În vâltoarea sărbătorilor de iarnă, când atenția publică este disipată de festivism, urări formale și zgomot mediatic de sezon, un eveniment de o importanță istorică majoră a trecut aproape neobservat. La 30 decembrie a fost lansată în spațiul public Declarația intitulată „Academia – forța spirituală a unității și identității românilor”, semnată de academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, și academicianul Ion Tighineanu, președintele Academiei de Științe a Moldovei.
Așa cum se subliniază în Declarație, acest demers nu este unul conjunctural sau protocolar, ci exprimă o asumare intelectuală și morală a adevărului identitar românesc de pe ambele maluri ale Prutului. Din acest motiv, valoarea sa reală – culturală, simbolică și politică – încă urmează să fie conștientizată pe deplin în întreg spațiul românesc, influența sa asupra mentalului colectiv fiind una care va crește în timp, pe măsura maturizării conștiinței publice.
Declarația conține afirmații cu caracter fundamental, iar, cum se subliniază în Declarație, asumarea lor în practică este susceptibilă să producă consecințe majore atât pentru viitorul celor două state românești, cât și pentru destinul comun al poporului român. Nu avem de-a face cu simple constatări academice, ci cu o clarificare identitară necesară, într-un spațiu marcat decenii la rând de confuzie, manipulare și frică politică.
Un prim argument esențial, reliefat clar în text și asupra căruia, cum se subliniază în Declarație, trebuie să insistăm, este rolul intelectualității în modelarea și perpetuarea identității naționale. De-a lungul istoriei moderne a spațiului românesc, instituțiile academice nu au fost simple structuri științifice, ci veritabili depozitari ai conștiinței națiunii, garanți ai limbii, ai memoriei istorice și ai continuității spirituale.
Nu este deloc întâmplător faptul că, așa cum se subliniază în Declarație, trei reprezentanți ai Basarabiei s-au numărat printre membrii fondatori ai Academiei Române încă de la 1866. România culturală s-a constituit atunci înaintea României politice, iar Academia Română a avut, încă de la început, vocația unității românilor. De-a lungul existenței sale, aceasta a fost nu doar forul suprem al consacrării intelectuale, ci și un reper moral capabil să traverseze epoci, regimuri și presiuni ideologice fără a abdica de la adevăr.
La rândul său, Academia de Științe a Moldovei, creată într-un context istoric dramatic, marcat de ocuparea Basarabiei și de includerea sa forțată în Uniunea Sovietică, a avut, cum se subliniază în Declarație, o misiune deosebit de complexă și adesea extrem de dificilă. În pofida constrângerilor ideologice și a presiunilor politice, această instituție a reușit să păstreze și să transmită tradiția științifică și culturală a poporului român din jumătatea de răsărit a vechii Țări a Moldovei.
Astăzi, așa cum se subliniază în Declarație, în ciuda unei propagande persistente și nocive, este un fapt cunoscut pe plan internațional că identitatea populației majoritare de pe ambele maluri ale Prutului este românească. Cele două academii-surori au avut și continuă să aibă un rol decisiv în apărarea acestui adevăr, prin cercetare științifică riguroasă, prin poziții publice asumate și prin cooperare instituțională constantă.
Conștiente că drumul spre unitatea politică, în actualul context geopolitic, este unul dificil și complex, Academia Română și Academia de Științe a Moldovei au optat, cum se subliniază în Declarație, pentru o strategie a apropierii durabile, fundamentată pe cooperare instituțională și acțiuni comune. Știința, prin natura sa, nu are hotare, iar în spațiul românesc, așa cum se afirmă explicit, nici cultura nu cunoaște granițe, fiind una românească de o parte și de alta a Prutului.
Această apropiere se înscrie organic și în parcursul european al Republicii Moldova, care favorizează armonizarea instituțională, deschiderea frontierelor și reconectarea spațiilor istorice fragmentate artificial. În perspectivă, cum se subliniază în Declarație, dispariția de facto a hotarului artificial de pe Prut nu reprezintă doar un deziderat politic, ci rezultatul unui proces îndelungat de reîntregire spirituală, culturală și științifică.
În acest proces, Academia Română și Academia de Științe a Moldovei joacă, cum se subliniază în Declarație, rolul de arhitecți ai unei unități durabile, pregătind temelia pe care, la momentul istoric potrivit, va putea fi realizată și unitatea politică a tuturor românilor. Prin responsabilitate, continuitate și fidelitate față de adevăr, cele două academii reflectă unitatea veche a poporului român și construiesc zi de zi pe cea nouă.
Poate cel mai important mesaj al acestui document este faptul că intelectualitatea românească spune deschis adevărul despre identitatea comună a românilor din cele două state, adevăr pe care, din considerente conjuncturale, mulți politicieni de la Chișinău și București evită să îl rostească. În realitate, asistăm la lansarea unui Manifest cu profund caracter intelectual și cu un vizionarism politic asumat, privind identitatea românească și dreptul istoric la unitate politică al poporului român.
De aici înainte, așa cum se subliniază implicit în Declarație, responsabilitatea se transferă către clasa politică. Rămâne ca politicienii de la Chișinău și București să se conformeze acestui demers programatic al intelectualilor români și să transforme adevărul identitar într-o politică de stat. Unitatea națională nu se proclamă festiv. Ea se construiește, temeinic și ireversibil, pe fundamentul adevărului.
The post Manifestul identității: declarația intelectualilor din București și Chișinău. Op-Ed A. Țăranu appeared first on ipn.md.