I. Scandalul nu este doar o problemă de integritate, ci una de credibilitate europeană
Republica Moldova se află într-o etapă fără precedent a relațiilor sale cu Uniunea Europeană. După obținerea statutului de stat candidat și lansarea negocierilor de aderare, accentul Bruxellesului se mută inevitabil de la declarațiile politice la funcționarea efectivă a instituțiilor. Dacă în prima etapă era evaluată voința de reformă, în prezent este testată capacitatea statului de a aplica standardele europene în practică.
În acest context, scandalul privind numirile de la întreprinderea de stat Moldatsa depășește dimensiunea unei controverse interne. El pune în discuție funcționarea mecanismelor de integritate într-o întreprindere strategică a statului și ridică întrebări privind criteriile de selecție în funcțiile publice. Investigațiile inițiate de Centrul Național Anticorupție și reacțiile instituționale demonstrează că există aspecte care necesită clarificare. Din perspectivă europeană, important nu este doar dacă au existat sau nu încălcări ale legii, ci și dacă statul dispune de mecanisme eficiente pentru prevenirea, identificarea și sancționarea eventualelor abateri.
Declarația analistului Dionis Cenușa, potrivit căreia informațiile despre acest caz ar fi ajuns inclusiv în atenția Comisiei Europene, este semnificativă din punct de vedere politic. Chiar dacă evaluarea finală aparține instituțiilor europene, este evident că asemenea cazuri contribuie la formarea imaginii externe a Republicii Moldova. În actuala etapă a negocierilor, credibilitatea devine una dintre cele mai importante resurse politice ale statului.
Mai există însă un risc, poate chiar mai important decât impactul extern. În percepția unei părți a societății, integrarea europeană este asociată aproape exclusiv cu actuala guvernare. În aceste condiții, orice scandal care afectează imaginea puterii riscă să erodeze indirect și încrederea în proiectul european. Această suprapunere între un partid și o opțiune strategică a statului constituie una dintre cele mai serioase vulnerabilități ale momentului.
II. Reforma s-a concentrat pe schimbarea oamenilor, nu suficient pe transformarea instituțiilor
Victoria PAS din 2021 a fost construită pe o promisiune clară: înlocuirea vechii clase politice cu oameni integri și competenți. În primii ani de guvernare, această strategie a produs un important capital de încredere. Societatea a acceptat că schimbarea persoanelor poate constitui primul pas spre schimbarea statului.
Experiența ultimilor ani arată însă că instituțiile sunt mai rezistente decât se anticipa. Cultura administrativă, procedurile birocratice și practicile informale moștenite din perioada statului capturat nu dispar odată cu schimbarea conducerii politice. Dimpotrivă, ele tind să îi integreze pe noii veniți în logica lor de funcționare.
Aceasta reprezintă una dintre marile lecții ale reformelor administrative din Europa Centrală și de Est. Niciun stat nu și-a modernizat administrația exclusiv prin schimbarea oamenilor. Reforma durabilă a presupus modificarea regulilor de recrutare, întărirea controlului instituțional, profesionalizarea funcției publice și limitarea influenței politice asupra administrației.
Din această perspectivă, scandalul actual poate fi interpretat ca simptom al unei probleme structurale. Nu atât identitatea persoanelor aflate în funcții este esențială, cât mecanismul care permite apariția unor asemenea controverse și capacitatea sistemului de a le preveni înainte ca ele să devină scandaluri publice.
Prin urmare, adevărata întrebare nu este dacă vor mai exista demisii, ci dacă va fi revizuit modul în care sunt organizate procedurile de selecție, evaluare și control în întreprinderile și instituțiile statului.
III. Monopolizarea agendei europene produce efecte politice contrare
În ultimii ani, actuala guvernare a urmărit consolidarea unui mesaj politic simplu: integrarea europeană este proiectul său fundamental, iar sprijinul pentru acest proiect se exprimă, în primul rând, prin susținerea guvernării.
Această strategie a avut avantaje electorale evidente. Ea a contribuit la mobilizarea electoratului proeuropean într-o perioadă marcată de războiul din Ucraina și de intensificarea presiunilor Federației Ruse asupra Republicii Moldova.
