a constatat în 2022 că refuzul Comisiei de a căuta efectiv mesajele text în cauză echivalează cu un caz de administrare defectuoasă. Emily O’Reilly, care a deținut funcția de ombudsman între 2013 și 2025, a calificat situația drept „un semnal de alarmă” pentru instituțiile europene.
Ea a susținut că, sub conducerea Ursulei von der Leyen, nivelul de transparență în UE a regresat.
Într-un interviu acordat publicației POLITICO anul trecut, O’Reilly a lansat critici directe la adresa președintei Comisiei, acuzând-o că a creat o cultură instituțională a „reținerii informației” din motive politice.
Ani de ambiguitate
În cadrul procesului care urmează să fie tranșat miercuri, Curtea a organizat o audiere la Luxemburg în luna noiembrie. Marea Cameră a Curții de Justiție a UE a dat deja semne de scepticism față de refuzul Comisiei de a publica mesajele text.
După ani de ambiguitate cu privire chiar la existența acestor mesaje, avocații Comisiei au recunoscut în cele din urmă că ele există — recunoaștere care a stârnit râsete în sală, dar și nerăbdare în rândul judecătorilor.
„Nu negăm că ele [mesajele] există”, a declarat în timpul audierii avocatul Comisiei, Paolo Stancanelli.
Totuși, avocatul Comisiei a minimalizat importanța mesajelor, afirmând că, dacă acestea ar fi fost relevante pentru negocierile contractului cu Pfizer, ar fi fost păstrate — și, eventual, puse la dispoziția publicului.
Judecătorii au părut iritați de faptul că reprezentanții Comisiei nu au putut explica criteriile prin care au decis ce este relevant și ce nu. Aceștia au formulat întrebări tehnice precise la care oficialul Comisiei nu a putut răspunde: A fost întrebată direct von der Leyen despre aceste mesaje? A fost verificat telefonul ei sau facturile? A fost chestionat șeful cabinetului său?
După mai bine de trei ore de dezbateri, judecătorii au criticat deschis poziția Comisiei și modul în care a tratat cererea The New York Times.
Judecătorul José Martín y Pérez de Nanclares a afirmat că executivul european nu a demonstrat „măsuri adecvate și diligente” pentru a justifica refuzul de a dezvălui mesajele. La rândul său, Paul Nihoul a denunțat un „dosar relativ confuz”.
Bondine Kloostra, avocată a New York Times, a declarat că prestația reprezentantului Comisiei a fost „profund dezamăgitoare”.
„Nu știm nici acum ce s-a întâmplat cu telefonul Ursulei von der Leyen, dacă mesajele sau mesajele Signal au fost trimise prin laptop sau alt dispozitiv; nu știm nici unde a căutat exact Comisia”, a spus ea.
Presiune în creștere
Presiunea asupra Ursulei von der Leyen nu se limitează însă la această decizie judecătorească. Parchetul European (EPPO), instituția însărcinată cu investigarea fraudelor și a infracțiunilor financiare grave care afectează bugetul UE, a confirmat că derulează o anchetă cu privire la modul în care Comisia a gestionat achizițiile de vaccinuri.
În luna martie, șefa EPPO, Laura Codruța Kövesi, a confirmat că biroul său a intervievat oficiali ai Comisiei în legătură cu modul în care au decurs negocierile privind vaccinurile.
Parchetul European a precizat că nu comentează investigațiile în curs.r pentru viitorul Ursulei von der Leyen.