Pe termen lung însă, identificarea aproape completă dintre un partid și un obiectiv strategic al statului generează riscuri importante. Dacă popularitatea partidului scade, se poate diminua și încrederea cetățenilor în proiectul european, deși cele două nu sunt sinonime.
Sondajele de opinie din ultimele luni arată o creștere a neîncrederii față de instituțiile politice. Aceste evoluții nu înseamnă automat o diminuare a sprijinului pentru integrarea europeană, însă creează condițiile în care adversarii orientării occidentale pot încerca să prezinte dificultățile guvernării drept dovada eșecului proiectului european.
Din această perspectivă, una dintre prioritățile clasei politice ar trebui să fie separarea clară dintre evaluarea unui guvern și evaluarea direcției strategice a statului. Integrarea europeană trebuie să rămână un proiect național, capabil să supraviețuiască alternanței democratice la guvernare.
IV. Integrarea europeană are nevoie de o dezbatere strategică mai largă, inclusiv asupra perspectivei unirii cu România
Un alt efect al polarizării politice este restrângerea spațiului pentru o dezbatere autentică privind diferitele căi prin care Republica Moldova își poate realiza obiectivul integrării europene.
În ultimii ani, discuția publică s-a concentrat aproape exclusiv asupra negocierilor clasice de aderare. Aceasta este, fără îndoială, principala opțiune urmărită de autorități și susținută de instituțiile europene. Totuși, într-o societate democratică, existența unei opțiuni dominante nu exclude analiza altor scenarii compatibile cu valorile europene și cu ordinea constituțională.
În acest context, perspectiva unirii cu România continuă să fie susținută de o parte semnificativă a societății și a spectrului politic. Susținătorii acestei opțiuni argumentează că reunificarea ar reprezenta o modalitate de integrare imediată în spațiul instituțional al Uniunii Europene și al NATO, prin intermediul unui stat deja membru al acestor organizații. Alții consideră că parcursul de aderare trebuie urmat de Republica Moldova ca stat independent.
Aceste poziții diferite nu ar trebui tratate ca incompatibile cu orientarea proeuropeană. Dimpotrivă, ele pot face parte dintr-o dezbatere legitimă privind modalitățile prin care obiectivul comun al integrării europene poate fi atins.
Evitarea unei asemenea discuții riscă să transforme integrarea europeană într-o temă rezervată exclusiv unei majorități politice temporare, în loc să o consolideze ca proiect național împărtășit de o pluralitate de curente democratice.
V. Cursul european trebuie desprins de destinul electoral al unui singur partid
Experiența statelor care au aderat la Uniunea Europeană arată că succesul procesului de integrare depinde de existența unui consens politic și social larg. În toate aceste state au existat schimbări de guvern, alternanță democratică și competiție electorală, fără ca obiectivul aderării să fie pus sub semnul întrebării.
Republica Moldova are nevoie de același tip de consens. Integrarea europeană nu poate deveni captivă ciclurilor electorale și nici nu poate depinde exclusiv de performanța unui singur partid. Dacă proiectul european este identificat cu succesul sau eșecul unei singure formațiuni politice, atunci orice criză de guvernare se transformă inevitabil într-o criză a încrederii în direcția strategică a statului.
Scandalul de la Moldatsa poate deveni, paradoxal, o oportunitate de reflecție. El ar putea determina extinderea dialogului între toate forțele democratice și prooccidentale și reafirmarea faptului că integrarea europeană este un obiectiv care depășește interesele unui partid sau ale unui guvern.
În această logică, consolidarea consensului proeuropean presupune acceptarea pluralismului politic și a unei dezbateri deschise asupra tuturor opțiunilor democratice privind viitorul Republicii Moldova. Numai astfel proiectul european poate dobândi stabilitatea necesară pentru a rezista inevitabilelor schimbări de guvern și competiției electorale.
The post Scandalul de la Moldatsa și limitele modelului de integrare europeană. Concluzii strategice. Op-Ed de Anatol Țăranu appeared first on ipn.md.
MAI MULT IPN